Brazilia a învins Japonia cu 2-1, după un meci mult mai greu decât o arată scorul. Cum există oameni care preferă muzica interpretată şi chiar compusă de inteligenţa artificială celei create de oameni, tot aşa există şi admiratori ai Japoniei, în ciuda unor echipe mai... umane. Problema pentru Brazilia este că selecţionata de astăzi este foarte departe de povestea înaintaşilor săi. În jocul ei s-a strecurat o doză tot mai mare de artificial.

Japonezii au început prudent. În primele 25 de minute au ales să se apere şi să-şi studieze adversarul. După ce l-au scanat, au decis să-l testeze. La primul atac cu adevărat periculos au şi lovit: Sano a înscris în minutul 29 cu un şut splendid de la marginea careului.

Au urmat minute lungi în care mingea a aparţinut asiaticilor, iar Brazilia a intrat la vestiare clătinându-se serios. Probabil că în pauză a avut loc o şedinţă zdravănă. E greu să ţi-l imaginezi pe Carlo Ancelotti ridicând tonul, mai ales când pare ocupat permanent cu mestecatul celebrei sale gume, dar dacă a devenit unul dintre cei mai titraţi antrenori din istorie înseamnă că ştie şi să vorbească, nu doar să mestece.

Celor cărora le lipseşte Italia de la această Cupă Mondială, Brazilia lui Ancelotti le oferă o consolare neaşteptată: un fotbal minimalist, riguros şi eficient. Doar că, atunci când vezi tricoul galben, aştepţi samba, nu catenaccio cu accent brazilian.

Repriza secundă a început cu două ocazii importante pentru sud-americani, iar în minutul 56 Casemiro a restabilit egalitatea. Presiunea braziliană a crescut, iar odată cu ea şi nivelul jocului. Un minut mai târziu, Vinicius ne-a amintit pentru câteva secunde de fotbalul-spectacol: trei driblinguri în cascadă, apoi bară.

Japonia a absorbit însă foarte bine asaltul şi a împins partida spre un ritm care îi convenea. Totul părea să ducă spre prelungiri, până când a venit minutul 90+5. Martinelli a profitat de momentul potrivit şi a pus capăt suspansului.

Brazilia merge mai departe. A făcut-o cu maturitate şi eficienţă, dar fără farmecul care a transformat-o cândva în echipa iubită chiar şi de cei care nu erau brazilieni. Calificarea rămâne în palmares, însă o parte din simpatia acumulată în deceniile de fotbal-spectacol pare să se fi risipit pe drum.