Portugalia şi Congo au terminat la egalitate, 1-1, într-un meci care a avut două reprize diferite doar prin faptul că prima a avut şi goluri. În rest, fotbal puţin şi multe momente în care spectatorii s-au întrebat dacă nu cumva există ceva mai interesant pe telefon.

Joao Neves a deschis scorul încă din minutul 6, iar portughezii au ales calea economiei de efort. Au jucat minimalist, la adăpostul avantajului, convinşi că diferenţa de valoare va rezolva restul problemelor. Când eram gata să spun că atacul congolezilor este la fel de periculos ca tăişul unui cuţit cu lama din carton, a venit egalarea. În prelungirile primei reprize, Wissa a profitat de o ezitare defensivă şi a restabilit echilibrul.

Cristiano Ronaldo a fost ca un pahar de apă băut când ai o fractură la picior. Nu strică, dar nici de jos nu te ridică. Totuşi, un record a căzut. La 41 de ani şi 132 de zile, portughezul a devenit cel mai vârstnic jucător de câmp titular din istoria Cupei Mondiale. Despre prestaţia sa din acest meci ar fi multe de spus, însă cariera lui merită puţin respect. Ideal ar fi să o respecte şi el, fiindcă marile legende au uneori dificultăţi în a înţelege că timpul nu negociază cu nimeni.

Repriza a doua ar merita un premiu pentru inatractivitate. Portugalia a avut mingea, Congo a avut curajul, iar spectatorii au avut răbdare. O imagine oferită de televiziunea care transmite competiţia, în minutul 83, a spus mai mult decât orice statistică: suporteri portughezi căscând în tribune.

Congo a obţinut un punct meritat şi a demonstrat că nu a venit doar pentru a schimba fanioane. Portugalia, în schimb, a lăsat impresia unei formaţii care se sprijină încă prea mult pe gloria trecutului şi prea puţin pe inspiraţia prezentului.

Cristiano Ronaldo a intrat în istorie încă o dată. Meciul, în schimb, ar merita uitat cât mai repede.