Timp de două etape, Belgia a părut o echipă care îşi uitase paşaportul fotbalistic acasă. Două remize, multe pase, puţine goluri şi destule semne de întrebare. În faţa Noii Zeelande şi-a amintit însă cine este şi a rezolvat calificarea cu un categoric 5-1.

Trossard a deschis recitalul şi tot el l-a continuat imediat după pauză. A urmat inevitabilul De Bruyne (foto), apoi Lukaku, care a intrat şi el pe lista marcatorilor, iar Saelemaekers a închis tabela în prelungiri. Noua Zeelandă a avut doar satisfacţia golului marcat de Just, într-un meci în care diferenţa de valoare a devenit evidentă odată cu trecerea timpului.

Belgia termină grupa pe primul loc cu cinci puncte, un bilanţ curios pentru o lideră: o victorie şi două remize. Dar la Mondial nu contează impresia artistică, ci clasamentul.

În celălalt meci, Egiptul şi Iranul au oferit mai multă tensiune decât spectacol. Saber a deschis rapid scorul, Taremi a ratat un penalty care putea schimba complet partida, iar Rezaeian a egalat câteva minute mai târziu. Finalul a fost pe muchie de cuţit. Iranul a înscris în minutul 90+3, însă VAR-ul a ridicat steagul invizibil al ofsaidului şi a anulat golul calificării.

Egiptul merge mai departe şi scrie una dintre frumoasele poveşti ale acestui turneu. Nu a impresionat prin exuberanţă, ci prin echilibru şi pragmatism. A terminat grupa fără înfrângere, cu cinci puncte, şi îşi continuă aventura mondială.

Iranul rămâne suspendat între speranţă şi calcule. Trei remize, trei puncte şi multe regrete. Penalty-ul ratat de Taremi şi golul anulat în prelungiri vor fi revăzute de suporteri de nenumărate ori, în căutarea acelui detaliu care ar fi putut schimba destinul unei generaţii.

Într-o grupă în care niciuna dintre echipe nu s-a desprins cu adevărat, Belgia şi Egiptul au avut un merit simplu, dar esenţial: au ştiut să fie decisive exact în momentul în care competiţia nu mai accepta jumătăţi de măsură.