După partida de deschidere, care a avut mai degrabă rolul de a tăia panglica turneului decât de a oferi spectacol, Coreea de Sud şi Cehia au demonstrat că această Cupă Mondială poate produce şi fotbal adevărat. Sud-coreenii s-au impus cu 2-1, după un meci în care au avut iniţiativa, au alergat mai mult şi au părut permanent preocupaţi să construiască ceva.

Diferenţa de abordare a fost vizibilă încă din primele minute. Coreea de Sud a intrat pe teren cu intenţia clară de a câştiga. Cehia a părut preocupată, înainte de orice, să nu piardă. Nu este neapărat o critică. Unele state îşi construiesc politica externă pe ambiţie, altele pe prudenţă. La fel şi echipele de fotbal.

Asiaticii au combinat bine, au schimbat rapid direcţia jocului şi au creat impresia unei formaţii moderne, bine pregătite fizic şi tehnic. Le-a lipsit însă precizia în apropierea porţii adverse. Un motor care funcţionează excelent, dar care mai are nevoie de câteva reglaje pentru a transforma posesia şi entuziasmul în goluri.

Cehii, în schimb, au venit cu un plan simplu şi perfect recognoscibil: fazele fixe. Iar pentru o vreme părea că acest plan va funcţiona. Contrar cursului jocului, Krejci a deschis scorul în minutul 59, în urma unui...aut. Genul de gol care îi face pe antrenori fericiţi şi pe esteticienii fotbalului să caute telecomanda.

Bucuria cehilor a durat puţin. În minutul 67, In-beom a egalat după o acţiune splendidă, în care a trimis trei adversari să culeagă flori înainte de a finaliza elegant. A fost momentul care a schimbat definitiv direcţia partidei şi care a adus în prim-plan diferenţa de calitate dintre cele două echipe.

Lovitura decisivă a venit în minutul 80, prin Oh, iar tentativa cehilor de a răspunde a rămas fără efect. O nouă fază fixă a adus mingea în poarta sud-coreeană, dar golul a fost anulat, spre disperarea unei echipe care părea să fi epuizat toate variantele de atac.

La nivelul tribunelor, victoria Coreei de Sud a fost şi mai clară. Suporterii asiatici au dominat fondul sonor şi au oferit culoarea pe care uneori jucătorii nu reuşesc să o producă pe teren.

Un lucru este cert: meciul al doilea al turneului a fost considerabil mai bun decât primul. Dacă partida de deschidere a fost protocolară, aceasta a avut viaţă, ritm şi momente memorabile. Iar pentru o Cupă Mondială aflată abia la început, este o veste excelentă.