Dacă cineva ar fi spus înaintea turneului că după două etape Egiptul va conduce grupa G, iar Belgia va avea doar două puncte, probabil ar fi fost suspectat că a confundat competiţiile. Totuşi, fotbalul încă se ocupă cu oferirea de surprize.

La Los Angeles, Belgia şi Iran au demonstrat că posesia şi şuturile nu asigură automat victoria. „Dracii roşii” au avut 77% posesie şi 17 şuturi, dar dominaţia lor a fost atât de sterilă încât, dacă ar fi fost un deşert, nici cămilele nu s-ar fi încumetat să-l traverseze. De Bruyne şi Tielemans au tras agonizant pe lângă poartă, Taremi a marcat pentru iranieni, dar golul a fost anulat pentru ofsaid, iar portarii au avut mai multe momente de glorie decât atacanţii. În minutul 66, tânărul Ngoy a fost eliminat după un fault asupra lui Taremi din postura de ultim apărător. Paradoxal, nici superioritatea numerică a iranienilor nu a schimbat mare lucru. S-a terminat 0-0, iar belgienii au mai pierdut două puncte şi o parte din răbdarea propriilor suporteri.

Câteva ore mai târziu, la Vancouver, Egiptul a început meciul cu Noua Zeelandă cu energia la cote minime. Insularii au deschis scorul prin Surman şi au lăsat impresia că pot produce surpriza. Numai că egiptenii au în teren un om care transformă aproape orice minge într-o oportunitate: Mohamed Salah. Mai întâi Ziko a egalat, apoi Salah a înscris pentru 2-1, iar în minutul 82 căpitanul „faraonilor” a executat cornerul din care Trezeguet a stabilit scorul final, 3-1. Când nu marchează, Salah pasează. Când nu pasează, inspiră. Iar când nici asta nu e suficient, adversarii încep să se teamă doar văzându-l.

Clasamentul are acum ceva exotic: Egiptul conduce cu patru puncte, Iranul şi Belgia au câte două, iar Noua Zeelandă a rămas cu unul singur. Belgia încă se caută, Iranul rezistă, iar Egiptul, condus de faraonul Salah, a urcat în vârful piramidei.