Uneori, rezultatul unui meci de fotbal se decide în 90 de minute. Alteori, în două. Paraguay a avut nevoie doar de minutul 2 pentru a învinge Turcia cu 1-0 şi pentru a transforma restul serii (dimineţii la noi) într-un exerciţiu de rezistenţă. La fel ca în Maroc - Scoţia, un gol în al doilea minut a fost suficient pentru trei puncte.

Galarza a înscris rapid, iar de atunci paraguayenii au ales o strategie simplă: să-i lase pe turci să se desfăşoare şi să spere că se vor încurca singuri şi, trebuie spus, supuşii Semilunii au colaborat admirabil la acest plan.

Momentul serii nu a fost însă golul, ci cartonaşul roşu primit de Miguel Almiron. La 32 de ani, paraguayanul a intrat în istorie într-un mod pe care nici măcar Kafka nu l-ar fi imaginat. În timpul unui dialog cu Mert Muldur, atacantul şi-a acoperit gura cu mâna, iar arbitrul Ivan Barton a considerat gestul suficient de suspect pentru a-l elimina direct, aplicând noua regulă introdusă de FIFA la finalul lunii aprilie.

Fotbalul modern se apropie uneori de teatrul absurdului. Într-o epocă în care jucătorii pot protesta teatral, simula şi pierde minute întregi fără mari consecinţe, un om a fost trimis la vestiare pentru că a vorbit cu mâna la gură. Urmarea a fost previzibilă: îmbrânceli, nervi şi un culoar spre vestiare mai încins decât o şedinţă de guvern într-un an electoral.

Cu un om în minus, Paraguay a decis să se apere până în pânzele albe. Turcia a atacat, a centrat, a presat şi a acumulat frustrare. În repriza secundă, tensiunea din stadion era atât de consistentă încât exista riscul să primească şi ea un cartonaş roşu.

Există şi o doză de ironie pentru noi. Turcii ne-au eliminat la baraj şi au venit la Mondial anunţând că obiectivul lor este câştigarea trofeului. Deocamdată, au pierdut cu Australia şi cu Paraguay şi au pierdut ...şi trofeul. Istoria ne învaţă că marile imperii nu cad întotdeauna din cauza duşmanilor, ci uneori sub povara propriilor ambiţii.

Paraguay a câştigat şi a demonstrat că fotbalul nu se joacă doar cu mingea, ci şi cu nervii. Minutul 2 a fost suficient. Restul a fost doar frustrare şi ratare.