Elveţia s-a calificat în sferturile de finală după ce a trecut de Columbia la loviturile de departajare, în urma unui 0-0 agonizant, unul dintre acele meciuri care îi fac pe suporteri să privească din când în când spre ceas, convinşi că timpul s-a oprit.

Elveţienii şi columbienii au lăsat impresia că au intrat pe teren cu gândul fixat pe tabela de marcaj şi cu speranţa că aceasta va rămâne neatinsă. La prim-planurile televiziunii se putea citi în privirile jucătorilor că prelungirile erau deja acceptate. La unii parcă se vedea, în iris, chiar şi loviturile de departajare. Pe undeva era de înţeles. Pentru ei era al cincilea meci al turneului. Pentru noi, telespectatorii profesionişti, numărătoarea se apropia de o sută. Avantaj noi.

Aşteptările nu au fost înşelate, pentru că, în realitate, aproape că nu au existat. Cine văzuse cele două echipe în fazele anterioare ştia foarte bine ce urmează: organizare impecabilă, blocaje, disciplină tactică şi o grijă aproape obsesivă pentru evitarea riscurilor. Ocaziile de gol au fost mai puţine decât oamenii care îl admiră sincer pe Gianni Infantino.

Cu somnul rupt în două, ne-am resemnat şi am acceptat bonusul de încă 30 de minute de fotbal prudent. Rezervele de spectacol şi goluri fuseseră consumate cu câteva ore mai devreme, când Argentina şi Egipt oferiseră un meci care a dat de lucru cardiologilor din întreaga lume. Comparativ cu acel duel, Elveţia - Columbia a părut o recomandare medicală pentru reducerea pulsului.

Cum era de aşteptat, nici prelungirile nu au schimbat povestea. Cele două echipe au continuat să joace cu aceeaşi prudenţă, convinse că orice greşeală ar cântări mai greu decât orice încercare de a câştiga. Penalty-urile deveniseră o destinaţie, nu un accident.

Acolo, Elveţia a avut exact ceea ce îi defineşte adesea fotbalul: mai multă precizie, mai mult autocontrol şi mai puţine emoţii. Atât a fost suficient. Uneori nu ai nevoie de inspiraţie, ci doar de sânge rece.

Elveţia merge în sferturile de finală, unde o aşteaptă Argentina. Dacă duelul cu Columbia a fost un exerciţiu de răbdare, întâlnirea cu campioana mondială ar trebui să fie, măcar teoretic, un examen de fotbal. Pentru binele tuturor celor care încă mai rezistă nopţilor albe ale acestui Mondial.