Celebra explicaţie din fotbal - „şi-au dorit mai mult victoria” - rămâne în picioare. De data aceasta s-a aplicat perfect. Ecuador şi-a dorit mai mult victoria. Germania, deja calificată, şi-a dorit să bifeze acest meci în vederea următorului.

Nemţii au început însă ca o echipă care voia să închidă rapid discuţia. Leroy Sane a marcat în minutul 2, după o fază contestată de ecuadorieni, validată în cele din urmă de VAR. Părea începutul unei seri liniştite pentru echipa lui Nagelsmann.

Numai că Ecuadorul venise la New York cu altă stare de spirit. Angulo a egalat rapid cu un şut superb de la distanţă, iar sud-americanii au alergat apoi ca o echipă care ştia că fiecare minut o poate apropia sau îndepărta de fazele eliminatorii.

Germania a avut momente bune, chiar şi un penalty acordat şi apoi anulat după intervenţia VAR. În rest, a părut o echipă care a apăsat acceleraţia doar din când în când, suficient cât să nu adoarmă complet meciul. Ecuadorul, în schimb, nu şi-a permis luxul economiei de energie. Plata a adus victoria în minutul 78, iar bucuria de la final a fost pe măsura efortului. Germania - Ecuador 1-2!

În cealaltă partidă, Coasta de Fildeş şi-a făcut meseria fără prea multe artificii. Curaçao, echipa care cucerise simpatia multora după remiza cu Ecuador şi paradele lui Eloy Room, a încercat din nou să compenseze diferenţa de valoare prin entuziasm. De data aceasta n-a mai fost suficient.

Nicolas Pepe a deschis scorul rapid şi tot el l-a închis în repriza secundă (scor final: Coasta de Fildeş - Curacao 2-0), într-un meci controlat aproape în permanenţă de africani. Curaçao a ieşit din competiţie cu un singur punct, dar şi cu respectul multor iubitori ai fotbalului. Pentru o naţională aflată la primul Mondial, nu este deloc puţin.

Astfel, grupa E trimite în şaisprezecimi trei echipe: Germania şi Coasta de Fildeş, ambele cu câte şase puncte, plus Ecuadorul, care merge mai departe de pe locul al treilea la adăpostul celor 4 puncte.

Germania a demonstrat că uneori experienţa îţi permite să faci şi economie de efort.

Ecuadorul a demonstrat contrariul: când nu ai această rezervă de prestigiu, singura monedă acceptată rămâne munca.

Iar fotbalul, din fericire, încă le răsplăteşte pe amândouă.