Există revoluţii care schimbă lumea şi există revoluţii care mor înainte de primul obstacol. Algeria a încercat la Vancouver să inventeze un nou tip de fotbal: calificarea într-un meci eliminatoriu fără niciun şut pe spaţiul porţii. Experimentul s-a încheiat previzibil. Elveţia a câştigat cu 2-0, fără să ridice prea mult pulsul propriilor suporteri, şi merge în optimi.

Elveţienii au rezolvat rapid ceea ce aveau de rezolvat. Embolo a deschis scorul încă din minutul 10, profitând de o apărare algeriană care părea că îşi caută poziţiile pe hartă. A urmat un meci controlat cu calmul unui funcţionar bancar care închide ghişeul la ora fixă. Fără riscuri inutile, fără excese artistice, dar şi fără emoţii.

Dacă mai exista vreun strop de suspans, Ndoye l-a spulberat imediat după reluare. Minutul 46, 2-0 şi impresia că partida intrase într-o zonă din care Algeria nu mai avea cum să iasă.

Nord-africanii au alergat, au încercat să combine şi au avut posesia în perioade bune ale jocului. Numai că între intenţie şi poartă s-a căscat un gol imposibil de trecut. La finalul celor 90 de minute, statistica spune aproape totul despre aventura lor: niciun şut pe spaţiul porţii. E greu să elimini o echipă când portarul advers ar putea, în acelaşi timp, să citească un roman poliţist şi să urmărească tabela.

Elveţia nu a impresionat prin spectacol, dar nici nu şi-a propus asta. A făcut ceea ce face de ani buni: ordine, disciplină şi eficienţă. Reţeta poate părea lipsită de poezie, însă funcţionează suficient de bine încât naţionala din Ţara Cantoanelor ajunge din nou în fazele superioare ale Cupei Mondiale, confirmând constanţa ultimelor ediţii.

În optimi, elveţienii vor întâlni învingătoarea dintre Columbia şi Ghana. Acolo va începe adevăratul examen. Până atunci, rămâne imaginea unei seri în care Algeria a vrut să reinventeze fotbalul. Doar că, înainte de orice revoluţie, trebuie măcar să şutezi pe poartă.