Brazilia a învins Scoţia cu 3-0, Marocul a trecut de Haiti cu 4-2. Rezultate normale, aproape plictisitor de logice pentru cine priveşte doar clasamentul, dar totuşi, fotbalul nu se joacă doar pentru tabelă.

Înainte, când Brazilia câştiga cu 3-0, se vorbea despre samba, improvizaţie şi spectacol. Acum se vorbeşte despre eficienţă. Vinicius a marcat repede, în minutul 7, apoi a mai punctat o dată înainte de pauză, iar Cunha a închis tabela după o oră de joc. Scoţia a rezistat cât a putut şi a demonstrat încă o dată că între entuziasmul fanilor şi talentul fotbaliştilor există uneori o diferenţă considerabilă.

Totuşi, vestea serii nu a fost victoria Braziliei, ci revenirea lui Neymar la Cupa Mondială. În ultimii ani, cariera sa a semănat cu un serial întrerupt prea des de accidentări, recuperări şi promisiuni de revenire. Chiar dacă nu mai este centrul universului fotbalistic, prezenţa lui pe teren schimbă atmosfera. Unii fotbalişti intră pe gazon. Neymar încă intră în scenă.

Dacă Brazilia şi-a făcut treaba fără emoţii, Marocul a avut nevoie de mai multă transpiraţie pentru a depăşi Haiti. Africanii au câştigat cu 4-2, dar au fost obligaţi să muncească serios pentru fiecare metru de teren.

Mai întâi a venit autogolul lui Bono, apoi Wilson Isidor a mai adăugat unul pentru haitieni. La un moment dat, favoriţii păreau că au uitat să citească scenariul. Hakimi şi Saibari au reparat situaţia înainte de pauză, iar Rahimi şi Yassine au pus punct unei partide mult mai complicate decât o arată scorul final.

Brazilia şi Maroc merg mai departe, Scoţia speră şi stă la mâna celorlalte scoruri din grupe.

Dincolo de rezultate, trebuie remarcat un detaliu aparent nesemnificativ. În Maroc - Haiti s-au văzut mai multe pase şi execuţii cu călcâiul decât în Brazilia - Scoţia. Inclusiv un gol. Pare o observaţie minoră, dar nu este.

Ani la rând, călcâiul a fost brevetul brazilian al imaginaţiei. Acum îl găseşti la marocani, haitieni, japonezi, columbieni sau senegalezi. Talentul s-a globalizat. Internetul, academiile şi migraţia fotbalistică au făcut ceea ce nici FIFA nu a reuşit complet: au redistribuit creativitatea.

Brazilia continuă să câştige.

Marocul continuă să convingă.

Iar fotbalul, încet şi sigur, îşi mută centrul de greutate. Nu mai departe de Rio, ci mai aproape de întreaga lume.