Spania şi-a făcut datoria, a învins Uruguayul cu 1-0 şi a terminat grupa pe primul loc. Dar, pentru spectatorul neutru, adevărata ştire a serii n-a fost victoria ibericilor, ci calificarea istorică a Capului Verde în fazele eliminatorii.

Spania a câştigat fără să impresioneze. Unicul gol a venit în minutul 42, când Baena a profitat de o eroare uriaşă a veteranului Muslera, schimbat la pauză după una dintre cele mai nefericite reprize ale sale. Atât a fost nevoie. Echipa lui Luis de la Fuente a încheiat grupa cu şapte puncte, fără să strălucească, dar şi fără emoţii.

Mult mai frumoasă este însă povestea Capului Verde.

La prima participare la un Campionat Mondial, insularii au terminat grupa cu trei puncte, fără nicio victorie, dar cu două remize care valorează cât nişte trofee: 0-0 cu Spania şi 2-2 cu Uruguay. Ultimul 0-0, cu Arabia Saudită, le-a deschis poarta spre şaisprezecimi şi a confirmat că în fotbal nu contează doar cât de spectaculos joci, ci şi cât de bine ştii să supravieţuieşti.

Înaintea turneului, mulţi ar fi privit Capul Verde ca pe o echipă venită să completeze tabloul competiţiei. Acum completează doar lista revelaţiilor. Au disciplină, au un portar excelent în Vozinha şi au demonstrat că diferenţele dintre marile şi micile naţiuni fotbalistice nu mai sunt atât de mari precum păreau acum două decenii.

Uruguay pleacă acasă cu doar două puncte şi cu sentimentul că a risipit o generaţie talentată. Spania merge mai departe de pe primul loc, însă fără aura unei favorite de neclintit.

Iar Capul Verde pleacă spre fazele eliminatorii cu cel mai preţios lucru pe care îl poate avea o debutantă: convingerea că nu mai este invitată la masa bogaţilor fotbalului, ci unul dintre participanţii care au învăţat să stea acolo fără complexe. Uneori, cea mai mare victorie este să-i faci pe ceilalţi să înceteze să te privească drept o surpriză. Capul Verde a ajuns exact în acel punct.