Franţa a trecut şi de Suedia, 3-0, iar în acest moment pare echipa pe care nimeni nu şi-ar dori să o întâlnească. Va da peste Paraguay în optimi de finală, iar un lucru este limpede pentru oricine a urmărit actuala ediţie a Cupei Mondiale: Franţa nu e Germania.

La New York, pe New Jersey Stadium s-a marcat de trei ori. La Bucureşti, în schimb, RO-Alert a punctat de patru ori în disputa cu cetăţenii, iubitori sau nu de fotbal. Avem şi noi campionii noştri.

Suedia a rezistat aproape o repriză. S-a apărat disciplinat, a alergat mult şi a încercat să transforme meciul într-un exerciţiu de răbdare pentru francezi. Doar că împotriva acestei echipe răbdarea adversarului este o strategie riscantă. În minutul 45, Mbappe a deschis scorul şi a schimbat complet scenariul.

După pauză, Franţa a făcut ceea ce fac marile echipe atunci când simt mirosul slăbiciunii: a apăsat acceleraţia. Barcola a dus scorul la 2-0 în minutul 52, iar Mbappe a închis definitiv conturile în minutul 73. Două goluri pentru omul care pare să joace acest turneu cu aceeaşi naturaleţe cu care alţii rezolvă un rebus de duminică.

Se vorbeşte mult despre generaţiile de aur. Franţa pare să fi descoperit o metodă de producţie în serie. O echipă de vedete care, paradoxal, nu joacă pentru propriul ego. Sub bagheta lui Didier Deschamps, individualităţile se transformă într-o orchestră care rareori cântă fals.

Fotbalul are prostul obicei să răstoarne pronosticurile exact atunci când toată lumea începe să creadă că ştie finalul poveştii, dar, până acum, Franţa nu doar că învinge, o face cu autoritatea unei puteri care nu simte nevoia să ridice tonul pentru a fi ascultată. Iar acesta este poate cel mai îngrijorător lucru pentru adversarii rămaşi în competiţie.