Există jucători care participă la Cupa Mondială şi există jucători care sunt aşteptaţi la Cupa Mondială. Erling Haaland face parte din a doua categorie. Norvegia a debutat cu o victorie clară, 4-1 cu Irak, la Boston, iar uriaşul blond a oferit exact ceea ce publicul venise să vadă: goluri.

Înainte de meci, parcă plutea prin stadion un îndemn pe care l-ar fi putut rosti orice crainic de teatru: „Atenţie, joacă Haaland!”. Şi norvegianul nu a dezamăgit. A marcat în minutele 29 şi 43 şi a lăsat impresia că, atunci când are chef, fotbalul poate fi un sport simplu: îi dai mingea, iar el găseşte poarta.

Irakul nu a venit în Statele Unite doar pentru a admira. Hussein a egalat în minutul 39 şi, pentru câteva momente, a existat senzaţia că meciul poate deveni complicat pentru scandinavi. Dar Norvegia nu mai este echipa romantică de altădată, care trăia doar din mingi lungi şi faze fixe. Are mai multă tehnică, mai multă răbdare şi, mai ales, are un atacant care poate transforma aproape orice centrare într-o ameninţare.

Dacă Haaland a fost tenorul serii, Ostigard şi Thorstvedt au închis concertul în repriza secundă, cu golurile din minutele 76 şi 90+7. Scorul final, 4-1, nu lasă loc de interpretări.

Există ceva aproape mitologic în apariţia lui Haaland. Cu părul blond, fizicul de viking şi expresia de om care nu pare impresionat de nimic, norvegianul seamănă cu personajele care coborau odinioară din drakkare pentru a cuceri teritorii. Diferenţa este că el invadează careurile adverse şi nu coastele Angliei.

Irakul a luptat cât a putut şi a avut momente demne. Dar uneori adversarul este prea mare. La propriu şi la figurat.

Norvegia începe cu dreptul şi transmite un mesaj că nu a venit la Cupa Mondială doar pentru peisaj. Iar Haaland transmite un mesaj şi mai simplu: dacă îl scapi din ochi o secundă, te pedepseşte. Pentru că unele avertismente nu sunt metafore.

Atenţie, joacă Haaland!