Spania a învins Portugalia, scor 1-0, şi s-a calificat în sferturile de finală. Cele două formaţii au trecut peste toate amabilităţile de început şi au pus, din primul minut, toate cuţitele pe masă. S-a jucat într-un ritm alert, cu intensitate şi precizie, iar marile ocazii au apărut firesc. Diogo Costa a avut o dublă intervenţie excelentă la şuturile lui Yamal şi Baena, în timp ce Unai Simon a fost salvat de bară după şutul violent al lui Nuno Mendes, deviat de Pedro Porro. Tactic, cele două echipe şi-au interpretat partiturile aproape fără greşeală.

Cristiano Ronaldo a fost şi el prezent în poveste, implicat în câteva faze şi autorul unei ocazii importante. În rest, a defilat pe linia careului advers asemenea unui Don Quijote care a încurcat culorile armurilor, dar continuă să atace morile de vânt, convins că încă poate salva domniţe care nu se cer salvate. Numai că, fotbalistic vorbind, cavalerul a ajuns demult la vârsta la care sabia devine mai grea decât amintirile.

La pauză a fost 0-0, cu acel avantaj familiar al Spaniei la posesie. Echipa lui Luis de la Fuente a controlat mingea, Portugalia a încercat să răspundă prin explozii individuale, însă, pe măsură ce minutele se scurgeau, devenea evident că niciuna dintre formaţii nu mai era dispusă să rişte prea mult.

De această dată, inspiraţia de pe bancă a făcut diferenţa. Intrat pe final, Mikel Merino a înscris în minutul 90, după o fază construită cu răbdare şi claritate, exact în stilul unei echipe care ştie că posesia nu este un scop în sine, ci o metodă de a obosi adversarul şi de a-l obliga să greşească. Portugalia a încercat să răspundă în prelungiri, însă reacţia a venit prea târziu.

Acesta ar putea fi ultimul meci al lui Cristiano Ronaldo pentru naţionala Portugaliei. Merită o reverenţă pentru o carieră care a schimbat istoria fotbalului şi pentru performanţele care l-au aşezat printre cei mai mari jucători ai tuturor timpurilor. În acelaşi timp, finalul drumului rămâne o lecţie pe care orice mare campion ajunge să o înveţe: există un moment în care trebuie să laşi arena altora.

Revenind la Don Quijote şi la creatorul său, Miguel de Cervantes, merită amintit un gând care s-a potrivit perfect acestei seri: „Faptele vorbesc mai bine decât cuvintele cele mai meşteşugite.” Faptele au vorbit pentru Spania. A avut mai multă posesie, a construit mai limpede, şi-a creat mai multe ocazii şi a avut un selecţioner mai inspirat în momentul decisiv. Uneori, atât este suficient pentru a merge mai departe.