Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 22.12.2015
DUPĂ 11 ANI, GUVERNUL NĂSTASE LOVEȘTE DIN NOU:
Prăpădul ROMTELECOM / TELEKOM
click aici
      Cu ROMTELECOM au început marile privatizări în România. La sfârșitul anului 1998, (prea) curând după prăbușirile economiilor Rusiei și Bulgariei - care au dărâmat și interesul investitorilor pentru privatizările din partea aceasta a Europei - guvernul Radu Vasile a pus pe piață una dintre cele mai mari companii din portofoliul statului. Strategia eșalona privatizarea în trei etape: 1) vânzarea a 21% din acțiuni, acompaniată de o majorare de capital care să-l ducă pe cumpărător la 35%; 2) efectuarea unei oferte publice inițiale de acțiuni, anterior împlinirii a trei ani de la tranzacție, la un preț mai mare decât prețul din contractul de privatizare și 3) vânzarea restului acțiunilor statului, după cinci ani de la tranzacție, adjudecătorul primei etape urmând să aibă drept de preempțiune.

      Așa cum se știe, cumpărătorul a fost OTE, deținut 100% de statul grec, dar care - simultan cu oferta din România - își începea propria privatizare, pe bursa din New York.

      Fără să fie un mare succes, contractul de privatizare parțială a ROMTELECOM nu poate fi considerat în nici un caz un eșec. Guvernul român a obținut 337,5 milioane de dolari pentru 21% din acțiunile sale, iar alte 337,5 milioane de dolari au fost vărsate în contul ROMTELECOM, pentru majorarea de capital, ceea ce evalua societatea la 2 miliarde de dolari.

      Pe lângă acțiuni, OTE a obținut câteva avantaje majore: partea română s-a angajat ca timp de cinci ani să mențină monopolul comunicațiilor prin fir, să nu vândă alte acțiuni fără acordul OTE, să acorde companiei o licență de telefonie fixă și una de telefonie mobilă.

      În schimb, OTE s-a angajat ca într-un termen de patru ani să dubleze valoarea în dolari a acțiunii ROMTELECOM.

      Pentru a-și îndeplini această obligație, OTE a solicitat și a obținut dreptul de uzufruct pentru încă 16% din acțiuni, adică majoritatea în AGA și în consiliul de administrație la AGA ordinare; nu și la AGA extraordinare, nu și dreptul la dividendele aferente celor 16%, iar hotărârile strategice se luau prin consens.

      Cele mai importante obiective de dezvoltare ale ROMTELECOM, care trebuiau atinse până la 31 decembrie 2002, au fost: înlocuirea centralelor analogice cu cele digitale; instalarea în medie a 350.000 de noi linii telefonice pe an, pentru creșterea densității de linii telefonice la 100 de locuitori, de la 18,3% în 1998, la 24,4% până la 31 decembrie 2002; înlocuirea anuală a 100.000 linii telefonice vechi (manuale/analogice) și creșterea gradului de digitalizare a rețelei, de la 49% în 1998, la 69% la sfârșitul anului 2002; telefonizarea satelor cu peste o mie de locuitori. Finanțările trebuiau asigurate de OTE și de ROMTELECOM, fără garanții guvernamentale.

      În primii doi ani, 1999 și 2000, Fondul Proprietății de Stat a certificat investiții de aproape 2 miliarde de dolari. Dacă grecii și-ar fi îndeplinit obligația contractuală și în următorii doi ani, la sfârșitul lui 2002 ROMTELECOM ar fi trebuit să valoreze 4 miliarde de dolari. Numai că s-a schimbat guvernul, iar la manete a ajuns Năstase Adrian & Co.

      La apropierea scadenței ofertei publice inițiale, de confirmare a creșterii valorii acțiunilor, managementul grec al ROMTELECOM SA a început o campanie de discreditare a operatorului român de telecomunicații, lansând chiar ipoteza fantezist-iresponsabilă a iminenței falimentului. Ba chiar au amenințat că pleacă din România dacă nu se acceptă o "salvatoare" majorare de capital, prin care OTE să preia în proprietate cele 16% pentru care avea uzufruct. În loc să-i pună la punct pe administratorii greci ai ROMTELECOM și să apere imaginea unei companii gigantice, la care statul român era acționar majoritar, terminatorii Nica & Năstase au abandonat strategia inițială de privatizare, au "cedat" șantajului și au aprobat majorarea de capital.

      Așa s-a produs a doua etapă a privatizării ROMTELECOM SA, în urma căreia OTE a ajuns să dețină 54% din ROMTELECOM. Guvernul Năstase a cedat controlul ROMTELECOM prin majorare de capital făcută doar de OTE, care a obținut proprietatea celor 16% solicitate. Pentru imaginea publică, s-a făcut și o tranzacție: guvernul a vândut 3% cu 31 de milioane de dolari, ceea ce evalua compania la 1 miliard de dolari. În anul 2003, pentru o acțiune s-a încasat jumătate din prețul anului 1998, deși între timp în companie se investiseră bani serioși! A fost semnat un contract, care ar fi mai corect numit aranjament, foarte păgubitor pentru partea română.

      Ca să nu pută prea tare aranjamentul, Nica & Năstase au renunțat la "oferta publică inițială de acțiuni, (care trebuia) făcută la o valoare mai mare decât prețul inițial" - adică cu mult mai mare decât prețul acceptat de ei! - prevăzută în contractul din 1998.

      Afacerea a avut și o determinantă politică, făcându-se în famiglie: social-democrații români cu socialiștii greci și ar fi trebuit ca - alături de PETROMIDIA, ALRO și SIDEX - să-i aducă pe decidenții români în atenția DNA, mai degrabă decât mătușa Tamara sau EADS. OTE, la rândul său, a fost permanent supusă influențelor politice de acasă. Îmi amintesc că prima decizie a grecilor, în februarie 1999, a fost înlocuirea furnizorilor români cu clientela lor, iar unele decizii strategice au fost condiționate de alegerile care urmau să aibă loc în Grecia.

      Privind retrospectiv, ROMTELECOM-ul controlat de OTE a ratat toate privilegiile oferite de cele două contracte de privatizare:

      -Deși a beneficiat timp de cinci ani de monopolul telefoniei fixe, ROMTELECOM a fost bătut "pe teren propriu" de competitori nou apăruți. A pierdut în fiecare an sute de mii de abonați, iar acum operatorii alternativi au ajuns să controleze peste 50% din piață, dovedindu-se mai flexibili și reușind să se impună mai ales pe segmentele bănoase: la convorbirile internaționale și la portofoliul de clienți corporativi.

      -Licența GSM, obținută gratuit cu ocazia primei etape de privatizare, nu a fost fructificată decât în anul 2003.

      -Abia din anul 2008 a oferit servicii de televiziune prin internet (IPTV), iar televiziunea prin satelit (DOLCE), nu are încă un număr satisfăcător de abonați.

      Situația este fidel reflectată de cifrele bilanțiere.

      TELEKOM ROMÂNIA COMMUNICATONS (ex ROMTELECOM) are acționari pe OTE (Grecia) - cu 54,01% (DEUTSCHE TELEKOM deține 40% din OTE) și statul român - cu 45,99%:

      -Cifra de afaceri a crescut din 1999 - până în 2005, a rămas apoi practic constantă - până în 2009, iar de atunci încoace scade an de an, ajungând la -20% la 31 decembrie 2013; rezultatele din anul 2014 nu mai sunt accesibile, pentru că, pur și simplu, nu a mai îndeplinit obligația legală de a depune bilanțul.

      -Activul net contabil a copiat evoluția cifrei de afaceri, urmând aceeași tendință de scădere.

      -Față de anul 2006, în 2013 profitul companiei s-a înjumătățit, ajungând la 58 milioane euro, dar în anii 2010 și 2011 pierderile au cumulat 250 milioane euro.

      TELEKOM ROMÂNIA MOBILE TELECOMMUNICATIONS (ex COSMOTE) are acționari pe COSMOTE MOBILE TELECOMMUNICATIONS (Grecia, deținut 100% de OTE) - cu 70% și TELEKOM ROMÂNIA COMMUNICATONS (ex ROMTELECOM, în care statul român mai deține 45,99%) - cu 30%:

      -Cifra de afaceri a băltit până în anul 2006, când a crescut brusc de opt ori, dar cu prețul intrării pe pierderi; pierderile cumulate pe perioada 2006-2014 sunt de 235 milioane euro, iar provizioanele constituite nu depășesc o treime din pierderi. Pare evident că managementul a urmărit mărirea cotei de piață, chiar cu riscul intrării în faliment.

      -Activul net contabil s-a prăbușit, de la +100 milioane, la -100 milioane euro, ceea ce înseamnă că acțiunile nu mai valorează nimic!

      Situația aceasta este consecința deciziilor găștii Năstase & Comp, care și-a bătut joc de interesul statului român, schimbând strategia de privatizare și servind interesele părții grecești, așa cum a făcut și în cazul PETROMIDIA-ROMPETROL sau când a cedat rușilor controlul ALRO, cea mai rentabilă companie românească, prin majorare de capital. Dar lucrurile ar fi putut să stea mai bine, dacă statul și-ar fi apărat interesul, ca acționar important în cele două companii de telecomunicații. Din 2006 până astăzi, s-au succedat guvernele Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Ponta și nu s-a făcut nimic! Ca și cum cifrele ar fi fost bune!

      Rămâne să vedem dacă guvernul Cioloș se va comporta cu adevărat ca unul de tehnocrați și va interveni în vreun fel. Dl Marius Bostan, ministrul comunicațiilor, cunoaște foarte bine situația, pentru că - până să fie numit - a fost administrator la TELEKOM ROMÂNIA COMMUNICATONS (ex ROMTELECOM). 
RADU SÂRBU
 
     Radu Sârbu: Fost Președinte al Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat și semnatar al primului contract de privatizare a SC ROMTELECOM SA.
     
      PENTRU CĂ NU ȘI-A DEPUS SITUAȚIILE FINANCIARE PE 2014
      Telekom România Communications riscă dizolvarea
      Compania Telekom România Communications, fosta Romtelecom, nu și-a depus bilanțul pe anul 2014 în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care a fost amendată contravențional, conform informațiilor furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
      Serviciul comunicare, relații publice și mass-media al ANAF ne-a transmis: "Societatea Telekom România Communications SA, CIF 427320, nu a depus la termenul scadent prevăzut de lege, situațiile financiare anuale la 31.12.2014. După expirarea termenului legal de depunere, contribuabilul a fost notificat, prin adresă scrisă, privind nedepunerea situațiilor financiare în cauză, fără ca acesta să răspundă solicitării noastre și să depună documentele prevăzute de lege. Ulterior, societatea a fost sancționată contravențional pentru nedepunerea situațiilor financiare anuale la 31.12.2014, în temeiul art.41 pct.8 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind aplicată amenda prevăzută la art.42 alin (1) din același act normativ. Au fost înștiințate compartimentele de inspecție fiscală cu privire la societățile ce nu au depus situațiile financiare, în vederea stabilirii situației de fapt și luării măsurilor ce se impun, potrivit legii".
      În această situație, Telekom România Communications (Romtelecom) riscă dizolvarea.
      Legea 26/1990 privind Registrul Comerțului, modificată, publicată în Monitorul Oficial din 13 iulie 2015, prevede: "La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care societatea nu și-a depus situațiile financiare anuale și, după caz, situațiile financiare anuale consolidate, precum și raportările contabile la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă perioada de întârziere depășește 60 de zile lucrătoare".
      Până la închiderea ediției, nu am primit nici un răspuns de la Telekom și de la Ministerul Societății Informaționale la solicitările formulate de ziarul BURSA, pentru un punct de vedere asupra situației.
      Pachetul majoritar de acțiuni al Romtelecom este controlat de grupul elen OTE, care deține 54,01% din capital, restul fiind în posesia statului român. (A.S.) 

 

.