Statele Unite au învins Australia cu 2-0 şi au confirmat că, atunci când vine vorba de fotbal, încep să trateze sportul acesta cu ceva mai multă seriozitate decât în vremurile în care era considerat doar o ocupaţie pentru cei care nu erau suficient de înalţi pentru baschet şi de agili pentru baseball.

Americanii au venit cu un plus de tehnică, australienii au mizat pe forţă şi pe agresivitate, iar la final balanţa a fost înclinată de inventivitate. Diferenţa de valoare a fost evidentă. Cele două naţiuni sunt foarte bune la multe sporturi, fotbalul nefiind până acum printre marile lor priorităţi. Dar, spre deosebire de australieni, americanii par să fi înţeles că nu este suficient să alergi şi să te lupţi, trebuie să mai şi gândeşti.

Scorul a fost deschis devreme, în minutul 11, când Burgess a trimis mingea în propria poartă. O lovitură de început care a făcut ca meciul să curgă exact în direcţia dorită de echipa lui Mauricio Pochettino. Înainte de pauză, Freeman a majorat avantajul şi, la 2-0, americanii păreau deja preocupaţi de calculele clasamentului şi de cea mai convenabilă împerechere din şaisprezecimi.

Pe acest fond, australienii au crescut presiunea în repriza secundă. Au împins jocul spre poarta adversă, au alergat şi au încercat să producă emoţii. Nu au reuşit să modifice tabela, însă au ridicat considerabil nivelul de nervozitate.

Trebuie remarcat şi publicul. Peste 60.000 de spectatori au cântat cu entuziasm imnul Statelor Unite şi s-au bucurat, uneori contratimp, la reuşitele şi semireuşitele favoriţilor. În fond, americanii au un talent aparte: chiar şi atunci când nu înţeleg pe deplin un fenomen, îl transformă într-un spectacol.

Timp de zeci de ani, Europa a privit cu un zâmbet superior încercările americanilor de a se apropia de fotbal. Între timp, SUA investeşte, organizează Mondiale şi produce generaţii tot mai interesante. În timp ce Australia continuă să joace cu inima, americanii au început să joace şi cu capul.

Iar într-un sport care nu răsplăteşte întotdeauna entuziasmul, imaginaţia valorează de multe ori mai mult decât forţa brută. La fel ca în istoria Lumii Noi.