Ziarul BURSA a organizat a XIII-a ediţie a conferinţei “Energia în priză”, în data de 24 septembrie 2025, începând cu ora 10:00, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, saloanele AB din Calea 13 Septembrie nr. 90, Bucureşti.
Evenimentul a fost transmis live, pe site-ul www.bursa.ro, pe contul de Facebook al ziarului BURSA, pe canalul de Youtube BURSA, precum şi pe conturile de Facebook ale partenerilor media.
subiecte
•Interconectarea reţelelor de electricitate şi gaze în Europa şi alternativa faţă de resursele ruseşti;
•Fuziuni şi achiziţii pe pieţele de gaze şi electricitate, într-un context geopolitic în schimbare;
•Centralele care produc energie în bandă vs. capacităţile instalate în energie solară şi eoliană (riscuri şi oportunităţi);
•Preţurile energiei şi gazelor după liberalizarea pieţelor: care sunt tendinţele, ce au de făcut consumatorii?;
•Marile investiţii energetice: stadiile lor şi consecinţele întârzierilor;
•De la independenţa energetică a prosumatorilor la echilibrarea sistemului şi independenţa energetică a statului: similarităţi şi diferenţe;
•Surse de finanţare pentru proiectele energetice;
•Finanţarea proiectelor de investiţii energetice prin mecanismele pieţei de capital (IPO-uri, obligaţiuni);
•Listarea la bursă a unor pachete suplimentare de acţiuni ale companiilor energetice deţinute de stat.
concluzii
Statul administrează defectuos piaţa energiei

Pentru ca piaţa din energie să fie performantă în ţara noastră, este nevoie ca statul să o administreze ca un adevărat profesionist, fără imixtiuni legislative brutale, şi să lase companiile să facă investiţiile de care au nevoie pentru a rămâne competitive şi pentru a asigura necesarul de energie al României, au afirmat participanţii conferinţă.
Investiţii masive şi reforme legislative - priorităţile sistemului energetic naţional

Sistemul energetic naţional are nevoie masivă de investiţii, atât în capacităţi de producţie, cât şi în reţele de transport şi distribuţie, în interconectare, dar şi de o simplificare a legislaţiei în domeniul achiziţiilor şi de schimbarea atitudinii agresive a statului cu privire la impozitarea şi suprataxarea companiilor din energie, au afirmat participanţii la conferinţă.
speakeri
•„România este un nod de tranzit important al gazului natural”Pavel-Casian Niţulescu
Secretar de Stat în cadrul Ministerului Energiei
Sectorul energetic este un pilon de stabilitate al economiei româneşti, care poate să susţină sau să împiedice dezvoltarea economică naţională, spune Pavel-Casian Niţulescu, Secretar de Stat în Ministerul Energiei, subliniind:
”Tema principală a Guvernului, prin Ministerul Energiei, este să asigure interconectări regionale şi nu numai regionale, ci către toată Europa, cu tot ce înseamnă fluxul de transport de gaze naturale şi de energie electrică. În momentul de faţă avem pregătite şi sunt în operaţionalizare multe interconectări. Interconectorul de gaze Conducta transbalcanică, Coridorul Vertical, gazoductul BRUA, gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău, sunt proiecte majore, care vor fi dezvoltate prin creşterea tranzitului bidirecţional al gazului natural. Prin aceste interconectări putem spune că România, la momentul de faţă, este chiar un nod de tranzit important. De ce? Odată pentru că noi beneficiem de cea mai mare producţie de gaze naturale din regiunea în care ne aflăm şi, totodată, avem poziţia a doua din Uniunea Europeană. Gradul de dependenţă de aprovizionare cu gaze din alte surse din afara UE este destul de mic, procentul asigurat numai din producţia proprie de pe teritoriul României este de aproximativ 80-82%. Diferenţa de 18% import ne asigură necesarul de funcţionare. Prin interconectări am reuşit să asigurăm o stabilitate pentru vecinii noştri din Republica Moldova, mai ales prin investiţia din proiectul gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău”.
•„Trebuie să investim în capacitatea ţării de a deveni net exportator de energie”Sebastian Burduja
Consilier al primului ministru
Ordinea corectă în trilema energetică este securitatea energetică, competitivitatea (preţuri cât mai mici) şi energia curată (incluzând şi energia nucleară, nu doar cea verde), consideră Sebastian Burduja, consilier al premierului şi fost ministru al Energiei.
Oficialul a menţionat: „În cei doi ani în care am condus sectorul energetic, am reuşit să atragem peste 14 miliarde euro din fonduri nerambursabile, ceea ce înseamnă că, în total, portofoliul de proiecte finanţate de noi prin Ministerul Energiei probabil că depăşeşte cifra de 20-25 miliarde euro, incluzând aici şi contribuţia beneficiarilor. Sunt investiţii diverse - termocentrale pe gaz, parcuri fotovoltaice, parcuri eoliene noi, investiţii în sisteme de stocare în baterii -, România având o creştere spectaculoasă, ani de zile, de la câţiva MWH până la peste 400 MWH disponibili pentru sistemul energetic naţional. Am pus bazele unei gândiri strategice pentru sector, am adoptat o nouă Strategie Eenergetică Naţională, cu orizontul 2035-2050. Indiferent de Guvern şi de miniştri, un asemenea sector strategic are nevoie de orientare. România trebuie să ţină un drum drept, către o energie sigură, la un preţ competitiv cât mai ieftin, corect, şi evident trebuie să aibă o energie curată”.
•„E nevoie de un moment T0 în sistemul energetic naţional”Antal István-Loránt
Preşedintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale din cadrul Senatului României
Sistemul energetic naţional se confruntă cu multe probleme, unele cauzate chiar de mecanismul de plafonare-compensare, mai precis din cauza datoriilor pe care statul le are faţă de furnizorii şi distribuitorii de energie, dar este necesar să intervină un moment T0 (zero) pentru ca lucrurile să se aşeze pe făgaşul normal, a afirmat Istvan-Lorant Antal, preşedintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale din cadrul Senatului României.
Domnia sa a precizat: "În ceea ce înseamnă preţul plafonării, eu cred că plafonarea a fost o decizie corectă, asumată de guvernul respectiv, deoarece eram în momentul în preţul la energie ajunsese la 1000 euro per Megawatt oră, eram în criză energetică şi aveam în regiune câteva state unde inflaţia sărise de 30%. La vremea respectivă, decizia de plafonare a avut doua impacte majore. Primul constă în faptul că am reuşit să plafonăm preţurile pentru consumatori şi al doilea este impactul asupra inflaţiei. Banca Naţională a României a prezentat în anul 2024 o analiză foarte clară din care reţine că, dacă nu ar fi intervenit plafonarea preţurilor la energie, nu se putea controla inflaţia din ţara noastră. Este o altă discuţie faptul că între timp s-a menţinut această plafonare pentru toată lumea, adică atât pentru consumatorii vulnerabili, cât şi pentru cei care îşi puteau permite preţurile din piaţa de energie. Ştim cifrele, miliardele de lei care nu s-au plătit către furnizori şi distribuitori. Ştim că aceste sume trebuiau plătite din acel fond de tranziţie energetică în care banii erau viraţi de către producătorii din energie, iar sumele respective trebuie utilizate doar pentru compensare. În tot acest timp, la nivelul Parlamentului am încercat să corectăm nenumăratele ordonanţe de urgenţă pe energie care veneau de la guvern, şi ne-am asumat intervenţiile legislative, chiar dacă uneori am o simţit o presiune politică asupra noastră. O altă chestie extrem de importantă este aceea privind distribuitorii. Eu înţeleg că nici distribuitorii şi nici furnizorii nu sunt case de binefacere, că firmele din energie trebuie să facă profit, să plătească taxele şi impozitele, dobânzile bancare şi să amortizeze investiţiile. Dar consider că e nevoie de un moment T0 (zero). Dacă vrem să vedem cum va arăta viitorul, nu vom putea să facem acest lucru privind în trecut. (...) Distribuitorii au cea mai mare provocare, pentru că trebuie să rezolve problemele nerezolvate din trecut, să dea răspunsuri pentru necesităţile din prezent şi să creioneze viitorul, ceea ce costa foarte mulţi bani”.
•„Lucrurile nu prea merg bine în energie, în ultimii 4-5 ani”Bende Sándor
Preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor
Pentru finalizarea investiţiei de la Iernut este nevoie de o Hotărâre de Guvern, a spus Sandor Bende, preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor. Parlamentarul a menţionat: "Cel mai bine ar fi să nu trebuiască să intervenim, din punct de vedere legislativ, nici în formarea preţului, nici în alte lucruri din piaţă, pentru că atunci ar însemna că lucrurile merg bine. Însă lucrurile nu prea merg bine în ultimii 4-5 ani. Sunt probleme legate de preţul energiei. Atât Comisia pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, cât şi Comisia pentru energie din Senat au fost pregătite să adopte legile necesare. Probabil că nu mereu am reuşit să luăm decizii pe placul tuturor, dar Parlamentul a fost pregătit mereu şi a adus modificările necesare. Şi acum ne uităm la evoluţia pieţei din domeniu şi intervenim când este necesar - avem câteva legi pe masă, dar nu atât de importante pentru preţ.
Când vorbim de securitate energetică şi de asigurarea energiei electrice şi a gazelor către populaţie şi economie, suntem printre promotorii tuturor proiectelor de lege. Însă şi Parlamentul este constrâns în anumite situaţii, cum ar fi cea de la Iernut. În acest caz, doar Guvernul ar putea ajuta, cu o Hotărare de Guvern, pentru ca investiţia de la Iernut să fie finalizată. Şi acest lucru este necesar pentru că este vorba despre bani publici, iar Romgaz nu poate cheltui banii aşa cum poate un privat, trebuie să se supună legilor de achiziţii publice".
•„Obiectivul principal comun al actorilor din sistemul energetic - securitatea şi stabilitatea”Alexandru Chiriţă
Directorul General al Electrica
Grupul Electrica are ca ţintă, în strategia sa, un minim de 900 MWh de stocare până în anul 2030, spune Alexandru Chiriţă, directorul general al companiei, subliniind: ”Avem inclus în plan memorandumul cu Romgaz, care sperăm că a spart ideea insularizării companiilor, în general, în sectorul energiei. Sunt două companii unde statul este acţionar semnificativ sau majoritar, iar asta ar fi trebuit să fie mai degrabă un liant, nu un separator între societăţile din sectorul energetic. Ca obiectiv principal comun pentru toţi actorii din domeniu nu poate fi decât securitatea şi stabilitatea în sistemul energetic, restul aspectelor de natură comercială şi le defineşte fiecare. În cazul nostru, avem ca obiectiv un gigawat de energie verde până în 2030, însă există în continuare discuţia despre centrala pe gaz de la Fântânele, care aşteaptă un rezultat al unui studiu de fezabilitate care a durat mai mult decât era necesar”.
Nevoia de stocare a energiei este la fel de importantă ca nevoia de echilibrare, afirmă Alexandru Chiriţă, precizând: ”În acest sens, deseori ne aflăm într-o confuzie - credem că se poate doar cu «verde», ceea ce nu este posibil, avem nevoie de alternative. Poate perspectiva ar trebui schimbată - de fapt, o centrală pe cărbune ar trebui pusă în conservare cu stocuri suficiente astfel încât atunci când nu ai accesibile alte surse de energie, să poţi să te întorci la ele. Decarbonizarea are sens în condiţii economice şi geopolitice normale. În cazul unui impact semnificativ asupra infrastructurii, vei avea nevoie de energie din orice sursă disponibilă la momentul respectiv. Acesta este un aspect care se discută şi nu prea".
•„Legea achiziţiilor publice distruge investiţiile în producţia de energie”Volker Raffel
CEO E.ON România
Legea achiziţiilor publice distruge investiţiile în producţia de energie şi în liniile de transport, a afirmat Raffel Volker, CEO E.ON România.Domnia sa a spus: ”Dacă vrem să avem o piaţă funcţională, un sistem energetic funcţional în România, trebuie făcute câteva lucruri. Unul este să ne concentrăm pe problemele noastre. Am văzut un raport în care se prezenta măsura în care fiecare (n.r. ţară) şi-a îndeplinit partea de investiţii pentru interconectări internaţionale. Ungaria şi Austria încă nu sunt la 100%, dar nici România nu este. Aşa că trebuie să ne facem temele, iar un exemplu pe partea de legislaţie ar fi revizuirea legii achiziţiilor publice. Înţeleg că un stat care cheltuieşte bani publici şi unde lucrează funcţionari publici are o lege a achiziţiilor publice - aşa este în toată lumea şi este normal să fie aşa. Dar de ce această lege se referă şi la societăţile listate pe bursă? Nu are niciun sens!”.
Raffel Volker a subliniat că, o centrală pe gaze se construieşte, în general, într-o perioadă de doi - trei ani. ”Faptul că această centrală nu a fost gata în momentul în care am avut o criză energetică a însemnat pierderi de sute de milioane sau chiar miliarde pentru România”, a punctat directorul general al E.ON România, referindu-se la Centrala de la Iernut.
Raffel Volker a adăugat: ”Dacă vrem să facem interconectări, trebuie să construim linii. Noi, ca distribuitor, suntem mai puţin afectaţi - avem mai multe proiecte, dar de dimensiuni mai reduse şi, cumva, ne descurcăm cu legea achiziţiilor publice. Dar privind sistemul naţional, vedem că această lege distruge investiţiile în producţie şi în linii. Colegi de la Transelectrica mi-au zis că această lege îi împiedică şi îi costă ani de zile. Vrem să ajungem la banii disponibili prin fondurile europene, dar dacă procedurile pentru lucrări durează zece ani şi apoi lucrările durează încă zece ani, cum să rezolvăm problemele?”
•„Sistemul energetic românesc se face că lucrează”Viorel Tudose
Administrator Getica 95
Sistemul energetic românesc a rămas în sintagma din decembrie 1989, din studioul Televiziunii Române: ”Mircea, fă-te că lucrezi”, afirmă Viorel Tudose, administratorul Getica 95, menţionând: ”Cred că sistemul energetic românesc se face că lucrează. Aduc în atenţie cablul submarin din Azerbaidjan. Istoric, nu se poate face. Uitaţi-vă la convergenţele geopolitice dintre Armenia, Azerbaidjan şi Georgia. Dacă cineva crede că cele trei ţări se vor aşeza vreodată la masă să dea drumul acestui cablu să ajungă în România, se înşală amarnic”.
Pe de altă parte, domnia sa aminteşte că, din 1 ianuarie 2024 până în 30 iunie 2025, ”România a exportat în jur de 700 MW producţie de energie în bandă în orele de vârf, cu un preţ mediu de 145 de lei, adică cu mai puţin de 30 de euro, şi a importat o medie de 2130 MW, la un preţ mediu de 1.280 de lei, adică 250 de euro”. Viorel Tudose precizează: ”Dacă înmulţim cu cele peste 500 de zile, ajungem la o sumă de 3,1 miliarde, adică undeva la 1% din deficitul comercial al României. Adăugând plafonarea pentru cele 18 luni, care s-a ridicat undeva la 4,5 miliarde, doar pe energie, ajungem la un deficit de 2,5% din 9%, cât este astăzi deficitul comercial a României. Aceasta este realitatea. Dacă noi vorbim ce vom face în 2032, când peste trei luni suntem obligaţi să oprim şi cei 700 de MW pe care îi mai produce Complexul Energetic Oltenia, înseamnă că nu ştim ce înseamnă strategie. Aşadar, ce facem mâine? Ce face furnizorul?”.
•„Instrumentele financiare, viitorul finanţării în sectorul energetic”Paul Şerbănescu
Head of Public Funding la PPC România
Fondurile de investiţii şi fondurile de fonduri, adică noile instrumente financiare, vor constitui sistemul de finanţare din fondurile europene pentru perioada 2028-2034, în condiţiile în care componenta de grant va scădea foarte mult în viitorul cadru financiar european multianual, a atras atenţia Paul Şerbănescu, Head of Public Funding la PPC România.
Paul Şerbănescu a precizat: "Noi, ca europeni, ne uităm cu oarecare invidie la piaţa de capital americană şi la modul cum unicornii se nasc pe piaţa respectivă, iar cei din SUA se uită la sistemul nostru de protecţie socială şi la sistemul de pensii. Noi trebuie să le îmbinăm: să avem o piaţă unică de capital la nivel european şi de a păstra sistemul de protecţie socială. Cum facem asta? Piaţa europeană de capital, comparativ cu SUA, este total disproporţionată. Ce s-a mai observat la modul general este că disponibilitatea lichidă bancară în Europa - economisirile oamenilor şi ale firmelor - stau oarecum reglementat şi oarecum degeaba în bănci. Fondurile de investiţii şi băncile au reglementări foarte stricte şi nu îşi pot permit riscurile pe care şi le pot permite băncile şi fondurile din SUA. UE propune un compromis ce prevede disponibilizarea acestor economisiri din bănci şi de la investitorii instituţionali, garantându-i într-un fel că nu vor pierde prin dispariţia unor firme sau a unor start-upuri inovative. Concret, în Europa, dacă v-aţi uitat pe împărţirea bugetului propus de Comisie, ea pune accent pe concentrarea sumelor disponibile către Comisie şi permiterea statelor membre să controleze o parte mai mică din sume şi o parte care nu ţine de competitivitate".
•„Revine competiţia în piaţa electricităţii, după eliminarea plafonării preţurilor”Laurenţiu Urluescu
Preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România
După eliminarea plafonării preţurilor din energie, ofertele s-au imbunătăţit, din punct de vedere al competiţiei, susţine Laurenţiu Urluescu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România (AFER). "Este un lucru bun că revine competiţia în piaţă. În acelaşi timp, persistă întârzierile în decontarea schemei de ajutor către furnizori. Au rămas cateva obligaţii «agăţate», inutile si costisitoare, din cauza legislaţiei ambigue”, a spus domnia sa.
Încasările statului din schema de ajutor aferente anului trecut s-au cifrat la circa 12 miliarde lei, comparativ cu aproximativ 21 miliarde lei în 2023, respectiv 46 miliarde lei în 2022, conform preşedintelui AFER.
•„Toate investiţiile trebuie privite în cheia securităţii energetice”Mihai Macarie
Secretar General, Centrul Român al Energiei
Principala garanţie de securitate pe care şi-o poate asigura România este să lase mediul de business să investească în capacităţi de generare - fie că vorbim de energie simplă sau de energie curată, a spus Mihai Macarie, Secretar General în cadrul Centrului Român al Energiei.
Domnia sa a afirmat: ”Toate investiţiile trebuie privite în cheia securităţii energetice, în contextul pe care-l traversăm în prezent. Am traversat o perioadă de cinci ani de zile în care România şi Uniunea Europeană au trecut prin multiple crize: criză sanitară, criză pandemică, criză economică, iar acum avem o criză militară. O criză energetică, care a determinat cele mai mari niveluri de preţuri din câte ţinem minte. Suntem la trei ani de la invazia Federaţiei Ruse în Ucraina, un război injust, care ne-a arătat vulnerabilităţile pe care le are Uniunea Europeană şi România atunci când depinde de un furnizor major de energie. Un furnizor care acum nu mai este un partener de încredere pentru România. Iar toate statele membre ale Uniunii Europene au fost nevoite să-şi găsească surse şi rute alternative de transport”.
Mihai Macarie a adăugat: ”Cred că Uniunea Europeană, prin programul RePowerEU, a reuşit să suplinească (n.r. lipsa energiei provenite din Rusia) foarte bine până acum. O garanţie de securitate, unde România cred că a reuşit foarte bine, este energia produsă acasă. Doar că intrăm într-o nouă dilemă: energia produsă acasă, care este o energie curată, ieftină, din surse regenerabile, ne dă o altă dependenţă - de un stat furnizor de echipamente pentru tranziţia energetică”.
•„Instanţele româneşti judecă greu, anevoios şi impredictibil”Florian Mateiţă
Partener RomInsolv SPRL
Instanţele din ţara noastră au o problemă, ele judecă greu, anevoios şi impredictibil, în loc să tranşeze cazul cu foarte mare obiectivitate, este de părere Florian Mateiţă, Partener RomInsolv SPRL. Specialistul face referire la cazurile din justiţie în care diverse organizaţii au acţionat în judecată proiecte de investiţii din domeniul energetic.
Printre altele, avocatul subliniază că nu neapărat statul, ci oameni care fac parte din diverse instituţii guvernamentale, entităţi, asociaţii blochează proiecte din energie, existând companii care nu reuşesc să ţină ritmul: "Importantă este prevenţia, să ai o perspectivă, să ştii ce vrei, să poţi negocia, să ai suficiente rezerve ca să poţi oferi ceva în schimb la o negociere şi să poţi rezista în timp când negocierea se finalizează. Ar trebui să avem un plan de ţară în care să se alinieze toate energiile într-un timp rezonabil”.
•„Un proiect eolian are nevoie de cinci ani să producă, timp în care apar schimbări macro”Liviu Gavrilă
Vicepreşedintele RWEA
Un proiect eolian are nevoie de cinci ani până să înceapă producţia, timp în care apar diferite schimbări macroeconomice sau politice, a spus Liviu Gavrilă, Vicepreşedintele RWEA.
Domnia sa a afirmat: ”Investiţiile, în special în energia eoliană, au o durată de patru-cinci ani, plecând din momentul T0 în care apare ideea şi începe dezvoltarea proiectului. Undeva la doi ani şi jumătate - trei ani mai târziu se ajunge, din punctul de vedere al autorizării, în stadiul de a fi gata de construcţie. Apoi începe o saga a finanţării, de a găsi resursele necesare pentru materializare. Urmează o perioadă de doi ani - doi ani şi jumătate pentru construcţie. Vedem astfel că este nevoie de cinci ani de zile pentru ca un proiect eolian să ajungă să injecteze în reţea primul megawatt”.
Liviu Gavrilă a adăugat: ”În cinci ani de zile trecem prin diferite schimbări, de natură macro. Se întâmplă ceva la nivel naţional, se întâmplă ceva la nivel regional, sunt schimbări politice, schimbări de paradigmă, apar reglementări în diverse direcţii şi trebuie, din momentul în care ai început, să reuşeşti tot timpul să adaptezi proiectul respectiv la aceste schimbări. Prin urmare, provocarea numărul unu este cum faci ca proiectele care au o astfel de durată să fie menţinute, din punctul de vedere al fundamentului investiţional, peste un anumit nivel care să fie de interes pentru unii investitori”.
•„Am ajuns să ne dorim ca legiuitorul »să nu pună beţe în roate»”Septimiu Stoica
Preşedintele AGA al Bursei Române de Mărfuri
Participanţii la pieţele financiare şi energetice din ţara noastră au ajuns să aibă pretenţii modeste din partea legiuitorului, respectiv ”să nu pună beţe în roate”, a punctat Septimiu Stoica, Preşedintele AGA al Bursei Române de Mărfuri.
Domnia sa a afirmat: ”Ca să avem o piaţă cu adevărat performantă, cred că trebuie să existe trei vectori care să se manifeste pozitiv. Când vorbesc de piaţă mă refer la piaţa instituţionalizată, care se identifică de regulă cu bursa sau, în domeniul energiei, se foloseşte mai degrabă sintagma piaţă centralizată. În primul rând, este necesar ca cel care administrează piaţa să fie un profesionist şi să nu se mulţumească cu ceea ce poate să înfăptuiască rapid, ci să încerce să ghicească nevoile, tendinţele, să se alinieze la ele, să vorbească cu cei care tranzacţionează pe pieţele respective. Să încerce să le pună la dispoziţie tot instrumentarul care ar putea să fie necesar respectivei pieţe”.
Septimiu Stoica a adăugat: ”Al doilea vector (n.r. necesar pentru existenţa unei pieţe performante) este legiuitorul. Noi am ajuns să avem pretenţii modeste din partea acestuia. Şi anume «să ne lase în pace» sau «să nu pună beţe în roate». Sigur că există şi varianta de vis - să fie proactiv sau vizionar. N-am ajuns încă până acolo, dar măcar să lase realitatea instituţională să trăiască. A treia componentă de care este nevoie ca o piaţă să fie funcţională este să avem participanţii care să aprecieze (...). Aici vorbesc despre produse care sunt jinduite în piaţă şi care au fost încercate. De exemplu, produsele derivate, inclusiv pe pieţele de energie”.
•„Statul este propriul lui duşman în dezvoltarea sectorului energetic”Silvia Vlăsceanu
Directorul executiv al HENRO
Intervenţiile guvernelor din ultimii 35 de ani în companiile de stat din energie au avut mai multe efecte negative decât pozitive, a declarat Silvia Vlăsceanu, director executiv HENRO.
Silvia Vlăsceanu a precizat: "Cele mai mari probleme le cauzează statul propriilor companii. Statul nu ar trebui să se bage prea mult în managementul acestor companii publice, care acoperă peste 70% din capacităţile instalate ale României. Investiţiile în energie, care ar trebui să fie motorul economic şi principalul deziderat al statului, sunt greu de realizat de companiile cu capital de stat pentru că orice guvern sau orice majoritate parlamentară din ultimii 35 de ani, când a avut nevoie de finanţare sau de bani la buget, s-a uitat la companiile din sectorul energetic pentru că sunt puţine şi uşor de taxat şi impozitat, mai ales la cele de stat. Aşa au apărut diferite taxe şi impozite, intervenţii în conducerea managerială a unor companii. Nu în ultimul rând greutăţile pe care le provoacă legislaţia în domeniul achiziţiilor publice în special pentru companiile din sectorul energetic, care majoritatea sunt cu capital de stat, apoi legea bugetului unde există un articol ce ne limitează posibilitatea de a angaja personal de specialitate, articol pe care încercăm anual să îl eliminăm deoarece ne limitează sau blochează activitatea. Am sesizat aceste «răutăţi» autorităţilor prin adrese care au ajuns pe masa unui ministru sau secretar de stat şi acolo au rămas, fără efecte. Statul este propriul lui duşman pentru dezvoltarea sectorului energetic. Am sperat într-adevăr că listarea unui pachet de acţiuni va reduce intervenţia statului la aceste companii, dar lucrurile nu se întâmplă chiar aşa. Reproşurile curg către companiile cu capital de stat, dar sunt investiţii foarte întârziate. Pentru companiile la care statul e acţionar, vorbim de ani, de decenii pentru producerea primului MWh dintr-o capacitate nouă de producţie. Totul durează mult mai mult, se dublează timpul faţă de o companie privată. Banii pe care companiile au fost obligate să îi dea la Fondul de Tranziţie în perioada 2022-2025 acopereau încă o dată toate datoriile pe care statul le are sau mai bine zis ar fi trebuit să fie plătite către furnizori prin schema de plafonare. Unde sunt sau unde s-au dus aceste sume? Dacă sumele ar fi fost folosite în scopul pentru care au fost colectate, deficitul bugetar ar fi fost mai mic. Din păcate, în ultimele decenii se perpetuează această situaţie: companiile de stat care ar putea fi sau sunt profitabile sunt văduvite de sume care ar putea fi investite şi de aceea suferă foarte mult. Statul e propriul lui duşman în aceste companii. Ar trebui să le lase să funcţioneze fără o intervenţie atât de brutală care pe termen lung are efect devastator. E efectul guvernărilor din ultimii 35 de ani”.
•„Trebuie să accelerăm pedala tranziţiei energetice”Irene Mihai
Policy Officer RPIA
Tranziţia energetică se întâmplă, şi se întâmpă acum, este de părere Irene Mihai, Policy Officer al Asociaţiei Industriei Fotovoltaice din România (RPIA), care explică: ”Avem nevoie de energie în prezent, iar toate proiectele despre care se tot vorbeşte sunt pe termen lung şi de aceea trebuie să accelerăm pedala tranziţiei. Călcăm pedala tranziţiei şi dezvoltăm mai multe proiecte regenerabile. Dacă ne uităm la ce se întâmplă pe plan european din punct de vedere al tranziţiei energetice, vedem că în anul 2024, energia fotovoltaică a devansat pentru prima dată cărbunele din punct de vedere al producţiei. La câteva luni distanţă, în iunie, producţia de energie fotovoltaică a devenit prima sursă de generare din UE, respectiv 22,1% sau 45,4 de terawaţi. Tranziţia, aşa cum se întâmplă la momentul actual, cu sincope, cu erori, cu probleme, are un efect tangibil. Efectele se simt şi se văd. În România, energia fotovoltaică acoperă, în prezent, între o treime şi o pătrime din necesarul de consum zilnic pe perioada diurnă. Avem în sistem aproximativ 2,9 gigawaţi, exceptând prosumatorii. Dacă 2,9 gigavaţi acoperă o treime/o pătrime din necesarul de consum, imaginaţi-vă ce se va întâmpla în momentul în care vom avea toate capacităţile aflate acum în dezvoltare operaţională. Numai anul acesta sunt în construcţie, în stadii avansate, proiecte fotovoltaice de 1,6 gigawaţi. Pentru anul viitor sunt date aproximativ similare. Proiectele de energie fotovoltaică se materializează”.
Video
Antal István-Loránt
Preşedintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale din cadrul Senatului României
Bende Sándor
Preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor