Anglia a trecut de Norvegia, scor 2-1 după prelungiri, şi continuă drumul spre finala Cupei Mondiale. Cu toate privirile îndreptate spre duelul Haaland - Kane, aproape nimeni nu s-a mai gândit la cei care, în astfel de partide, duc greul: fundaşii. Ei sunt cei obligaţi să supravieţuiască în faţa unor atacanţi care transformă jumătate de ocazie într-un gol.

Două şcoli de fotbal apropiate ca ADN au propus însă două reţete diferite. Norvegia a intrat pe teren cu relaxarea unei echipe care îşi depăşise deja condiţia, iar Anglia cu povara celor 60 de ani fără un mare trofeu.

Startul a fost greoi, după chipul şi asemănarea celor două combatante. Timp de 35 de minute, englezii au dominat, dar fără să producă vreun pericol real. Norvegienii au atins mingea rar, însă nici nu păreau deranjaţi de acest lucru. A urmat o intercepţie la mijlocul terenului - englezii au cerut fault la Kane şi probabil încă îl mai cer - iar Schjelderup a desenat un gol frumos, cu un şut care a ocolit elegant mâna lui Pickford.

Norvegia a prins curaj şi a început să urce liniile, însă exact în momentul în care părea că deţine controlul, Bellingham a găsit o breşă imposibilă printre patru adversari şi a egalat. Kane a înscris şi el, dar doar pentru statistica ofsaidurilor. La pauză era 1-1, însă stările de spirit erau complet diferite.

Dacă Harry Kane a tras la poartă aproape de fiecare dată când a avut un culoar, Haaland a avut puţine mingi, dar a provocat panică de fiecare dată când a accelerat. Uneori, simpla lui prezenţă schimbă geometria apărării adverse.

Partea a doua le-a aparţinut nordicilor. Au fost mai verticali, mai agresivi şi au părut echipa care îşi doreşte mai mult calificarea. Au şi marcat, dar golul a fost anulat pentru fault în atac. A urmat şi o bară, iar Thomas Tuchel a încercat să schimbe soarta partidei prin mutările de pe bancă. Efectul s-a văzut mai degrabă pe foaia de schimbări decât pe teren, Anglia nereuşind niciun şut pe spaţiul porţii în repriza secundă.

Prelungirile au venit firesc. La Bucureşti noaptea se făcea albă, iar sfertul de finală trei îşi dădea mâna cu sfertul patru. Exact atunci, Norvegia a comis greşeala fatală. Nyland a respins nefericit un balon, iar inevitabilul Bellingham a profitat şi a adus Anglia în avantaj. Ultimele 15 minute au fost un asediu nordic, dar fără Haaland, schimbat între timp. Corabia vikingilor a mai vâslit o vreme, însă nu a mai găsit ţărmul egalării, aşa că au schimbat cursul direct spre casă.

Anglia merge în semifinale după o calificare obţinută cu mult mai multă suferinţă decât şi-ar fi imaginat. Norvegia părăseşte turneul fără trofeu, dar cu ceva mai important: respectul celor care iubesc fotbalul şi curajul echipelor care încearcă să schimbe ordinea lumii.