Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 28.11.2014
EXCLUSIVITATE
"Alegerile prezidențiale ar putea aduce o schimbare în bine doar printr-un joc al hazardului"
click aici
 
    * (Interviu cu domnul Călin Georgescu, președintele Centrului European de Cercetare al Clubului de la Roma)

     *  "FMI a pus umărul la îndatorarea României ca să fie o pradă mai ușoară pentru hienele care stau la pândă"

     *  "Așa numita "dreaptă" s-a culcat mereu cu așa-numita "stângă" în imensul pat de bordel care este politica românească"

     *  "Statele aservite, precum România, nu pot lupta cu adevărat împotriva corupției interne"

     *  "Democrația directă nu este posibilă într-un stat servil, cu o economie neoliberală de tip extractiv"
 
         Alegerile prezidențiale abia încheiate ar putea aduce o schimbare în bine doar printr-un joc al hazardului, este de părere Călin Georgescu, președintele Centrului European de Cercetare al Clubului de la Roma, care adaugă: "Sistemul se apără foarte bine, se adaptează ușor, își aduce actorii pe scenă, și cedează doar de frică, atunci când este încolțit".

       Călin Georgescu, care între 1997-2013 a fost Director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă din România, ne-a vorbit, într-un interviu, despre cum vede situația țării noastre și viitorul său.

       Numele lui Călin Georgescu a fost vehiculat de mai multe ori ca posibilă propunere pentru preluarea funcției de premier al țării noatre.

       Despre scenariul "Klaus Iohannis - președinte, Călin Georgescu - premier", domnia sa ne-a spus: "Eu sunt gata să-mi slujesc oricând țara, să colaborez cu oricine, dar nu în orice condiții. Iar cu privire la interesul național, pentru mine nu există negociere".

       Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizație al cărei scop este să supună atenției întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei.

 
     Reporter: Ce așteptări aveți de la noul președinte ales al României?

     Călin Georgescu: Obiectivul principal al oricărui președinte al României ar trebui să fie apărarea interesului național, care se traduce, în principal, prin întărirea pe plan intern și extern a poziției statului național unitar modern. În acest moment, însă, cred că este mai important să discutăm despre așteptările poporului român și cum putem reînvia încrederea lui în conducători și în viitor. Cu o populație nemulțumită nu se poate face reformă.

     Să iei puterea nu e greu, contează ce faci cu ea pentru țară.

     Mesajul transmis prin vot a fost foarte clar: schimbați-vă sau veți fi schimbați. În campania electorală am asistat doar la o luptă pentru putere între două clanuri, așa cum a fost mereu timp de 25 de ani. Nici cel ales și nici cel care a pierdut nu au prezentat un proiect de țară solid, un program politic, o viziune despre viitor și despre marile provocări interne si internaționale. Am asistat doar la dezbinarea țării, nu la unitatea ei.

     Reporter: Cum arată România, la 25 de ani de la căderea comunismului? Ați declarant: "România este un sens giratoriu permanent, ne învârtim în cerc de 25 de ani". Ce eveniment/măsuri ar putea să ne scoată din acest sens giratoriu? Considerați că alegerile prezidențiale din acest an pot aduce o schimbare?

     Călin Georgescu: România, după 25 de ani de post-comunism, este o țară în care cei care au condus și conduc au fost dispuși să cedeze ori să distrugă totul doar pentru a avea puterea. Rezultatul este o țară în faliment, trăind pe datorie, pentru care colapsul a devenit o chestiune de probabilitate matematică, pe fondul unei polarizări uriașe a sărăciei și a bogăției. Singura salvare poate veni dintr-un proiect de țară îndrăzneț, gândit pe termen lung și foarte lung, și ancorat în realitățile profunde ale României. Pentru acest mare proiect se va putea ridica un steag, sub care să se adune toți românii din țară și de pretutindeni; un proiect în elaborarea și aplicarea căruia să ne regăsim independența de gândire și de acțiune, ca țară; un proiect care se poate realiza în esență prin resursele și capacitățile proprii. Numai astfel, prin noi înșine, vom face din România o țară respectată care să conteze în politica mare, la scară europeană și mondială.

     Azi, România este un stat complet aservit, prea slab pentru a avea un cuvânt de spus în lume. O țară deprofesionalizată, cu mari probleme demografice, care și-a cedat suveranitatea și a dinamitat conceptul de școală a muncii, pe fondul creșterii alarmante a analfabetismului. Nu mai suntem o destinație, în sens politic, ci un teritoriu pe care-l survolezi cu avionul, în drum spre alte zări. În sens economic, țara e o țintă predilectă doar pentru acele transnaționale care jefuiesc patrimoniul natural sau îmbolnăvesc populația, fizic și spiritual, cu produsele lor otrăvite. Suntem un loc cunoscut pe harta crimei organizate, a traficului de persoane, pentru jefuirea obiectelor de patrimoniu și a pădurilor, ca depozit de deșeuri și câte alte asemenea activități infracționale. Statele aservite, precum România, nu pot lupta cu adevărat împotriva corupției interne. În pofida retoricii oficiale, ele nu pot beneficia în mod real de alianțe sau de parteneriate cu națiunile puternice. Într-o situație limită, un stat puternic nu va salva un stat complet subordonat aflat la ananghie, oricâte garanții formale i-ar fi oferit, ci doar va dispune de el. Țările Române au avut astfel de experiențe, în trecutul nu foarte îndepărtat, gândiți-vă la nefericitul an 1812. Iar azi, exemplul Ucrainei este mai mult decât grăitor.

     În 25 de ani, România a avut o retragere masivă din istorie, din orice dezbatere cu privire la provocările mari ale lumii, a absentat de pe scena diplomației.

     Țara trebuie adusă la nivelul unei chemări. Iar asta se face printr-un proiect mare, care să descătușeze energiile întregii națiuni. Un proiect care să identifice nișa României în competiția mondială a secolului XXI, să reconstruiască țara pe baza acestei premise fundamentale; să creeze locuri de muncă sigure și bine plătite, un sistem de sănătate centrat pe grija față de ființa umană și nu pe profitul industriei de medicamente și al asigurărilor de sănătate private; un proiect care să regândească strategic toate activitățile economice, să reindustrializeze țara pe baza tehnologiilor nepoluante și a principiilor economiei civice - modelul economic pe care eu îl propun; să reprofesionalizeze țara și să readucă plăcerea românilor de a munci; mai presus de orice, un proiect cu o strategie perfectă pentru învățământ, cercetare, inovație, cuplată cu una demografică, spre a asigura dăinuirea neamului, în veșnicie. Pentru asta avem nevoie de învățători și profesori entuziaști, plini de dăruire pentru cauza națională, modele de urmat pentru tineri. Să renască dragostea pentru frumos, pentru artă în toate orașele României. Să nu ezităm să aducem specialiști străini acolo unde este nevoie. Acest lucru este absolut firesc și se întâmplă peste tot în lume unde dorința de performanță e mai presus de orice - vezi cazul guvernatorului canadian al Băncii Angliei. Marile teme internaționale, cum ar fi energia sau resursele, să se discute la București. Instituții internaționale serioase, și nu sediile unor firme fantomă, să fie localizate în România. Asta înseamnă să ai cotă internațională, să exiști și să fii respectat.

     Spiru Haret spunea: "Investești în educație, culegi în economie". Forțe malefice au distrus cu bună știință dragostea de țară, patriotismul, au tăiat panglica istoriei, pentru a ne lipsi de dragostea de glie și de voința de a fi o națiune demnă. Cel mai mare gânditor politic al națiunii române, Mihai Eminescu, spunea: "Fără cultul trecutului nu există iubire de țară".

     Revenind la alegerile abia încheiate, ele ar putea aduce o schimbare în bine doar printr-un joc al hazardului. Sistemul se apără foarte bine, se adaptează ușor, își aduce actorii pe scenă, și cedează doar de frică, atunci când este încolțit.

     Reporter: Considerați că vom asista la o reformare a clasei politice, în contextul în care "generația Facebook" a ieșit masiv la vot și i-a taxat pe cei care au ignorat-o? Considerați că intelectualii s-au trezit din amorțire?

     Călin Georgescu: Rețelele de socializare nu vor putea produce o reformare a clasei politice. Pot fi doar un catalizator al reformării, dar rămân simple mijloace de comunicare în masă ale vremurilor actuale, pe care le utilizează atât oamenii cinstiți, cât și escrocii. Generația Facebook, obișnuită să tot "gugălească" pe telefoanele inteligente, este copleșită de cantitatea de informații care o asaltează. Preia totul pe fugă și nu mai are răbdare să aprofundeze lucrurile. În România nu se mai studiază profund și nu se mai citesc cărți. De altfel, se vând cu 85% mai puține cărți decât în urmă cu 25 de ani. Iată de ce populația poate fi manipulată prin lozinci și devize propagandistice extravagante, golite de adevăr și conținut. În România, unele clanuri au folosit mai abil decât altele rețelele de socializare și, drept urmare, au înregistrat un avantaj politic temporar. Cât despre puterea "democrației directe" care îi entuziasmează pe tinerii de pe Facebook, în mare parte este o iluzie. Ea există în spațiul virtual, dar este foarte greu de transpus în realitate, în cadrul actualului sistem neoliberal. Să nu uităm că sistemul însuși folosește Internetul pentru a-și cosmetiza imaginea și pentru a manipula populația. Eu sunt întru totul pentru democrația directă, participativă. Ea nu este însă posibilă într-un stat servil, cu o economie neoliberală de tip extractiv. Ea poate înflori doar într-o economie civică, având drept partener un stat puternic, un stat animat de o logică partenerială, în care toți actorii participanți la dialogul social luptă pentru un ideal comun. Este nevoie în primul rând de o democrație economică. La noi, în discursul public este absentă noțiunea de lucrător-proprietar; această "moleculă" a economiei civice este generată de răspândirea largă a proprietății productive grație formelor cooperației moderne sau organizării micilor producători în sistem cluster, pe modelul Mondragón sau Emilia Romagna. Vorbim de "descentralizare" când, de fapt, ar trebui să vorbim de sisteme "distribuite". Vorbim de "creștere infinită" când, de fapt, avem nevoie de o revoluție a sustenabilității.

     Binomul centralizare/descentralizare aparține vechii paradigme, socialiste și neoliberale. Economia civică pe care o propun eu, și care este deja o forță în multe părți din lume, gândește în termenii sistemelor "dis¬tribuite", dinamicilor parteneriale ("peer to peer"), producției locale de serie mică. Agricultura țărănească, ajutată de know-how-ul agriculturii postindustriale, este mai productivă decât agricultura industrială, eminamente distructivă. În România, agricultura țărănească este însă privită ca o frână de cei aflați în fruntea bucatelor.

     Dacă sistemul economic românesc stă să facă implozie, nici în sfera culturii și a spiritului nu stăm mai bine. Greu mai găsești un intelectual integru astăzi. Limba română este, pur și simplu, masacrată, parcă a devenit o limbă străină, stricarea ei este promovată din plin de la cele mai înalte tribune. Biserica oficială este pângărită, iar biserica ascunsă este prigonită. Mare parte a populației este condusă prin impostură de către fariseii care, viețuind în păcat, sunt mereu temători pentru scaunele lor și atunci caută să se înconjoare de iobagi plătitori de impozite, folosite pentru desfrâul și vanitățile stăpânilor.

     S-a vorbit mult de reforma clasei politice. Este un fals, pentru că se urmărește doar redistribuirea puterii și dobândirea de avantaje pentru cei care o dețin, prin rotație. Singura ocupație constantă a clasei politice în ultimii 25 de ani a fost și este deturnarea banului public, îmbogățirea fără scrupule. Clasa politică actuală este nereformabilă. Trebuie schimbată.

     Reporter: Cum vedeți măsurile Guvernului român din ultimul an? Ce decizii considerați că au fost pro-business și care au afectat mediul de afaceri?

     Călin Georgescu: Îmi este greu să mă gândesc la măsuri pro-business, având în vedere haosul generalizat din ultimul an. Chiar dacă au existat măsuri punctuale benefice, precum reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, ele nu pot fi scoase din contextul dezastruos. De altfel, chiar și măsura reducerii CAS a fost aspru criticată la nivel politic, din cauza neprezentării de o manieră transparentă și credibilă a resurselor bugetare care să compenseze reducerea încasărilor la bugetul de stat. Din acest motiv, o măsură considerată foarte bună de mediul de afaceri a fost percepută ca o bâlbâială sau pomană electorală. Mediul de afaceri a fost afectat prin impozitul pe construcții speciale (cunoscut ca "taxa pe stâlp"), a cărui introducere a însemnat venituri sporite la buget, încasări făcute însă din conturile contribuabililor serioși, care și așa suportau o povară fiscală copleșitoare.

     Pe de altă parte, majoritatea actelor normative din România sunt făcute pentru un mediu economic infracțional. Din cauza nivelului extrem de ridicat al evaziunii fiscale, legile încearcă mai degrabă să îngrădească infracționalitatea, decât să încurajeze mediul de afaceri. Ca o consecință direct, avem tratarea nediferențiată a agenților economici, de parcă ar face parte cu toții din categoria infractorilor. Absolut toate societățile sunt tratate de actele normative și organele de cotrol din această perspectivă; se blochează conturi, se trimit somații și se perturbă activitatea agenților economici, ignorându-se "interesul fiscal național". Astfel, statul gândește ca un mușuroi de furnici, în care toți cară bobul, dar nu există matcă. Nu se are în vedere rezultatul final, care ar trebui să fie reprezentat de sprijinirea mediului de afaceri și de crearea de locuri de muncă.

     Lipsa unor măsuri concrete de combatere a evaziunii fiscale pe întreg circuitul economic a dat posibilitatea oamenilor de afaceri de carton să se îmbogățească. Astfel, în domeniul comerțului, de exemplu, statul nu are control asupra achizițiilor intracomunitare, abundând așa-zisele firme fantomă, evaziunea continuând pe întreg circuitul, până la des¬facerea către consumatorul final (persoane fizice) fără bon fiscal.

     În România, nu există un control al numerarului. A existat o propunere de act normativ cu privire la restricționarea tranzacțiilor în numerar, dar proiectul este blocat în Parlament. Astfel, toți așa-zișii bani negri din economie circulă liber, într-un circuit financiar ce dă posibilitatea beneficiarilor din tranzacții ilicite să se îmbogățească, achiziționându-și proprietăți și alte bunuri în numerar, uneori cu sume astronomice. Plafonarea plăților și încăsărilor în numerar ar forța o mare parte din banii negri existenți în economie să se albească, statul urmând să beneficieze nemijlocit de fiscalizarea acestor sume.

     Reporter: Activitatea DNA a fost foarte intensă, în perioada campaniei electorale. Ce așteptări aveți în continuare de la această instituție?

     Călin Georgescu: Justiția română este selectivă, abuzivă și demonstrativă, îi execută în pas de defilare pe diverși oponenți sau pe cei care mediatic susțin alte interese, iar apropiații sunt protejați. Undeva, mai la vale, oricum toți ajung la o înțelegere; dacă justiția ar fi fost corectă, ar fi fost la datorie pentru toți, iar corupților din pușcărie le-ar fi fost confiscate averile. Sumele uriașe furate de la statul român ar fi putut constitui o bază bună pentru proiecte naționale de investiții - ceea ce nu se întâmplă.

     Reporter: Care este șansa de dezvoltare a României? Care ar fi pașii proiectului dumneavoastră pentru dezvoltarea țării noastre?

     Călin Georgescu: Plecând de la ceea ce știm cu siguranță că se va întâmpla în lume, adică o criză a hranei și a apei, se poate identifica nișa României în economia globală. Eu am propus o revoluție a sustenabilității și un proiect de țară, "Hrană, Apă și Energie", prin care România poate cuceri lumea, nu doar să se refacă pe ea însăși. Este soluția prosperității prin revenirea la simplitate. Cu alte cuvinte, un model economic al proximității, în care se întărește proprietatea privată productivă, i se oferă omului șansa de a-și securiza familia, iar surplusul muncii lui intră în circuitul economic local și național. "Micro" este distribuit în masă, iar micile firme își asigură autonomia economică prin cooperare în rețea. Pe acest model s-au dezvoltat vertiginos țări ca Taiwanul sau regiunea Toscana și, parțial, Sillicon Valley, ca să dau doar câteva exemple. Investind în infrastructura viitorului, vom putea face din România un model pentru multe alte țări. Mai ales pe fondul disfuncționalităților grave ale modelului neoliberal, degradării vieții în toată Europa și lipsei de viziune a UE, care continuă să se afunde în criză.

     Reporter: Numele dumneavoastră a fost vehiculat în repetate rânduri ca propunere pentru funcția de premier. Ce șanse are scenariul Klaus Iohannis - președinte, Călin Georgescu - premier? Ați accepta o astfel de funcție, în condițiile actuale?

     Călin Georgescu: Eu sunt gata să-mi slujesc oricând țara, să colaborez cu oricine, dar nu în orice condiții. Iar cu privire la interesul național, pentru mine nu există negociere.

     Reporter: Ați declarat că necesitățile politicii externe a României sunt, mai ales, păstrarea identității statului în fața atacului entităților non-statale, adică al corporațiilor și "investitorilor strategici" de genul fondurilor speculative. Ce pârghii are statul ca să-și păstreze identitatea, în condițiile globalizării?

     Călin Georgescu: Cea mai prețioasă instituție creată de om în istorie este statul. O societate fără stat e ca un trup fără cap; pe o astfel de societate o așteaptă anarhia, fragmentarea și disoluția finală. Când statul devine captiv, cum este acum în România, nu mai este stat. Este doar haos bine dirijat de cei care au căpușat statul. Statul practic s-a privatizat și nu mai poate răspunde socialului. Binele comun nu mai există ca țel suprem al statului.

     Nu există bază mai solidă decât binomul stat-cetățean. Când statul este lovit, subminat, incapacitat, cetățenii săi devin populație, o masă amorfă, se transformă în creaturi supuse manipulării și dezrădăcinării.

     Uitați-vă la românii din ziua de azi, au ajuns pribegi în țara lor!

     Statul este un zid de apărare a ceea ce înseamnă viața și cultura românească. În absența lui, identitatea, dăinuirea noastră sunt în pericol.

     Eu sunt pentru un stat puternic.

     România este azi o țară sub asediul marilor corporații fără patrie, al căror unic scop este profitul imediat, prin exploatarea resurselor naturale și a oamenilor transformați în resursă. Când nu va mai fi interes politic străin, pentru că nu vor mai fi resurse, sau când nota de plată va fi prea mare în comparație cu costurile de exploatare, țara va fi abandonată ca o mină epuizată. Și atunci se va trece la împărțirea ei între hienele din jur, pentru că singura miză rămasă va fi doar geopolitica. Adică statutul de colonie al unei țări "între ape", recunoscută exclusiv prin "vocația" de a fi vândută străinilor pe 30 de arginți de către vasalii cocoțați în funcții publice.

     Toți politicienii români au susținut necondiționat, în acești 25 de ani, modelul neoliberal extractiv. Acesta nu s-a opus comunismului, l-a continuat cu alte mijloace, ambele sisteme având nevoie de sclavi ca să funcționeze. Transpus în viață, proiectul "Hrană, Apă, Energie" ar însemna, pentru România, ieșirea din captivitatea babilonică la care au condamnat-o trădarea, impostura și hoția. Economia civică are nevoie, pentru a prospera, de oameni liberi, integri, cu mentalitate și demnitate de proprietari. Nici un partid politic nu a urmărit să emancipeze poporul, în sensul de a oferi fiecărui român oportunitatea de a fi stăpân pe propriul său destin, într-o țară puternică și respectată. Interesul național? "O vorbă de dânșii inventată". Așa numita "dreaptă" s-a culcat mereu cu așa-numita "stângă" în imensul pat de bordel care este politica românească.

     De 25 de ani, neoliberalii din România, de la stânga sau de la dreapta eșicherului politic, tot încearcă să ne convingă că statul nu are ce căuta în economie. Haosul economic controlat de clanurile infracționale, în care întreprinderile de stat au fost privatizate pentru a fi jefuite, este numit eufemistic "stat minimal". Eu sunt un critic al conceptului de "stat minimal" și susțin renașterea întreprinderii de stat acolo unde există monopoluri firești, impuse de cerințele de securitate națională (resurse naturale, baraje hidroelectrice, linii de înaltă tensiune), și trebuie asigurate serviciile publice esențiale (poștă, transport în comun, sănătate, educație, distribuția apei etc.). Cu o mențiune, însă, foarte importantă: gestiunea întreprinderilor de stat trebuie să fie supusă disciplinei pieței, iar administrarea lor trebuie să fie impecabilă. Vom putea limita și chiar elimina influența nefastă a entităților non-statale, dacă vom transforma România într-o fortăreață economică. Zidurile ei de apărare, în domeniul economic, ar fi întreprinderile de stat, sectorul extins al economiei de proximitate, un sector financiar caracterizat prin revigorarea și dominația băncilor populare și a uniunilor de credit, o agricultură țărănească dezvoltată pe bazele celor mai performante metode ale agriculturii postindustriale. Iar apărătorul cel mai motivat să apere economia României este, ca unitate socială, familia, iar ca unitate economică, micul producător, lucrătorul-proprietar din asociații (inclusiv asociațiile profesionale de tipul breslelor), gospodăria țărănească, designerul și inovatorul, meseriașii secolului XXI.

     Eu sunt ferm convins că România are nevoie de o stare de spirit, nu de doctrine, iar aceasta poate fi dată de asumarea de către toată nația română a unui mare proiect de țară. Nimic nu trebuie să fie ascuns, ocult, ambiguu. Totul să fie transparent, clar explicat, pe înțelesul tuturor, pentru ca românii să știe pentru ce luptă. Atunci se va vedea ce forță avem și de ce suntem în stare.

     Reporter: Vă mențineți opinia că România nu trebuie să adere la moneda Euro? Cum argumentați?

     Călin Georgescu: Bineînțeles că mi-o mențin! Și mai mult, spun că moneda națională este singurul atu important care ne-a mai rămas în mână pentru a ne păstra independența ca stat.

     Pentru informarea corectă a cetățenilor este nevoie de o dezbatere foarte serioasă înainte de a decide dacă România ar trebui sau nu să adere la zona Euro. Există efecte secundare care trebuie analizate - spre exemplu, creșterea artificială a prețurilor.

     Fără a intra în prea multe detalii tehnice (există un studiu al lui Giovanni Mastrobuoni, de la Princeton University, care explică foarte bine partea tehnică), putem spune că - în ciuda rapoartelor oficiale care au concluzionat că trecerea la Euro a avut un impact limitat asupra creșterii prețurilor - fenomenul nu a fost niciodată investigat pe deplin. Până acum analiza s-a limitat la dinamica inflației, însă inflația este un indicator sintetic al creșterii prețurilor care nu ia în considerare elemente esențiale, precum nevoia de timp a oamenilor de a se obișnui cu ceva nou sau faptul că inevitabil anumite prețuri vor fi "rotunjite". Percepția majorității cetățenilor Uniunii Europene este că trecerea la Euro a cauzat creșteri semnificative de prețuri. Până și nemții, îl numesc Teuro (Teur înseamnă "scump" în germană).

     Un alt efect secundar este cedarea unei pârghii foarte importante - politica monetară. Într-un moment în care nu mai există un consens între țările mari din Vest asupra politicii monetare (vezi situația de anul trecut, când Germania, Olanda și Austria au votat împotriva scăderii ratei dobânzii de către BCE), cum va putea o țară ca România să-și apere interesele?

     Luați, vă rog, exemplul Marii Britanii. Este în UE și își menține moneda națională, lira sterlină. Oare de ce? Și ne amintim imediat că Londra este adevăratul centru financiar-bancar al Europei și al lumii.

     Numai niște netrebnici pot accepta atât de ușor ceva atât de dubios, pentru simplul fapt că este "european" sau pentru că așa li se spune să facă.

     Înaintea interesului național nu stă nimic, nici măcar viața!

     Dar, din păcate, în România, la nivel decizional, se gândește mic și se acționează și mai mic.

     Noi trebuie să gândim "out of the box", să gândim liber dacă vrem să înlocuim actualul model economic falimentar. Nu mai putem lăsa sfera financiară să domine economia reală. Sursa răului în lume este banul cămătăresc (debt-money), proprietate exclusivă a sistemului bancar. De ce n-ar putea poporul suveran să emită monedă? Sute de orașe din lume emit "monedă locală" - de ce n-ar face-o și un stat suveran? Mă gândesc la o monedă care să aparțină cu adevărat cetățenilor, bazată pe o rezervă fracționară de 100%. Un sistem financiar restructurat, în care funcția de creditare să fie separată de cea de emitere a monedei. O astfel de măsură ar pune banul să lucreze în serviciul economiei reale și nu al băncilor, ar elimina datoriile publice și private, ciclurile inflație/deflație și ar permite un sistem de impozitare nu mai mare de 5%. Am realiza o redistribuție a bogăției și a proprietății private în baza meritelor și a capacităților productive, eliminând definitiv speculațiile financiare. Nu-i o utopie, îți trebuie însă curaj, spirit de sacrificiu și dragoste de neam.

     Reporter: Cum vedeți relația României cu partenerii internaționali, în contextul conflictelor din regiune?

     Călin Georgescu: Am să-l citez pe generalul De Gaulle: "Țările nu au prieteni, au aliați, iar alianțele sunt utile atâta timp cât servesc interesul statului tău".

     Atâta timp cât nu ești puternic economic, nu desfășori competiția minților mari în țara ta, nu ești solid social și cultural, nu exiști. Aranjamentele de culise, făcute doar pentru protejarea anumitor persoane și a sistemului securist au distrus țara.

     După cum am spus: un stat cu conducători care se întrec în a-și manifesta servilismul nu are parteneri, fiindcă nu poate sta la masa tratativelor, ci sub masă, pentru a lustrui pantofii celor puternici, adică ai mesenilor. Scriitorul și analistul politic Lev Vershinin relatează un incident relevant în acest sens: în data de 20.02.2014, liderul ucrainean Ianukovici a semnat o înțelegere cu opoziția, înțelegere ai cărei garanți au fost miniștrii de externe ai Poloniei, Germaniei și Franței. A doua zi, Ianukovici a fugit, iar puterile garante s-au spălat pe mâini, pentru că orice este permis în relațiile cu un stat slab și complet aservit. Există numeroase alte exemple de acest fel, pe diverse meridiane ale lumii.

     România, astăzi, este un stat slab, sărac și înapoiat, iar ceea ce i s-a întâmplat Ucrainei i se poate întâmpla mâine și României, într-o formă sau alta, indiferent de apartenența la diverse organizații, parteneriate ș.a.m.d. Nu ne apără nimeni, trebuie să fim puternici și să ne putem apăra singuri.

     Reporter: Cum vedeți relația României cu Fondul Monetar Internațional?

     Călin Georgescu: Nu este potrivit teremenul de "relație". Un stat puternic și un conducător de glie ar pune capăt contractului și oricărui fel de "colaborare" cu FMI. Vă rog să-mi spuneți unde în lumea asta, în care țară unde a fost prezent, a adus FMI-ul prosperitate? Niciunde, vă rog să verificați. FMI-ul a pus umărul la îndatorarea României, ca să fie o pradă mai ușoară pentru hienele care stau la pândă. Și asta la inițiativa și prin uneltirile celor puși să o apere și al căror fals renume ascunde marea fraudă din această țară.

     Reporter: Cum se poate pregăti țară noastră să facă față crizei apei și a hranei, preconizată pentru 2020?

     Călin Georgescu: Pământul este cea mai mare avere pe care o avem. Solul este adevărata mină de aur a României. Iar pământul nu este o marfă, ci proprietatea noastră, a tuturor, el nu poate fi de vânzare, înstrăinat, pentru că e piatra unghiulară a devenirii și dăinuirii noastre ca popor. Dacă înțelegem asta și trăim constant acest sentiment, zi de zi, facem din agricultură vârful de lance al dezvoltării economice naționale, cu toată industria, și învățământul, și cercetarea subordonate acestui obiectiv. Din gospodăria țărănească facem modelul european de viață sănătoasă, iar din țăranul român, simbolul creștin autentic al veșniciei neamului românesc și gena autentică de civilizație, în Europa și în lume.

     Gândim bursa grâului la Brăila și cea a energiei la București, facem din Constanța poarta economică numărul unu a țării, înaintea aeroportului Henri Coandă, și prin export de hrană sănătoasă și apă curată cucerim Europa și lumea!

     Aceasta este moștenirea noastră, dar și vocația și destinul nostru, ea nu este o alternativă posibilă printre multe altele, este unica! Nu există un plan B, pentru că nu avem o țară B, noi nu avem decât România.

     Iar, înainte de toate, eu doresc ca poporul român să știe ce vrea și să-și dea seama ce poate!

     Reporter: Vă mulțumesc! 
A consemnat ADINA ARDELEANU
 

 

.