Argentina a învins Austria cu 2-0. Nu putem spune că am asistat la un festival de inventivitate, dar meciul a avut ritm şi nerv(i), iar uneori acestea sunt suficiente. Mai ales când pe teren există un om care, la aproape 39 de ani, continuă să se comporte de parcă ar avea o înţelegere dubioasă cu timpul.

Fără să alerge ca un maratonist, fără explozia unui sprinter şi fără fizicul unui luptător, Lionel Messi bate recorduri şi învinge adversari cu o seninătate greu de explicat în secolul XXI. În paşi mărunţi de tango, mai mult plimbându-se decât alergând, argentinianul pare că joacă un alt sport decât restul muritorilor.

Nu i-au ieşit toate. Până la golul din minutul 38 - cu care a devenit cel mai bun marcator din istoria Cupei Mondiale, cu 17 reuşite l-a depăşit pe Miroslav Klose - Messi ratase un penalty şi irosise alte două ocazii importante. Dar răbdarea este una dintre virtuţile marilor artişti. A avut-o el, au avut-o şi colegii, iar istoria fotbalului a mai primit o pagină. În ultimul minut al meciului a avut puterea să mai facă un sprint, să dea o pasă genială, şi la final să înscrie, profitând de bâlbîielile colegilor şi adversarilor. Recordul stabilit în prima repriză a căzut în a doua.

La cum se mişcă, e posibil să mai ofere surprize la acest turneu. Plăcute pentru argentinieni şi pentru spectatorii neutri, neplăcute pentru adversari şi, inevitabil, pentru Cristiano Ronaldo. Portughezul continuă să alerge după recorduri, în timp ce Messi pare că le aşteaptă aşezat într-un fotoliu. Argentina ştie ce vrea şi joacă ceea ce ştie. Iar acesta nu este puţin lucru la o Cupă Mondială în care coloşii se împiedică mai des decât ne-am fi aşteptat. Echipa lui Scaloni nu încearcă să reinventeze fotbalul, ci doar să-l practice cu inteligenţă şi cu suficient talent încât să-l lase pe Messi să decidă.

Austria, în schimb, a arătat inventivitatea unui tractor în timpul arăturilor de primăvară. Util, serios, muncitor, dar lipsit de orice urmă de poezie şi de imprevizibi. A alergat, s-a organizat şi a sperat. Problema austriecilor a fost că nu au avut în faţă doar pe Argentina. Au avut istoria. Iar istoria, de multe ori, poartă tricoul cu numărul 10 şi dansează tango.