Mexicul a învins Coreea de Sud cu 1-0 şi, cu şase puncte după două meciuri, poate spune că are aproape toţi sacii în căruţă. Suficient cât să privească liniştit spre faza următoare. La Guadalajara a fost fiesta, dar nu una cu mariachi şi artificii, ci una în care s-a muncit serios.

S-a jucat tare, pe contre, cu două echipe care au înţeles că posesia este utilă doar dacă produce ceva. Coreenii au început curajos şi au arătat din nou că au un motor impresionant. Aleargă, combină, presează, dar au o relaţie complicată cu poarta adversă. Ca un elev eminent care scrie o lucrare impecabilă, dar uită să o predea.

Golul decisiv a venit în minutul 50. Luis Romo a trimis mingea în plasă şi a aruncat în aer tribunele. Nu a fost un gol spectaculos, dar a fost suficient pentru o naţiune care ştie că la Mondiale punctele valorează mai mult decât impresia artistică.

După gol, Mexicul s-a retras şi a început să sufere. Iar mexicanii se pricep la suferinţă aproape la fel de bine cum se pricep la tacos şi la telenovele. Coreea de Sud a atacat, a împins jocul spre poarta adversă şi a ratat cât pentru două meciuri. În final, apărarea mexicană a rezistat eroic. Dacă în deschiderea turneului Mexicul părea o echipă modestă, dar disciplinată, acum impresia este aceea a unei formaţii care ştie exact ce poate şi, mai important, ce nu poate. Nu visează la imposibil, dar îşi face temele cu seriozitate.

Coreea de Sud rămâne una dintre revelaţiile plăcute ale începutului de Mondial. Joacă fotbal, încearcă, creează, dar uneori pare că uită că scopul final este să introduci mingea în poartă şi nu să impresionezi statisticienii.

La Guadalajara a fost fiesta. Nu una extravagantă, ci una pragmatică. Iar cu şase puncte în buzunar, Mexicul poate deja să scoată sombrero-ul de sărbătoare. Sacii sunt aproape toţi în căruţă, iar drumul spre optimi pare mai sigur decât traficul din Ciudad de Mexico într-o dimineaţă de duminică.