BURSA 04.02.2016

A consemnat ADINA ARDELEANU
 
mărește imaginea
     * Interviu cu domnul Gheorghe Piperea, prim-vicepreședinte, Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)
     *  "Trebuie să clarificăm intenția ANAF de a modifica Legea insolvenței"
     *  "Nu există nici un fel de contradicție între procesele penale și procedurile de insolvență"
     *  "200.000 de locuri de muncă sunt ținute în viață de societățile care sunt sub protecția Tribunalului"
         Gheorghe Piperea, prim-vicepreședintele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), a preluat, interimar, și președinția Uniunii, după decesul lui Arin Stănescu, pe 27 decembrie 2015.
       Domnia sa ne-a explicat, în cadrul unui interviu, de ce consideră că propunerile ANAF pentru modificarea legii insolvenței sunt inadecvate.

 
     Reporter: Care este situația, acum, la conducerea UNPIR? Cât va dura interimatul dumneavoastră?
     Gheorghe Piperea: Interimatul va dura, cel mai târziu, până în 18 septembrie 2016, când sunt programate alegeri pentru conducerea Uniunii, inclusiv pentru funcția de președinte. Principala mea preocupare în această perioadă va fi să asigur organizarea și derularea transparentă și corectă a procesului de alegeri.
     Un obiectiv important pentru mine, în această perioadă de interimat, este să asigur un dialog generic, dar și concret, individual, cu toate entitățile, organismele profesionale și instituțiile care sunt implicate în procedurile de insolvență. Pe termen foarte scurt, dialogul cu ANAF este cel mai presant. Am convenit cu colaboratorii președintelui ANAF, domnul Gelu Diaconu, ca o întâlnire oficială UNPIR - ANAF să aibă loc săptămâna viitoare.
     Trebuie să clarificăm intenția ANAF de a modifica Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Există o notă de fundamentare emisă de ANAF și făcută publică în presă săptămâna trecută, în care sunt arătate motive proprii ale ANAF pentru care legea ar trebui modificată.
     Deși este evident că există motive teoretice și practice pentru care Legea insolvenței ar putea sau ar trebui să fie modificată, o serie de informații și motivații care sunt prezentate în nota de fundamentare a ANAF sunt, cel puțin din punct de vedere al cifrelor, eronate. Probabil că ele provin dintr-o anumită lipsă de comunicare. În ultimii doi ani, comunicarea profesiei noastre cu stakeholder-ii procedurilor de insolvență s-a făcut, mai degrabă, în Parlament, iar acolo te afli constrâns de un spațiu restrâns și de un timp limitat dedicate dezbaterii, care nu permit punerea la punct a tuturor detaliilor. Sunt convins că, așa cum s-a întâmplat și în trecut, relația cu ANAF se va putea repune în poziții constructive și echilibrate după reluarea dialogului interinstituțional.
     Reporter: Ce vrea ANAF, concret, și unde considerați că greșește?
     Gheorghe Piperea: Printre altele, ANAF vrea să se accelereze trecerea la faliment, acolo unde există creanțe curente, iar soluția, după părerea mea, nu este aceasta.
     În primul rând, când vorbim de dosare de insolvență cu mulți participanți, inclusiv sau mai ales cu mulți angajați, nu se poate subordona întreaga procedură interesului ANAF de a-și obține rapid creanțele, mai ales că falimentul înseamnă un grad foarte, foarte redus de recuperabilitate a creanțelor fiscale (care sunt primate de creanțele cu garanții, acestea fiind plătite cu prioritate în faliment).
     Când vine vorba de creanțele curente, acelea care se plătesc în decursul procedurii, există metode mult mai eficiente de încasare sau de realizare a acestor sume. Condiția este ca participanții la procedură să cunoască și să "simtă" aceste reglementări.
     Dacă, spre exemplu, motivul pentru care nu se încasează creanțele curente îl reprezintă proasta supraveghere a activității debitorului de către administratorul judiciar, atunci soluția nu este să ceri imediat trecerea la faliment, pentru că nimeni nu își va mai recupera în totalitate creanțele în cadrul falimentului. Nici Fiscul! Soluția, în acest caz, ar fi să fie dat afară administratorul judiciar respectiv și să se ridice dreptul de administrare a activității debitorului, care să treacă de la administratorul special incompetent sau indolent, la noul administrator judiciar.
     Dacă problema este generată de o decizie a judecătorului sindic, atunci soluția nu este să se treacă la faliment. Hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate cu apel sau, in extremis, judecătorul sindic poate fi recuzat ori dosarul strămutat la alt tribunal.
     Reporter: Care sunt cifrele prezentate de ANAF, pe care le considerați eronate?
     Gheorghe Piperea: De exemplu, procentul covârșitor de 94-96% de proceduri de faliment raportat la întregul număr de 35 de mii de dosare de insolvență, poate părea înspăimântător.
     Probabil că autorități de genul ANAF au ajuns să își pună întrebarea: de ce ar mai fi nevoie de reorganizare dacă 94-96% din cazurile de insolvență sunt, de fapt, falimente, adică drumul ireversibil către dispariția acelor debitori faliți?
     Este, însă, o înțelegere complet greșită a fenomenului insolvenței în România, pentru că din numărul acela foarte mare de dosare de faliment trebuie identificate și extrase, în primul rând, acele dosare care sunt "condamnate" să fie falimente, pentru că, spre exemplu, ele sunt derulate după așa-numita procedură simplificată de insolvență unde nu există reorganizare judiciară. Acele dosare se deschid direct ca faliment. Este vorba de dosare pentru firme care nu au sediu, nu au administratori, nu au documente contabile, nu au activitate de ani de zile (sunt contribuabili "inactivi" în sensul noilor șabloane lingvistice ale consultanților fiscali). Acestor cazuri enorm de multe trebuie să li se adauge și cele ale enorm de multor debitori care au ajuns în situația aceasta cu mult înainte de a se intra în faliment. Asta pentru că, spre exemplu, creditorii au încercat executări silite rămase fără rezultat sau pentru că Registrul Comerțului a derulat din oficiu proceduri de dizolvare pentru motivul unor iregularități în funcționare a acestor debitori, inclusiv din perspectiva fiscului. Ca să nu mai vorbim că există dosare care ajung în insolvență mult prea târziu tocmai pentru că, spre exemplu, mai întâi Fiscul încearcă executări silite, descoperă că nu se poate obține nimic, și abia atunci lasă aceste societăți să intre în faliment.
     Să observăm că, în lista aceasta enormă de debitori "condamnați" la faliment trebui să includem și debitorii - "lămâi stoarse". Dacă acești debitori au avut active înainte de faliment, acestea au fost demult executate silit, în momentul în care ajung în faliment nemaifiind nimic de lichidat.
     În consecință, în toate aceste cazuri, vorbim, de fapt, de falimente care sunt un dat pentru practicienii în insolvență, nu un rezultat al activității lor. Falimentul vine, în aceste cazuri, prea târziu. El nu mai are decât rolul de a curăța mediul economic de aceste rebuturi economice, exact așa cum colectorii de deșeuri curăță străzile orașului.
     Din punct de vedere statistic, aceste cazuri de falimente ale unor rebuturi economice reprezintă mai mult de trei sferturi din dosarele aflate pe rol în prezent. Dacă dai la o parte aceste dosare de faliment necesar, cifrele nu o să mai arate așa de înspăimântător.
     În alta ordine, aceste cazuri sunt dosare fără bunuri, dosare fără valori, dar cu datorii înregistrate și acumulate uneori artificial sau din greșeli birocratice. Sunt cazuri în care aceste rebuturi economice ar fi trebuit să urmeze calea simplă și necostisitoare a radierii din oficiu de la Registrul Comerțului, dar ele ajung în faliment, întrucât un funcționar de la Fisc a observat o datorie veche (și cel mai probabil prescrisă) de 27 de lei, și pentru acea datorie, de teama unor controale de la Curtea de Conturi, a cerut deschiderea unui dosar de faliment față de acel debitor-"zombie". Aceste dosare nu fac decât să genereze costuri, care constau, printre altele, în onorariul lichidatorului (acesta este de maxim 3000 de lei pe dosar și se plătește din fondul de lichidare, un fond alimentat din taxele de la Registrul Comerțului și din prelevări obligatorii de 2% din vânzările operate în dosarele de insolvență unde există bunuri). Reamintesc că nimic vandabil nu există în patrimoniul acelui debitor - "zombie". Doar datorii.
     Din punctul de vedere al sumelor implicate, totalul dosarelor care reprezintă cele 6% din numărul total de dosare de insolvență, reprezintă, probabil, 99% din valoarea creanțelor. Toate celelalte reprezintă doar 1% din valorile implicate. Asta pentru că nu există active și nu există bani de împărțit între creditori. Doar datorii. Iar aceste datorii, inclusiv cele către Fisc, sunt deseori artificial majorate cu dobânzi, penalități și majorări, realitate care este generată de întârzierea luării măsurii de deschidere a procedurii insolvenței (eveniment care, precum știți, determină înghețarea datoriilor la nivelul din acea dată). Dacă măsura deschiderii procedurii insolvenței s-ar lua la momentul oportun, atunci acele penalități nu ar mai fi evidențiate la Fisc în conturile de arierate.
     În afară de sumele implicate, trebuie să mai ținem cont de faptul că există un număr de peste 200.000 de salariați, care sunt angajați ai acestor societăți în insolvență. 200.000 de locuri de muncă sunt ținute în viață de societățile care sunt sub protecția Tribunalului. A te pune sub protecția Tribunalului nu înseamnă numai să ții la distanță ANAF sau băncile sau furnizorii de utilități. Înseamnă și să păstrezi locurile de muncă.
     În plus, trebuie să luați în calcul și angajații care lucrează în industria orizontală generată sau menținută în viață de simplul fapt al punerii sub protecția tribunalului a societății mari furnizoare directă de locuri de muncă de care vorbim. În cazul Oltchim, avem 2000 de angajați, care își iau banii direct de acolo din fabrică, dar Oltchim generează în plus undeva la 15.000 de joburi, pe industria orizontală. Asta înseamnă bani la bugetul de stat. Ce preferi în calitate de Fisc român? Să omori această "găină cu ouă de aur" sau să fii mai atent în procedurile de insolvență și să încerci să îți maximizezi șansele pe care le ai de a recupera creanțele față de contribuabilii tăi?
     Se întâmplă ca în multe dosare Fiscul să fie creditorul majoritar. Dacă sunt 4-5 practicieni în insolvență care își fac de cap prin proceduri (și realitatea este că sunt astfel de cazuri), atunci aceștia pot fi înlocuiți sau supuși unor anchete disciplinare, ori sancționați patrimonial prin mecanismele Legii insolvenței. Tocmai de aceea generalizările sunt nu doar periculoase, ci și inutile - profesia de practician în insolvență înseamnă mii de persoane, judecătorii sunt cu sutele. Nu toată lumea poate fi suspectată. Dimpotrivă, marea majoritate a actorilor acestei proceduri sunt oameni onești.
     Generalizarea poate duce la concluzia unor subiecți interesați sau analiști neavizați că Legea Insolvenței însăși este o nenorocire pentru economie sau un risc sistemic și, de aceea, ea trebuie abrogată.
     Este o idee foarte nocivă să se renunțe la procedura insolvenței.
     Reporter: Care este interesul ANAF să grăbească falimentele?
     Gheorghe Piperea: A intra în faliment nu este altceva decât a omorî "găina cu ouăle de aur". Falimentul înseamnă un singur lucru: cel care are garanții este primul care-și recuperează sumele în proporție foarte redusă. Toți ceilalți, inclusiv Fiscul, inclusiv pentru creanțele curente, nu mai obțin absolut nimic.
     Ideea, în astfel de dosare, nu este să cureți imediat mediul de astfel de întreprinderi. Dacă este posibil, trebuie să le asiguri supraviețuirea. Nu este vorba de patron, manager, de acționarul majoritar, ci de stakeholderi, printre care și creditorii și salariații. Dacă sunt probleme cu privire la management, nu doar că managementul poate fi înlocuit prin procedura ridicării dreptului de administrare (caz în care managementul debitorului trece la administratorul judiciar), dar Legea Insolvenței prevede niște sancțiuni extrem de dure. Se pot obține despăgubiri de la management. Eu, la Oltchim (n.r. Gheorghe Piperea este administrator judiciar la Oltchim), am pe rol o acțiune împotriva fostei conduceri, de la care cer 500 de milioane de euro. În plus, se poate demara o acțiune penală contra managementului fraudulos, inclusiv pentru bancrută frauduloasă, care se sancționează foarte sever de către legea penală.
     Revenind la tema deschisă mai sus, dacă vă uitați la rapoartele cu privire la stabilitatea financiară ale Băncii Naționale, începând cu 2012 până în prezent, veți vedea că, printre altele, insolvența este văzută ca fiind un risc sistemic.
     Trebuie facută o discuție foarte serioasă și cu BNR pe această temă.
     Desigur, există o serie de agenți economici pentru care statele au stabilit că sunt prea mari pentru a fi lăsați să falimenteze și, de aceea, orice este posibil ca să se evite falimentul. Plătesc pentru eșecurile, pentru prostiile lor, Statul, adică noi, contribuabilii, prin procedurile de bail-out, ori deponenții, adică cei care-și văd depozitele confiscate, prin procedurile de bail-in. Întotdeauna altcineva decât cel vinovat sau incompetent. Or, acesta nu este capitalism, nu este economie de piață, este socialism în starea sa cea mai pură, aia pe care ne-au lăsat-o "moștenire" Stalin și Hrușciov. În comunism, nicio întreprindere socialistă de stat nu poate să falimenteze. În noul capitalism, nicio bancă sistemică nu poate să falimenteze, pentru că este prea mare pentru a fi lăsată, iar economia nu poate rezista fără acestă bancă. Dar, dacă s-a acceptat acest lucru pentru băncile sistemice, nu înseamnă că trebuie ca regula să fie extinsă peste tot, în toată economia. Dacă elimini insolvența, atunci înseamnă că cei care și-au asumat riscuri, care au comis fraude sau cei care, pur si simplu, au fost incompetenți și incapabili să facă față rigorilor cocurenței, vor continua să facă același lucru pentru că ei vor ști că, oricât de frauduloși sau incompetenți sunt, ei vor fi salvați, cumva, de cineva. Și cine plătește "la finalul zilei" (ca să mă exprim într-un limbaj de tip șablon al lobby-ului bancar)? Economia și cetățenii, desigur.
     Insolvența este răul necesar, finalul necesar pentru un eșec. Dacă afacerea este o aventură, înseamnă că falimentul este o aventură care s-a terminat prost. Consecințele acestei aventuri care s-a terminat prost trebuie să fie eliminate prin insolvență sau faliment pentru că, pe de o parte, în felul acesta previi ca astfel de riscuri să fie luate în continuare de manageri iresponsabili și, în plus, pentru că astea sunt regulile concurenței - cei slabi, incompetenți sau fruduloși trebuie înlocuiți de cei inovativi, competitivi și onești. Cel care nu reușește să facă față rigorilor competiției, cel care este fraudulos, cel care este greșit în managementul lui, trebuie să fie înlocuit de cel care nu este fraudulos, care nu își asumă riscuri iresponsabile. De aceea, este necesară insolvența și, de aceea, aceste idei care circulă în această perioadă sunt periculoase, toxice.
     E bine să atrag atenția că în nota de fundamentare a ANAF care explică necesitatea modificării Legii insolvenței apare și ideea că, în mod normal, ar trebui ca atunci când DNA are o anchetă în legătură cu aceste proceduri, să se suspende totul. Nici asta nu este o soluție. Sunt, în ultimii doi ani de zile, situații foarte tensionate, în care procesele penale se suprapun cu procedurile de insolvență, dar nu există nici un fel de contradicție între cele două tipuri de reglementări. Chiar dacă Legea Insolvenței și Codul de Procedură Penală sunt destul de criticabile în anumite privințe, totuși, ele sunt reglementări congruente. Nu trebuie decât să fii foarte atent la aplicarea sistematică a celor două tipuri de reglementări. În calitate de practicieni în insolvență, am fost primii care am văzut această realitate și, deși nu au trecut decât doi ani de zile, s-au creat niște proceduri care permit și procurorului, și judecătorului, și penal să-și desfășoare activitatea, fără să fie "deranjat" de procedura insolvenței, dar și procedurii de insolvență să continue. S-a înțeles relativ rapid că partea de penal înseamnă doar faptul că trebuie să fie sancționat infractorul. În schimb, partea de insolvență înseamnă o colectivitate de interese. Creditorii sunt de mai multe feluri. O procedură de insolvență are, drept cea mai importantă și vulnerabilă parte, salariații. Dacă suspenzi o procedură de insolvență, înseamnă că îi lași fără locuri de muncă și pe cei 1000, 2000, 5000 de angajați care lucrează în întreprinderea care se pusese sub protecția tribunalului și a legii. Un pic mai multă atenție este, desigur, necesară, dar pentru asta este nevoie de dialog cu Fiscul, precum și cu reprezentanții magistraților, Consiliul Superior al Magistraturii. De asemenea, trebuie organizate discuții cu organizațiile profesionale ale bancherilor și chiar și Banca Națională a României.
     Este unul dintre lucrurile pe care mi le-am pus pe agendă și de care mă voi ocupa insistent în aceste 8 luni de interimat.
     Reporter: Ce vreți să faceți?
     Gheorghe Piperea: Sunt decis ca, cel puțin până în septembrie, să încerc sa rezolv prin dialog instituțional toate aceste probleme. Dacă va fi nevoie de o modificare a Legii insolvenței, voi participa la amendarea acesteia, dar voi interveni doar acolo unde sunt într-adevăr probleme.
     Am să dau un exemplu de modificare pe care am propus-o acum doi ani, dar cei implicați au preferat să nu audă ce le-am zis.
     Există cumva suspiciuni că numirile de administratori judiciari provizorii sunt în neregulă pentru că, spre exemplu, un debitor a propus sau un creditor și-a impus un administrator judiciar? Atunci hai să facem un lucru care era valabil înainte de 2004. Judecătorul sindic era cel care se ocupa de procedură din momentul în care se deschidea până în momentul în care se închidea procedura. Și deschiderea și închiderea procedurii erau în competența funcțională a Tribunalului, adică a unui judecător de drept comun, și nu a judecătorului sindic. Această competență funcțională includea și numirea unui administrator judiciar provizoriu. Judecătorul de la tribunalul de drept comun, care nu avea competența să se ocupe cu insolvența, era desemnat în mod aleatoriu. În aceste condiții, suspiciunile cu privire la deschiderea procedurii, numirea administratorului judiciar provizoriu și la închiderea procedurii erau eliminate din start. După această numire provizorie, cel numit putea fi schimbat, dacă ar fi fost nevoie, de către creditori. Aceasta este o propunere de modificare a legii care ar putea fi luată în discuție și care ar elimina și eventualele suspiciuni ale fiscului și ale băncilor. Am spus asta în Parlament în 2014, dar cei care au avut decizia în mână au preferat să nu mă asculte. Poate vor asculta acest lucru acum.
     Reporter: Ce alte obiective vă mai propuneți pentru UNPIR?
     Gheorghe Piperea: Sunt foarte multe lucruri pe care Uniunea le-ar putea spune și nu le-a spus în ultimii doi ani de zile. Sunt cifre, prelucrări ale acestor cifre, date care, în loc să fie prezentate de către Uniune, sunt prezentate de diverse entități private, care fac tot felul de interpretări care nu sunt întotdeauna reale. A fost făcută publică, spre exemplu, suma de 138 miliarde de lei ca fiind blocată în procedurile de insolvență, fără să se înțeleagă ce conțin aceste 138 miliarde de lei.
     În dosarele acelea sunt foarte mulți bani-datorie, bani care există doar pe hârtie, ca dobânzi, penalități și majorări, dar fără să existe active din utilizarea sau lichidarea cărora să poată să fie recuperate vreodată acele creanțe exorbitante.
     Uniunea nu a interpretat cifrele. Eu spun că aceste cifre sunt aur, atât pentru Uniune, pentru a demonstra care este rolul economic esențial într-o economie de piață al acestei profesii, dar sunt extrem de importante pentru foarte multe segmente ale profesiilor liberale din România și pentru multe alte domenii.
     Spre exemplu, și acum, ca și în anul 2008, evaluările se fac pe baza unor criterii care par să fie scoase "din burtă". Nu au la bază oferta reală și, cu atât mai puțin, nu au la bază cererea reală. Cel mai bine se verifică acest lucru în domeniul imobiliar. Avem stocuri enorme de apartamente care sunt gata sau aproape gata de livrare și care nu se pot vinde pentru că evaluările impuse de bănci ridică sumele la niște "scoruri" inadmisibile. Noi suntem obligați să ținem în stocuri acest gen de apartamente la 1100-1200 euro pe metrul pătrat (când apartamentele care se vând în cadrul Programului Prima Casă au ajuns la 800 de euro pe metrul pătrat) din cauza acestui tip de evaluare care nu are la bază un studiu real, ci are la bază niște bănuieli. Evaluatorul spune: este în zona în care și-a cumpărat Becali un teren, deci trebuie să ne raportăm la prețurile pe care le-a dat Becali. Este în zona zero a Bucureștiului, deci trebuie să ne raportăm la acele prețuri. Or, vânzătorul trebuie să se adapteze la posibilitatea reală de plată a cumpărătorului. Piața, într-o astfel de situație, este a cumpărătorului, nu a vânzătorului.
     La Uniune, în câteva luni, vom începe să construim baze de date statistice din care să reușim să desenăm niște culoare de evoluție a acestor prețuri în domeniul pe care-l gestionăm noi. De aici, se vor putea face niște evaluări care, de data aceasta, vor fi făcute pe niște criterii exacte, ale prețurilor care se practică. Va fi extrem de important pentru bănci.
     Băncile își evaluează aceste active, care sunt fie în garanția lor, fie în proprietatea lor, parcate în SPV-uri (n.r. vehicule speciale), în două stiluri. Pe RAS (n.r. contabilitatea românească) - aici nu se includ riscurile de devalorizare - sau pe IFRS (n.r. standardele internaționale de contabilitate). Sunt cifre diferite. Este o problemă foarte delicată de legalitate, pentru că legea spune, fără să facă diferența, că poți să faci o restituire a capitalului social către acționari doar dacă nu ai pierderi. Dar dacă ai pierderi în IFRS și câștiguri în RAS, este ca și când ai juca călușul pe sârmă.
     La polul opus, oricine va putea să conteste evaluarea băncilor care se face după criterii empirice, mai mult "din ochi", în loc să se facă pe baza unor criterii clare, verificabile.
     Vreau să stabilim aceste criterii și le facem publice o dată la o lună, în așa fel încât oamenii să-și facă propriile calcule.
     Reporter: Cum priviți legea insolvenței persoanelor fizice?
     Gheorghe Piperea: Există niște breșe care s-au creat în profesia noastră pe care vreau să le corectez, împreună cu colegii din CNC (Consiliul Național de Conducere). În Legea 151/2015, privind insolvența persoanelor fizice, se spune că procedurile acestea nu sunt gestionate exclusiv de practicienii în insolvență. Trebuie să vă atrag atenția că există o ordonanță de urgență, OUG nr.86/2006, care spune că toate aceste proceduri trebuie să fie conduse de practicienii în insolvență. Cu toate astea, Legea 151/2015 derogă într-un mod nepermis și periculos de la acest principiu al monopolului profesiei, spunând așa: nu numai practicienii în insolvență se ocupă de aceste proceduri, ci și executorii, avocații și notarii. Nu cred că avocații și notarii se vor ocupa efectiv de procedurile astea. Cuiul lui Pepelea, cheia problemei, au reprezentat-o executorii, care au spus: dacă se pun cetățenii sub protecția Tribunalului, atunci noi nu mai avem de treabă, business-ul nostru e mort, pentru că, la fel ca și în cazul falimentului profesioniștilor, se suspendă executarea silită și în cazul debitorului - persoana fizică (temerea este exagerată, dar despre asta vom vorbi cu altă ocazie). Conform legii, executorii, în realitate, vor fi adevărații administratori ai procedurii, pentru că regula este ca, dacă ești un debitor-persoană fizică și te afli într-o situație de supraîndatorare, atunci trebuie, mai întâi, să anunți creditorilor intenția ta de a te pune sub protecția Comisiei de Insolvență. Aștepți 30 de zile, nu faci nicio mișcare, și apoi ceri Comisiei de Insolvență să deschidă o procedură. Ce face o bancă, ce face Fiscul? Trece la executare silită. Dacă s-a început o executare silită, atunci administratorul procedurii va fi numit exclusiv acel executor care va fi început executarea. E o regula imperativă din Legea 151/2015, impusă de lobby-ul executorilor și de bănci. În proporție de 100%, aceste dosare vor începe ca fiind dosare care sunt conduse de executor. Asta nu mai este o procedură concursuală, nici colectivă, ci este una făcută sub controlul acelui creditor. Este o greșeală conceptuală gravă. 
 

 
Opinia cititorului   [ scrieți-vă opinia. ] 
1.  fără titlu
    (mesaj trimis de anonim în data de 04.02.2016, ora 08:15)  
 Cum de sunt firme fara sediu si fara administratori?
 Ma bucur ca mai vede si altcineva ca daca nu au lasat bancile sa se inchide este SOCIALISM in democratie.
 Executorii de ce executa persoana si banca ca Wolksbank nu? Nu este ( a fost) prea mare sa se inchida?


 
2.  am putea deveni parteneri, draga Maestre
    (mesaj trimis de The Brute în data de 04.02.2016, ora 10:04)  
 Ati pus Punctul pe I si anume evaluarea:-) Mai ales exprimarea e geniala. Cunoasteti germana...aus dem Bauch. Dupa ce mananc o ciorba de burta sunt The Best evaluator.Ma bucur ca ati observat si Dvs. Schmecheria RAS si IFRS. FP a facut Insa asa vizibil ca acum Are Probleme. Imense.ASF trebuie da raspunda de ce a modificat IFRS to RAS in 19 mai 2015 pentru a se intoarce la RAS to IFRS in 28 decembrie 2015. In plus este inca neluata in seama raportarea consolidata, vezi cazul BCC unde raportul anual este prezentat pe individual...


 
3.  Succes
    (mesaj trimis de Egosanu în data de 04.02.2016, ora 17:17)  
 Am avut rabdare sa citesc de la primul la ultimul rand si pot sa spun ca este atat de explicita expunerea incat numai din rea-vointa cineva ar fi contra celor spuse. Din pacate ANAF de multa, foarte multa vreme se vrea a patra putere in stat chiar daca nu explicit asa incat tare mi-e teama ca va continua cu masuri nelucrative, ineficiente si absrde. D-le Vicepresedinte va doresc mult succes in discutiile cu seful ANAF si multa putere de lupta. Claritate si rigurozitate in discurs aveti . Nici de partea cealalta nu cred ca lipseste puterea de a intelege dar , din pacate, intervine si un interes imediat si politic- administrativ care probabil nu va permite intelegerea...


 
Aceeasi sectiune (Companii Afaceri)
Newsletter Facebook Twitter YouTube LinkedIn RSS
Ediții precedente
Jurnal Bursier
29.07.2016
SIBEX
     După ce în ședința de miercuri s-a înregistrat cel mai bun volum de până acum din iulie (n.r. - 86 de contracte), pe fondul aprecierii cotației futures a aurului, penultima ședință de...  detalii
29.07.2016
BVB/ GABRIEL ROTARU, INTERCAPITAL INVEST:
     * Titlurile "Fondul Proprietatea", cele mai volatile
     * Rotaru: "Blue chip-urile locale au bătut în retragere, odată cu piețele externe"
       Șapte dintre indicii Bursei de Valori București (BVB) au încheiat ședința de tranzacționare de ieri în depreciere, în contextul în care a fost înregistrat un volum de tranzacționare de 49,58...  detalii
29.07.2016
BURSELE DIN LUME
     Bursele europene s-au înscris pe un curs negativ ieri, inves-titorii fiind atenți la raportările financiare ale companiilor.  detalii
28.07.2016
BVB
     * Ovidiu Dumitrescu, Tradeville: "Creșterile - pe fondul unor evoluții pozitive în prima parte a ședinței din piețele vest-europene"
       Indicii Bursei de Valori București (BVB) au încheiat ședința de tranzacționare de ieri în urcare, în contextul în care a fost înregistrat un volum de tranzacționare de 23,73 milioane de lei (5,31...  detalii
28.07.2016
SIBEX
     După jumătate din programul de tranzacționare, ședința de la mijlocul săptămânii se anunța una fără istoric, volumul înregistrat fiind generat exclusiv de un singur produs: derivatul care are ca...  detalii
28.07.2016
BURSELE DIN LUME
     Acțiunile tranzacționate la bursele din Europa au urmat un curs ascendent ieri, pe fondul unor rezultate peste așteptări anunțate de companii.  detalii
Cotații Internaționale

Curs Valutar

Curs valabil din data de 29 iulie 2016
1 Dolar australian...
1 Leva bulgărească...
1 Dolar canadian....
1 Franc elvețian...
1 Coroană cehă...
1 Coroană daneză...
1 Liră egipteană...
1 Euro...
1 Liră sterlină...
100 Forinți maghiari...
100 Yeni japonezi...
1 Leu moldovenesc...
1 Coroană norvegiană...
1 Zlot polonez...
1 Rublă rusească...
1 Coroană suedeză...
1 Liră turcească...
1 Dolar S.U.A...
1 Rand sud-african...
1 Real brazilian...
1 Renminbi chinezesc...
1 Rupie indiană...
100 Woni sud-coreeni...
1 Peso mexican...
1 Dolar neo-zeelandez...
1 Dinar sărbesc...
1 Hryvna ucraineană...
1 Dirham emirate arabe...
1 Kuna croată...
1 Gram aur...
1 DST...
AUD
BGN
CAD
CHF
CZK
DKK
EGP
EUR
GBP
HUF
JPY
MDL
NOK
PLN
RUB
SEK
TRL
USD
ZAR
BRL
CNY
INR
KRW
MXN
NZD
RSD
UAH
AED
HRK
XAU
XDR
3,0187
2,2831
3,0534
4,1184
0,1651
0,6003
0,4527
4,4654
5,2967
1,4285
3,8831
0,2037
0,4700
1,0225
0,0601
0,4665
1,3341
4,0203
0,2835
1,2214
0,6044
0,0600
0,3579
0,2121
2,8548
0,0363
0,1623
1,0945
0,5967
172,4392
5,6001
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
..Lei
click aici pentru cursurile pieței valutare - istoric
English Section
29.07.2016
THE MADNESS AROUND THE LAW OF THE SEIZURE OF DEPOSITS
     * Adrian Vasilescu: "It has come to the point where a political party has come out and told the public to take their money out of banks quickly"
     * The NBR's consultant: "It wasn't the NBR that came up with these norms, but the Romanian state, which has adapted a European law, at our request"
       The bail-in (the seizure of unguaranteed deposits to save distressed banks) has become a hot topic over the last few days, increasingly approached by the media institutions, but also by analysts,...  details
28.07.2016
BAIL-IN
     The reaction of NBR counselor Cristian Bichi, who posted on the NBR website the following clarifications, is increasingly important for BURSA's readers, because the "bail-in" subject...  details
27.07.2016
     At a late hour on the last working day of the month of July 2016, the European Banking Authority will publish the result of the latest stress test applied to the most important financial...  details
26.07.2016
     The enumeration might begin with the astronomic amounts that modern day states have borrowed from their citizens. And they keep on taking on more debt! I will leave this analysis to economists.  details
22.07.2016
EXCLUSIVE - JANE LOUISE KANDUR, MEMBER OF THE AKP PARTY AND DAILY SABAH JOURNALIST:
     Turkish president Recep Tayyip Erdogan has announced last Wednesday that he was declaring a state of emergency for three months in Turkey, following the failed coup that occurred last week.
     Jane...  details
20.07.2016
     * "We have total confidence in the Turkish state, in the government and in the Parliament"
       Several associations of Turkish businesspeople in Romania, along with the Romanian-Turkish Chamber of Commerce, have condemned yesterday the attempted coup that happened in Turkey, against the...  details
19.07.2016
THE FAILED PUTSCH IN TURKEY / AFTER THE ATTTEMPTED COUP
     * Major decline among tourism companies
     * The Turkish lira gaining strength
       The Istanbul Stock Exchange had a downward trend yesterday, as is major index lost over 8% following Friday's attempted coup.  details
19.07.2016
THE FAILED PUTSCH IN TURKEY
     Tayyip Erdogan has received a coup as a present! From Allah himself! That's what Turkey's president claims, and we have no reason to doubt him, for now. The exceptional nature of the gift...  details
14.07.2016
     The new British prime-minister, Theresa May, agrees with Jean-Claude Juncker, the president of the European Commission, who said that Great Britain must exit the European Union quickly.  details
13.07.2016
     * (Interview with Mr. Ștefan Nanu, managing director of the Treasury and Public Debt department of the Ministry of Public Finance)
       Investors have subscribed government bonds worth 108.8 million lei, in the first two days of the issue by which the state wants to borrow 100 million lei from the population, according to Ștefan...  details
11.07.2016
THE ECB IS DISQUALIFIED BY THE CALL FOR A NEW STATE AID
     In a banking system built on the foundation of money being created by banks through granting loans and fractional reserves, insolvency is the natural state of things.  details
08.07.2016
     When it came time to violate the European treaties for the introduction of the extraordinary measures of the European Central Bank, Mario Draghi was not concerned at all about the undermining of...  details
08.07.2016
     Ever since Klaus Iohannis has asked for a "Country project", I have felt the need to go to Sinaia.  details
06.07.2016
COUNTRY PROJECT OR ELECTORAL CAMPAIGN?
     Prime-minister Dacian Cioloș had a busy schedule yesterday. After putting up for public debate, "Competitive Romania: a project for a sustainable economic growth", he also proceeded to...  details
01.07.2016
THE EUROPEAN FUNDS CONFERENCE - 8TH EDITION/MINISTER OF AGRICULTURE, ACHIM IRIMESCU
     * "We have to do everything in our power for a better absorption"
     * The deadline for direct payments to farmers will be extended until September 30th
       Co-financing has represented the main issue in accessing European funding between 2007 and 2013, Agriculture minister Achim Irimescu said, and he stressed that it is essential for Romania to focus...  details