Uneori, fotbalul uită de bugete, de tradiţie şi de numărul de trofee din vitrină. Atunci apar poveşti pe care nici cei mai optimişti suporteri nu îndrăznesc să le scrie înainte de fluierul de start. Capul Verde a oferit una dintre ele. Naţiunea venită din „nicăieriul” fotbalului mondial a părăsit competiţia fără să piardă vreun meci în timpul regulamentar al celor patru partide disputate. Mai mult, a remizat cu trei campioane mondiale: Spania, Uruguay şi Argentina.

Sunt înfrângeri care valorează cât un trofeu. Iar aceasta este una dintre ele.

Selecţionerul Bubista şi jucătorii săi - în frunte cu Vozinha, Pina, Duarte, Cabral şi ceilalţi anonimi pentru marile campionate europene - au demonstrat că fotbalul încă mai poate fi jucat cu inima, nu doar cu bilanţurile financiare şi algoritmii departamentelor de scouting.

Argentina a intrat pe teren convinsă că va rezolva repede problema calificării. Lionel Messi a deschis scorul în minutul 29 şi a mai scris o pagină de istorie, ajungând la al şaptelea gol al actualei ediţii şi la al douăzecilea din cariera sa la Cupa Mondială. Pentru orice alt meci, acesta ar fi fost titlul principal.

Numai că adversarul nu citise scenariul.

Duarte a egalat în minutul 59, iar un colţ mic de tribună a început să creadă că imposibilul poate fi posibil, aşa cum s-a decretat recent la noi. Argentina a lovit din nou prin Lisandro Martinez în minutul 90+3 şi părea că a închis definitiv discuţia. Numai că, în minutul 103, Cabral a egalat încă o dată şi a împins una dintre marile favorite spre marginea prăpastiei.

A fost nevoie de încă opt minute de luptă pentru ca sud-americanii să găsească golul calificării. Romero a trimis mingea spre poartă, FIFA a consemnat autogol Borges, iar Argentina a respirat uşurată.

Messi a mai doborât un record. Argentina merge mai departe (1-1; 3-2 după prelungiri). Statisticile vor reţine toate aceste lucruri. Dar fotbalul adevărat are memorie selectivă. El păstrează mai ales poveştile celor care au avut curajul să creadă că se poate.

Capul Verde pleacă acasă cu ceva infinit mai valoros decât o optime de finală: respectul tuturor celor care apreciază jocul înaintea marketingului, recordurilor şi milioanelor. Într-o Cupă Mondială în care multe favorite au jucat prudent, africanii au avut îndrăzneala să viseze. Iar uneori, visul valorează mai mult decât calificarea. Eroii zilei vin (şi se întorc glorios) din Capul Verde. Nu vor fi uitaţi de cei care iubesc fotbalul copilăriei eterne.