"Criminalitatea a intrat în zona «smart», iar securitatea privată trebuie să ţină pasul cu ea"

Ziarul BURSA #Companii /

Gabriel Badea

Gabriel Badea

(Interviu cu Gabriel Badea, preşedintele Federaţiei Serviciilor de Securitate din România)

"Agentul de pază, în viitor, nu va mai fi un simplu agent, ci un angajat care va şti să opereze cu tehnologie avansată, va trebui să aibă cunoştinţe în domeniul computerelor, să-şi facă propriile analize şi să ia decizii"

Piaţa de protecţie privată a intrat în zona "smart", după cum ne-a spus Gabriel Badea, preşedintele Federaţiei Serviciilor de Securitate din România, precizând: "Criminalitatea migrează în zona «smart» şi trebuie să ţinem pasul cu ea". Domnia sa ne-a explicat, într-un interviu, că beneficiarul acestor tipuri de servicii "nu mai are un agent de pază care patrulează de-a lungul unui gard, ci un detector şi o cameră monitorizată din dispecerat, iar agentul de pază intervine doar când se declanşează o alarmă". Potrivit domnului Badea, tehnologia a atins performanţe deosebite în ceea ce priveşte supravegherea video: "Vorbim despre softuri care fac analiza imaginilor şi, de exempu, sunt în măsură să dea alerte în momentul când este abandonat un bagaj suspect sau da­că într-o anumită zonă restricţionată a intrat cineva care nu avea dreptul să intre. Vorbim de o supraveghere activă care are la bază recunoaşterea facială şi aşa-numita tehnologie care învaţă, adică "machine learning". Deci, acum, o cameră video inteligentă poate "să înveţe" singură să recunoască anumite modele şi activităţi de rutină şi să distingă atunci când apare ceva în afara normalităţii. Agentul de pază, în viitor, nu va mai fi un simplu agent, ci un angajat care va şti să opereze cu tehnologie avansată, va trebui să aibă cunoştinţe în domeniul computerelor, să-şi facă propriile analize şi să ia decizii în timp real. De altfel, deja trăim viitorul în securitatea privată. Avem, astăzi, agenţi care operează drone şi chiar şi-au făcut apariţia primii roboţi de pază.

Reporter: Cum a evoluat piaţa serviciilor de securitate, în ultimii ani?

Gabriel Badea: Ca cifre, anul 2017 a fost mai bun decât 2016 şi tendinţa pare că se menţine şi în acest an. În acelaşi timp, statisticile nu spun foarte clar de unde vine această creştere şi pe ce se bazează. Nu este foarte clar dacă piaţa a crescut ca urmare a unei intensificări a cererii sau datorită ajustărilor de costuri, în condiţiile în care au fost majorate salariile minime pe economie, aşa cum se întâmplă în fiecare an. Din păcate, în cea mai mare parte, în această industrie se lucrează la salariul minim pe economie. Şi asta, în condiţiile în care vorbim despre o muncă destul de grea, având în vedere efortul fizic, faptul că se lucrează afară, în condiţii meteo adverse, noaptea, în schimburi de noapte, în schimburi prelungite. Serviciile de securitate sunt privite ca făcând parte din ceea ce se cheamă ocupaţii de nivel precar, o categorie în care se presupune că personalul nu ar avea nevoie de un nivel de calificare prea ridicat şi, deci, şi salarizarea trebuie să fie pe măsură, ceea ce este o contradicţie.

Salariaţii din sectorul de securitate sunt mult mai bine pregătiţi decât lucrătorii din alte servicii, iar din punct de vedere al răspunderii, nici nu mai vorbim. Sunt angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie care răspund de siguranţa unor bunuri în valoare de milioane de euro. De asemenea, trebuie evidenţiat riscul ocupaţional cu care se confruntă agenţii de pază şi care a crescut dramatic în ultima perioadă. Numărul agenţilor de pază agresaţi în timpul serviciului s-a dublat în anul 2017 faţă de anul anterior, iar în acest an am înregistrat şi cazuri de agenţi ucişi în timpul serviciului.

Dar nivelul salarial mic în domeniul pazei are, în România, şi o altă explicaţie, mult mai întunecată. Piaţa este foarte fragmentată, există o competiţie bazată pe cost şi care este împinsă de cele mai multe ori dincolo de bariera legală. Si asta din dorinta de a câştiga licitaţii publice care încă sunt atribuite pe criteriul "cel mai mic preţ" şi nu pe criterii de calitate, aşa cum ar fi normal pentru un serviciu de o asemenea importanţă socială. Pe fondul faptului că autorităţile nu sunt capabile să asigure respectarea legii, sunt abordate diverse variante de plată ilegale prin care agenţii ajung să nu le fie plătit sporul pentru munca de noapte, nu li se dau indemnizaţiile de concediu, nu se plătesc orele suplimentare, sporurile de weekend etc.. De fapt, vorbim încă de foarte multă muncă nedeclarată sau parţial declarată, adica munca "la negru" sau "la gri" si de evaziune fiscală.

Asta explică şi faptul că, deşi există şi un mare deficit de forţă de muncă, salariile declarate nu ies din zona venitului minim, cum ar fi fost normal să se întâmple.

Revenind la subiectul creşterii pieţei, un alt factor determinant ar putea să fie, totuşi, şi relativa creştere economică pe care am avut-o în ultimii ani şi care a fost de natură să sporească şi cererea de servicii de securitate.

Un indiciu al unui volum crescut al cererii ar putea să fie reflectat de statis­ticile ultimului an.

Anul trecut, agenţii de securitate au intervenit într-un număr total de 26.057 de furturi, dintre care 21.921 de cazuri cu prinderea autorilor, adică cu 30% mai mult decât în 2016. De asemenea, valoarea bunurilor recuperate de către agenţii de securitate private este de aproape patru ori mai mare faţă de anul precedent, de la 7.773.510 lei la 29.175.140 lei.

Astfel, deşi oficial cifrele privind criminalitatea nu s-au modificat, noi simţim la nivelul industriei o creştere a activităţii infracţionale. Şi asta în condiţiile în care, în ultimul an, numărul agenţilor a scăzut cu circa 12.000.

Această tendinţă de intensificare a activităţii infracţionale ar putea fi corelată cu evoluţiile în plan economic. Dar, pe de altă parte, în anii 2007-2009, când ţara a mai traversat o etapă de boom economic, aceasta nu s-a reflectat într-o creştere semnificativă a criminalităţii, aşa cum se întâmplă acum.

Reporter: La cât se ridică valoarea pieţei, în prezent?

Gabriel Badea: După unele estimări, valoarea pieţei, adică cifra de afaceri a companiilor, este de circa 950 milioane euro.

Reporter: Câte companii sunt în acest sector?

Gabriel Badea: Sunt aproximativ 1.300 de licenţe de pază şi 1.500 de companii de tehnică de securitate, care angajează aproximativ 110.000 de salariaţi, aici incluzând atât agenţii de pază, cât şi inginerii şi tehnicienii din domeniul sistemelor de securitate, dar şi managementul firmelor de securitate.

Reporter: Cum se prezintă competiţia în domeniu?

Gabriel Badea: Competiţia, din păcate, este neloială în mare măsură şi, din acest punct de vedere, avem o problemă cu Consiliul Concurenţei, care refuză se se sesizeze în legătură cu practicile clar neconcurenţiale de pe segmentul de achiziţii publice, care, în marea majoritate, se câştigă la preţuri nejustificat de mici. Anul trecut, circa 92% din licitaţiile de achiziţii publice au fost câştigate la preţuri care nu aveau cum să acopere salariul minim pe economie. Acest lucru înseamnă muncă la negru şi evaziune fiscală, iar preţurile la care sunt câştigate respectivele licitaţii sunt preţuri de ruinare prin care firme evazioniste îşi elimină competitorii care respectă legea. Cu alte cuvinte, vorbim de un mod de operare prin care se intră într-o licitaţie cu cel mai mic preţ posibil pentru înlăturarea concurenţilor seriosi, apoi, după câştigarea contractului nu se plătesc taxele şi obligaţiile sociale, se sifonează bani cât se poate de mulţi pe diverse căi din aceste firme, de exemplu pe cheltuieli fictive, în maximum trei ani se închide firma, adică este băgată în insolvenţă şi se deschide alta nouă. Această practică care sfidează legea şi etica de business se numeşte "Pasărea Pheonix" - o dată la trei ani, firmele mor şi reînvie sub altă denumire, exact în acelaşi format, şi reiau aceleaşi practici şi mod de operare. Sunt companii care acum câţiva ani ţineau capul de afiş la DNA în cauze de evaziune fiscală şi spălare de bani şi astăzi au revenit în piaţă sub alt nume şi merg cu aceleaşi practici de concurenţă neloială, bazate pe strategia preţurilor de ruinare, susţinută cu evaziune fiscală şi muncă nedeclarată şi câştigă din nou contracte de achiziţii publice. Statul este prejudiciat masiv, angajaţii lucrează în condiţii precare, nivelul calitativ al serviciilor de securitate pe care îl primesc aceşti clienţi instituţii publice care aleg să achiziţioneze servicii de securitate la "preţul cel mai mic" este aproape de zero. Şi, în acest timp, instituţiile statului care ar trebui să intervină, precum Consiliul Concurenţei, nu reacţionează absolut deloc la această gravă perturbare a mediului concurenţial, iar celelalte instituţii competente, deşi intervin în destul de multe cazuri, par să fie depăşite de fenomen.

În alte ţări precum Marea Britanie sau Australia, această practică a companiilor phoenix este interzisă şi sanc­ţionată. În România, nu numai că este permisă fără nicio problemă, dar chiar s-a transformat într-un model de business şi prosperă de la an la an, în dauna interesului public.

Reporter: Dar instituţiile publice care beneficiază de aceste servicii nu se sesizează?

Gabriel Badea: Instituţiile publice sunt oarecum acoperite din punct de vedere legal. Aceasta este o altă mare problemă - majoritatea licitaţiilor sunt atribuite pe criteriul preţul cel mai mic şi când te duci şi sesizezi, ţi se răspunde că este problema firmei prestatoare dacă aceasta vrea să lucreze în pierdere. Dar totuşi, ar trebui să fie şi problema respectivei instituţii care primeşte servicii de securitate inefective şi care nu sunt furnizate în condiţii legale. Cum se poate ca o instituţie de stat să accepte să primească servicii de pază de la o societate care nu îşi plăteşte corect din punct de vedere legal angajaţii?! Şi sunt exemple nenumărate în acest sens. De pildă, sunt informaţii publice despre o companie care furniza servicii de pază către o companie publică din domeniul energiei, care a fost depistată cu peste 900 de angajaţi fără forme legale. Aceeaşi companie a fost acuzată şi de evaziune fiscală de milioane şi spălare de bani. Şi, evident, şi-a cerut insolvenţa... În mod miraculos, dupa 2-3 ani, ca o pasăre phoenix, această companie s-a reinventat sub un alt nume şi cu patroni de faţadă, ţintind din nou contracte publice.

Dacă s-ar fi transpus corect şi integral Directiva Europeană a achiziţiilor publice în legislaţia naţională, astfel de companii care nu respectă obligaţiile sociale şi fiscale ar fi trebuit excluse din achiziţiile publice. De asemenea, ar trebui stabilită o responsabilitate legală pentru beneficiarul de servicii care acceptă să-i fie furnizate servicii de pază realizate cu încălcarea legislaţiei muncii.

Din păcate, aceste lucruri se întâmplă în cazul unor infrastructuri critice, precum centralele nucleare care, astfel, ajung să fie păzite de nişte agenţi de pază prost plătiţi, neinstruiţi, nemotivaţi.

Tot vis-a-vis de setarea unui mediu concurenţial neloial este problema aplicarii cadrului legislativ. În acest moment, avem de-a face cu o aplicare inegală, dezechilibrată şi discontinuă a legii. Sunt firme mari care investesc, încercând să respecte legea în litera şi spiritul ei. Dar acestea sunt concurate de firme create ad-hoc, care nu respectă absolut nimic şi fac acest lucru cu o anumită impunitate, pentru că autoritatea de reglementare nu are suficientă forţă încât să impună legea în mod egal, consistent şi continuu, pe tot teritoriul ţării. O firmă mare care este extinsă la nivel naţional poate fi controlată de nu ştiu câte ori pe an, în timp ce una dintr-un oraş de provincie, dar care prestează în Bucureşti nu este expusă la acelaşi nivel de monitorizare. De exemplu, în domeniul legislaţiei muncii sunt firme care furnizează servicii în Bucureşti, îşi aduc oameni, să zicem, din Slobozia sau alt oraş de provincie şi care lucrează în condiţiile precare la limita legalităţii pe care le aminteam mai devreme, dar inspecţia muncii din Bucureşti nu are jurisdicţie asupra acestor firme cu sediul social în alte oraşe şi, deci, nu le poate sancţiona.

Reporter: Cum vă descurcaţi cu forţa de muncă?

Gabriel Badea: Din ce în ce mai greu reuşeşti să găseşti forţă de muncă în acest domeniu şi să o stabilizezi, pentru că sunt oferte din alte domenii cu care "ne batem" pe acelaşi bazin de forţă de muncă. Aceste persoane care pot lucra ca agenţi de pază pot câştiga mai mult ca şoferi şi constructori, unde cererea este chiar şi mai mare şi unde nu este nevoie de un nivel de calificare superior. Aceleaşi categorii de personal sunt şi cele mai predispuse la emigrare. Deci, pe piaţa forţei de muncă, noi avem o concurenţă internă venită din partea industriilor şi sectoarelor economice care se adresează aceleiaşi categorii de oameni, dar avem şi o competiţie externă a firmelor de securitate din ţări ale Uniunii Europene cu nivel de salarizare mai mare decât în ţara noastră. Agenţii noştri de pază pleacă să lucreze în ţări ca Spania, de exemplu, mutându-se de la aproximativ 3 euro pe oră, cât este salariul minim în România, la 8 euro pe oră, calificarea din România fiind acceptată şi în Spania, dar şi în Marea Britanie sau Germania, unde salariile sunt chiar mai mari.

Acum, avem o nouă categorie de competitori pe acelaşi segment de forţă de muncă, respectiv firmele de pază ale primăriilor, care îşi permit din bani publici să plătească oamenii mai bine decât noi chiar şi când aceste firme nu au activitate. Evident, primăriile au tot dreptul să-şi asigure paza aşa cum cred de cuviinţă şi aşa cum decid consiliile locale. Dar de ce nu-şi organizează primăria un departament de pază internă proprie, aşa cum prevede legea? De ce trebuie ca o primărie să activeze pe piaţa privată de pază şi sisteme de securitate sub forma unor societăţi comerciale cu răspundere limitată?

În opinia mea, înfiinţarea acestor SRL-uri ale primăriilor poate fi considerată ca o formă de concurenţă neloială, respectiv un ajutor de stat acordat acestor firme, lucru care nu este permis în Uniunea Europeană. Sunt alte sectoare economice în care a apărut această concurenţă a SRL-urilor primăriilor, care au sesizat deja Comisia Europeană.

Reporter: Tehnologia a avansat foarte mult, infractorii sunt mult mai dezvoltaţi din acest punct de vedere... serviciile de pază şi protecţie ţin pasul cu noile tehnologii?

Gabriel Badea: Acum, în mediul industrial, se investeşte masiv în tehnologia de detecţie şi în supravegherea video tocmai pentru că forţa de muncă în acest domeniu a devenit mai rară şi mai scumpă. Astfel, clientul de servicii de securitate nu mai are un agent de pază care patrulează de-a lungul unui gard, ci un detector şi o cameră monitorizată din dispecerat, iar agentul de pază intervine doar atunci când se declanşează o alarmă. În felul acesta, prin investiţia în tehnologie vorbim de o securitate cu nivel crescut de efectivitate şi de o reducere a costurilor operaţionale. Tehnologia de securitate a atins performanţe deosebite în ceea ce priveşte supravegherea video. Vorbim de softuri care fac analiza imaginilor în timp real şi, de exempu, sunt în măsură să dea alerte în momentul când este abandonat un bagaj suspect sau dacă într-o anumită zonă restricţionată a intrat cineva care nu avea dreptul să intre. Vorbim de o supraveghere activă care are la bază recunoaşterea facială şi aşa-numita tehnologie care învaţă - "machine learning". Deci, acum, o cameră video inteligentă care poate "să înveţe" singură să recunoască anumite modele şi activităţi de rutină şi să dis­tingă atunci când apare ceva în afara normalităţii şi să declanşeze o alertă. Agentul de pază, în viitor, nu va mai fi un simplu paznic, ci un angajat care va şti să opereze cu tehnologie avansată, care va trebui să aibă cunoştinţe în domeniul computerelor, care va trebui să fie capabil să-şi facă propriile analize şi să ia decizii în timp real. De altfel, trăim viitorul în securitatea privată chiar azi. Avem deja agenţi care operea­ză drone şi chiar şi-au făcut apariţia primii roboţi de pază. Putem spune că serviciile şi sistemele electronice de protecţie privată păşeşte chiar în acest moment în zona "smart".

Ca urmare a provocărilor cu care ne confruntăm - deficit de forţă de muncă, îmbătrânirea populaţiei, accesibilitatea crescută a tehnologiei avansate - nu numai viaţa noastră, stilul nostru de viaţă se transformă radical, dar şi securitatea privată trebuie să se alinieze la acest trend de schimbare în care asimilarea tehnologiei avansate este crucială. Tehnologia este cea care ne va ajuta să facem mai bine faţă acestor provocări din perspectiva socială şi demografică, dar şi din punctul de vedere al criminalităţii, care şi ea migrează către zona digitală. Şi noi, securitatea privată, trebuie să ţinem pasul acestei provocări. Dacă industria securităţii nu se adaptează la acest context, atunci există riscul extincţiei. În ultimii ani, au dispărut, ca urmare a progresulul tehnologic, multe meserii şi ocupaţii, precum dactilografii sau tipografii, iar în viitor vor dispărea multe alte ocupaţii. De exemplu, maşinile auto-pilotate, dronele şi roboţii ar putea duce la dispariţia şoferilor şi curierilor sau ospatărilor.

Nu este aceeaşi situaţie cu agenţii de securitate, pentru că, oricât de multă tehnologie s-ar introduce în acest domeniu, întotdeauna va fi necesar un input uman care să facă judecăţi de valoare sau să programeze decizia şi intervenţia finală.

Astfel de mesaje încercăm acum, la nivel de federaţie, patronate şi asociaţii, să transmitem membrilor comunităţii noastre profesionale şi beneficiarilor de servicii - că suntem în momentul în care securitatea privată trebuie să se redefinească şi noi trebuie să ne regândim afacerile atât în termeni economici, dar şi în calitate de contribuitori la siguranţa publică. Trebuie să ne adaptăm la ce se întâmplă - pe de o parte, în sfera infracţională, iar pe de altă parte, în plan demografic şi social, dar şi în ceea ce priveşte transformarea tehnologică şi digitală pe care societatea o trăieşte în acest moment.

Din acest punct de vedere, un prim pas ar fi să reuşim să începem să vindem nu doar servicii, ci mai ales soluţii integrate de securitate, în care forţa umană este susţinută şi multiplicată de tehnologie.

Reporter: Spuneţi că infractorii au devenit "smart". Care este tipologia infractorului din zilele noastre?

Gabriel Badea: Sunt mai multe tipuri de infractori. Avem de-a face cu acele bande organizate, care au o logis­tică impresionantă şi care pun la punct acţiunile infracţionale cu foarte mare eficienţă. Au fost magazine care au fost sparte în mai putin de 60 de secunde de către astfel de bande. În astfel de situaţii, nici poliţia, nici serviciile private de intervenţie nu pot decât să facă acte de constatare. În acelaşi timp, îngrijorătoare este şi apariţia unui alt tip de infractor, acela care se află şi acţionează sub influenţa substanţelor psihotrope. Din păcate, aceştia îşi asumă riscuri în mod iraţional, nu mai ţin cont de măsurile de securitate, iar în astfel de cazuri inclusiv vieţi omeneşti sunt sub ameninţare.

În acelaşi timp, a devenit evidentă această explozie a criminalităţii cibernetice care începe să "ia faţa" infracţionalităţii clasice. Vorbim de atacuri cibernetice în scop de extorsiune, de conturi bancare sparte şi fonduri trans­ferate ilegal, de furt de identitate şi altele asemenea. Contracararea acestei noi tipologii infracţionale trebuie spus că se face în acest moment în mare măsură prin mijloace şi companii private specializate în securitate cibernetică.

Reporter: Care este profilul clientului?

Gabriel Badea: Astăzi, tehnologia de securitate este din ce în ce mai accesibilă şi utilizatorului obişnuit, persoană fizică ce poate, astfel, nu cu mulţi bani, să-şi aducă un plus de siguranţă pentru casă şi familie. Acum pot fi cumpărate sisteme de securitate şi de la supermarket. Totuşi, apelul la un specialist, la un serviciu de securitate profesionist nu trebuie neglijat. Este nevoie de un specialist care, bazat pe expertiza şi experienţa sa, poate să ne spună cum să răspundem mai bine ris­curilor specifice la care suntem expuşi. Este nevoie de un specialist care să ne calculeze şi să estimeze ris­curile cu care ne confruntăm astfel încât să fim siguri că suntem protejaţi corect şi la un preţ corect. Şi aici există acest specialist numit evaluator de securitate fizică, care a a stârnit multe dis­cuţii şi controverse în spaţiul public. Nu în ultimul rând, va fi întotdeauna nevoie de un specialist antrenat care să facă intervenţia în cazul unui incident de securitate atunci când nu sunt suficiente forţele proprii ca să contracarezi un atac sau atunci când este mult prea riscant să faci asta pe cont propriu.

Asta, din punct de vedere al clientului domestic, dar din perspectiva clienţilor din mediul industrial deja se vorbeşte de o versatilitate a serviciilor de securitate. Personalul de securitate nu va mai face doar strict securitate, ci şi alte servicii conexe, astfel încât, cumva, să răspundă de o manieră flexibilă cerinţelor mediului în care lucrează, iar securitatea să nu mai fie văzută ca o activitate neesenţială consumatoare de resurse, ci ca un serviciu care aduce valoare business-ului pe care îl serveşte.

În zona de retail, de exemplu, beneficiarii cer servicii mult mai particularizate, de la personalul de pază, dar şi de la tehnologia de supraveghere. Acest sector al retailului, adică supermarketurile, este un mare consumator de servicii şi produse de securitate. Iar în acest domeniu agentul începe să preia roluri inclusiv în zona de gestiune. De asemenea, în domeniul bancar, paza nu mai reprezintă o funcţiune esenţială de securitate, aşa cum obişnuia să fie. În condiţiile în care banii şi plăţile s-au mutat în zona virtuală, nu mai auzim de hold-up-uri decât foarte rar. Franţa, de exemplu, şi-a propus să nu mai folosească cash până în 2020, ceea ce va impacta serviciul de pază şi transport valori. Lucrurile, sub influenţa tehnologiei şi evoluţiilor sociale, se schimbă şi din punct de vedere al clientului - sunt alte cereri - iar noi, ca industrie, trebuie să ne adaptăm şi să ne reinventăm.

Reporter: Din ce zone vine cea mai mare cerere?

Gabriel Badea: Cred că sectorul de stat are încă o pondere majoritară în piaţa de securitate de la noi din ţară, res­pectiv instituţiile şi societăţile de stat precum agenţiile naţionale din domeniul îmbunătăţirilor funciare, autostrăzile, aeroporturile, centralele nucleare, transportul de energie etc.. În ceea ce priveşte sectorul privat, supermarketurile şi lanţurile de magazine "înghit" atât servicii, cât şi tehnologie de securitate într-un volum foarte mare. Marii clienţi vin, de asemenea, din sectorul bancar, din cel industrial, din zona construcţiilor de maşini, din energie.

Reporter: Aţi amintit de evaluatorul de risc din domeniul protecţiei private... De ce este o temă controversată aceasta?

Gabriel Badea: În România, legea obligă deţinătorul de bunuri şi valori să-şi ia măsuri de securitate. De ce? Pentru că, de exemplu, o proprietate lăsată neprotejată este un magnet pentru hoţi, deci un stimul pentru fenomenul infracţional, care îl afectează nu numai pe proprietarul neglijent, ci şi pe cei din jurul său şi întreaga societate. Pentru că era foarte dificil să se stabilească în ce limită se consideră că este respectată această obligaţie legală, prin HG 301 din 2012 s-a impus această evaluare ca un instrument de cuantificare a riscurilor şi nevoilor de securitate fizică, un instrument care trebuie aplicat obligatoriu înainte de angajarea oricăror măsuri de securitate. Astfel, s-a introdus şi o nouă ocupaţie - evaluatorul de risc la securitatea fizică. Anumite zone ale mediului economic au reacţionat negativ la această măsură, considerand-o ca fiind o cheltuială ne-necesară care împovărează societăţile, adică o para-taxă. Acest sentiment negativ s-a accentuat în acest an, când conformarea la prevederile HG 301 a devenit obligatorie pentru toţi agenţii economici. Mai mult decât atât, poliţia a început să aplice şi amenzi mari, între 5.000 şi 10.000 de lei, celor care nu s-au conformat. Chiar unor agenţi economici care au fost furaţi de hoţi li s-a aplicat această amendă, ceea ce, într-adevăr, pare cam exagerat. Ce nu se înţelege este că evaluarea de risc la securitate fizică, dacă este corect făcută, vine în ajutorul beneficiarului de servicii de securitate şi îi oferă informaţia care îi lipseşte - despre criminalitatea zonei, despre riscurile specifice la care este expus şi care, astfel, îi permite să-şi dimensioneze măsurile de securitate în cunoştinţă de cauză. În aceste condiţii, evaluarea de risc nu trebuie să însemne neapărat creşterea costurilor de securitate, ci trebuie privită ca o optimizare a acestor costuri. Un evaluator de risc competent îi va semnala clientului său atunci când dispune măsuri de securitate în exces în zone mai puţin expuse riscului.

Deci, evaluatorul de risc nu ar trebui privit ca un alt perceptor de taxe. El trebuie folosit ca specialist astfel încât să-ţi dimensionezi corect măsurile de securitate - nici să nu plăteşti mai mult pe măsuri de securitate inutile atunci când nu e cazul, dar nici să rămâi expus la unele riscuri care îţi pot compromite afacerea. Trebuie spus că orice evaluare de risc ar trebui să cuprindă şi o analiză cost-beneficiu a măsurilor de securitate propuse, astfel încât aceste măsuri să fie corelate cu nivelul riscurilor şi să nu ajungi în acea zonă pe care specialiştii o numesc "non-sense security".

Reporter: Care sunt costurile pentru o astfel de evaluare de risc?

Gabriel Badea: Preţurile variază foarte mult de la caz la caz, de la o zonă la alta. La o firmă mică, probabil că vorbim de câteva sute de lei, iar la o firmă mare este în funcţie de volumul de activităţi prestate, pentru că trebuie făcute evaluări în teren, consultări de baze de date etc.. Din păcate, trebuie spus şi că aceste evaluări de risc ajung în destule cazuri să se facă pur formal, de dragul de a avea o hârtie. Eu îi încurajez pe toţi care îşi fac evaluări de risc să ceară evaluatorului sa facă o analiză completă, reală şi bazată pe o metodologie riguroasă care să le folosească în luarea deciziilor manageriale şi nu doar să se mulţumească să primească o hârtie fără valoare practică.

Reporter: Cum se pregătesc evaluatorii?

Gabriel Badea: Există un curs de specializare în domeniu, avizat de poliţie, pe curricula avizată de poliţie, sunt firme de furnizare de formare profesionale autorizate. De asemenea, nu te poţi face evaluator de risc la securitate fizică dacă nu ai studii superioare şi dacă nu ai experienţă în domeniu, de exemplu. Acum, cred că sunt câteva sute de astfel de evaluatori în piaţă. Există şi o asociaţie profesională a evaluatorilor de risc la securitate fizică şi care promovează bunele practici şi profesionalismul în acest domeniu.

Reporter: Care este activitatea Federaţiei pe care o conduceţi?

Gabriel Badea: Noi, ca structură asociativă, încercăm să suplinim deficitul de informaţie din zona securităţii şi încercăm să comunicăm către public exact care sunt avantajele unui comportament responsabil din punct de vedere al protecţiei averii proprii şi avantajele de a lucra cu profesioniştii în domeniu. Totodată, încercăm să comunicăm şi să cooperam cu autorităţile cu care avem aceleaşi obiective în domeniul siguranţei patrimoniului privat, dar şi public.

Vrem să creştem gradul de profesionalizare în sectorul nostru de activitate, avem cursuri, organizăm programe de recunoaştere a competenţei şi performanţei profesionale, expoziţii, workshopuri şi conferinţe.

Chiar în aceste zile, la Pavilionul Expoziţional din Bucureşti are loc una dintre cele mai importante expoziţii de securitate din această zonă geografică, o expoziţie organizată de Asociaţia de Tehnică de Securitate, membră a Federaţiei, o expoziţie la care sunt prezenţi cei mai importanţi jucători la nivel internaţional din domeniul tehnologiei de securitate.

De asemenea, în ultimii ani, am introdus un format internaţional de recunoaştere a performanţelor excepţionale în domeniul securităţii private, Premiile OSPA pentru excelenţa în securitate. Acest program dezvoltat pe baze ştiinţifice de către specialişti de la Universitatea din Leicester se derulează concomitent în SUA, Marea Britanie, Norvegia, Germania, Australia şi România, noi fiind singura ţară est-europeană care are acest format. Faptul că am fost cooptaţi în acest program este încă o dovadă că securitatea privată din România a atins un nivel de maturitate şi performanţă mai mult decât respectabil, iar speciaiştii româ­ni în domeniu primesc inclusiv recunoaşteri la nivel internaţional.

Gala de decernare a premiilor OSPA pentru excelenţă în securitate va avea loc în 16 noiembrie 2018, în aceeaşi zi în care sărbătorim şi Ziua Securităţii Private în România.

Reporter: Mulţumesc!

A consemnat EMILIA OLESCU

Opinia Cititorului ( 1 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. Studiind materialul prezentat si avand o experienta vasta in domeniu pot sa spun ca este un material ce prezinta realitatea, domnul Badea , la intrebarile reporterului a dezvoltat o discutie elocventa prezentand in termeni profesionali activitatea de securitate privata in Romania si nu numai, a aratat si starea actuala si lipsurile si neregulile ce se comit in acest sector dar si preocuparile de dezvoltare.Un discurs foarte adevarat, foarte la obiect, a explicat si necesitatea si rolul evaluatorului de risc si eu fiind in domeniu pot zice ca a pus punctul pe "i" .M.as bucura sa.l cunosc personal, asta daca cumva nu ne.am intalnit in serviciu pe linia securitatii private.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Apanova
Invatamantul profesional dual - solutie pentru forta de munca
BIG FOUR
smart city industry awards 2019
PODUL DE LUT
Calendarul BURSA 2019
Schlumberger
Legestart
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS