Franţa a învins Norvegia cu 4-1. După 28 de ani de absenţă de la un turneu final, Norvegia a luat o decizie greu de înţeles pentru mulţi dintre suporteri: şi-a odihnit o parte dintre titulari chiar împotriva Franţei, cel mai puternic adversar din grupă. Mesajul a fost limpede. Mai importantă decât şefia grupei era conservarea forţelor pentru şaisprezecimi. Cu alte cuvinte, locul doi părea un preţ acceptabil.
Este o filozofie modernă, bazată pe calcule, dar care intră într-un conflict discret cu spiritul competiţiei. La Cupa Mondială nu vii foarte des. Când ai aşteptat aproape trei decenii, tentaţia de a calcula înainte de a juca pare cel puţin discutabilă.
Franţa, în schimb, a oferit exact răspunsul opus. Fără selecţionerul Didier Deschamps pe bancă - plecat în Franţa pentru a participa la înmormântarea mamei sale - vicecampioana mondială a tratat meciul cu maximă seriozitate. Din respect pentru competiţie, pentru suporteri şi pentru propriul prestigiu.
Rezultatul s-a văzut imediat. În prima repriză, poarta Norvegiei a fost supusă unui asediu aproape continuu, iar Ousmane Dembele a oferit unul dintre cele mai bune recitaluri individuale de la acest Mondial. Trei goluri în 25 de minute, între minutele 7 şi 32, şi o demonstraţie de viteză şi eficienţă care a făcut apărarea scandinavă să pară permanent în întârziere. Aasgaard a redus din diferenţă, însă scorul de 3-1 de la pauză a fost, paradoxal, unul blând pentru norvegieni. Imediat după pauză, norvegienii au ratat şi un penalty, după care jocul a intrat pe modulul economic, până în prelungiri când Doue a stabilit scorul final.
În cealaltă partidă a grupei, Senegal şi-a făcut datoria şi a învins Irakul, scor 5-0, obţinând locul al treilea. Cu doar trei puncte, dar un golaveraj bun, africanii intră însă în loteria calculelor şi vor aştepta rezultatele celorlalte grupe pentru a afla dacă aventura lor mondială continuă.
Fotbalul modern este tot mai des dominat de algoritmi, simulări şi probabilităţi. Antrenorii calculează trasee, evită adversari şi împart efortul în funcţie de tabloul competiţiei.
Din când în când însă apare o echipă care îşi aminteşte că primul respect datorat fotbalului este să joci fiecare meci ca şi cum ar fi ultimul.
În această seară, aceea a fost Franţa.
















Opinia Cititorului