Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 06.05.2014
EXCLUSIVITATE
Alexandru Lele: "Victor Ponta se teme de adevăr, în cazul morții lui Cristian Panait"
click aici
 
    *  "Cred că a fost o moarte provocată"

     *  "Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puțin interesați să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait"

     *  "Chiar și numai faptul că am rămas în viață constituie, în sine, o victorie"

     *  "Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră șefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialității ireversibile față de un sistem criminal"

     * Interviu cu Alexandru Lele
 
         Procurorul orădean Alexandru Lele este cel care, în aprilie 2001, a dispus arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui influent sponsor al PSD care a fost și prefect al județului, sub acuzația de complicitate la contrabandă cu produse petroliere.

       Lele a fost suspendat din funcție prin ordinul ministrului justiției de la acea vreme, Rodica Stănoiu, după ce fostul premier Adrian Năstase a declarat că "nu crede în arestările de vineri seară" (n.r. în care era implicat Adrian Tărău).

       După 48 de ore, Tărău a fost eliberat în urma intervenției lui Năstase, iar, la scurt timp, a părăsit țara și s-a stabilit în SUA.

       În 2002, procurorii au început urmărirea penală față de Lele, acuzațiile fiind favorizarea infractorului, arestare nelegală, cercetare abuzivă și sustragere de înscrisuri.

       În 27 martie 2002, procurorul bucureștean Cristian Panait (29 de ani) de la Parchetul instanței supreme, în baza unui mandat legal, a descins la locuința procurorului Alexandru Lele, care chemase un operator de la o televiziune locală, pentru a asista la demersul anchetatorului său.

       Panait a cerut presei să părăsească locuința, spunând că prezența acesteia nu se justifică, potrivit prevederilor legale, dar orădeanul Alexandru Lele a insistat să rămână, criticând modul în care decurgea ancheta în cazul său și afirmând că aceasta are conotații politice.

       Înregistrarea discuțiilor, difuzată în aceeași seară de postul local de televiziune, a arătat cum Cristian Panait a devenit irascibil și l-a acuzat pe Lele că obstrucționează o anchetă oficială, ba chiar de ultraj la adresa polițiștilor prezenți, deoarece procurorul orădean încuiase ușa și îi invita repetat să continue percheziția.

       În 10 aprilie 2002, procurorul Cristian Panait - cel care a declanșat acțiunea penală împotriva lui Lele, demers judiciar semnat și de șeful anchetatorului, Ovidius Păun - s-ar fi sinucis, aruncându-se de la etajul imobilului în care locuia în sectorul 2 al Capitalei.

       Presa a relatat la acea vreme că ultimele cuvinte ale lui Panait spuse mătușii sale, Eleni Dumitru, înainte de a intra în comă au fost : "Câinele de Ponta m-a omorât!"

       Eleni Dumitru a susținut, potrivit presei: "Domnul Victor Ponta știe exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că știe exact cine se ascunde în spatele asasinării. (...)Aștept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, așa cum s-a susținut".

       Toată ancheta în cazul Lele a fost reluată, procurorul bihorean fiind trimis în judecată.

       După șase ani, Alexandru Lele a revenit în funcția de procuror la Bihor, CSM avizând repunerea în drepturi a magistratului.

       Ulterior, procurorul a fost pensionat de președintele Traian Băsescu, iar Parchetul General a constatat că Alexandru Lele este nevinovat.

       Domnia sa a avut amabilitatea să ne acorde acum un interviu despre acest caz.

 
     Reporter: Scandalul morții procurorului Cristian Panait a revenit în actualitate în acest an, informațiile scoase la iveală fiind demne de un scenariu de film (ceea ce se va și întâmpla). Cazul a preluat noi conotații politice, mai ales în acest an electoral, când bătălia se dă pe viață și pe moarte.

     După 12 ani, care este opinia dumneavoastră (posibila concluzie) cu privire la cazul/cazurile Tărău-Lele-Panait-Ponta?

     Alexandru Lele: A fost un episod care, la o lectură atentă și documentată, dovedește "războiul" ocult - încă neterminat - dus de serviciile secrete pentru subordonarea zonelor strategice ale justiției din România. Este fabulos să observi ce "pioni" de mare calibru răspund la comanda acestora, deși, aparent, ei ar fi "la butoane". Însă, pentru clipa de glorie ce li s-a dat, pot fi - și sunt - deseori "chemați la raport" și chiar sacrificați. Miza "războiului" îmbracă forme diferite, dar ținta finală este puterea, controlul discreționar al societății. Un efort deosebit se face pentru a nega și disimula acest "război" subteran. De fapt, nu ar trebui să folosim ghilimelele.

     Reporter: Vă considerați o victimă a sistemului?

     Alexandru Lele: Dacă aș judeca reducționist, limitându-mă doar la carieră, pot fi - și am fost - catalogat "o victimă a sistemului". Dar experiența prin care am trecut mi-a confirmat că există alte valori, mai importante decât funcțiile efemere, pentru care merită să lupți. Pe acestea nu mi le-au putut lua. Chiar și numai faptul că am rămas în viață constituie, în sine, o victorie și nu m-am victimizat niciodată.

     Reporter: Ați fost suspendat din funcție în 2002 și ați a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual și reținere sau distrugere de înscrisuri. Ulterior, ați primit soluții de scoatere de sub urmărire penală atât de la DNA, cât și de la Parchetul Înaltei Curți, iar pe 28 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a decis repunerea dvs în funcție. Au trecut șase ani, timp în care, practic, ați fost scos din joc. Cum comentați această tergiversare și, practic, distrugerea carierei dvs?

     Alexandru Lele: În acea perioadă, comanditarii acestui proces au avut ca scop principal decredibilizarea mea, ca să nu fie luate în considerare cele spuse de mine. Or, metoda cea mai eficientă pentru a compromite un om este fabricarea unui dosar penal. Câtă vreme populația este ahtiată de circ și sânge, nu contează cât de hazardate sunt acuzațiile. În paralel, o mediatizare sistematică pune sub semnul întrebării pe oricine. Pe de altă parte, atâta timp cât responsabilizarea celor implicați în astfel de demersuri este o himeră, astfel de practici vor continua. Victimele viitoare vor realiza târziu că, practic, sunt folosiți mereu aceiași algoritmi de compromitere și că numai personajele piesei sunt schimbate, după nevoie. În cazul meu, prin faptul că am apelat imediat la presă, scenariul nu a mai putut fi urmat, lucrurile s-au precipitat, a fost necesară deconspirarea pompieristică a generalului Ovidius Păun (prin care, la vremea respectivă, era controlat parchetul) sau a lui Adrian Năstase, care funcționa ca interfață politică. Ponta - "rezerva" ținută la încălzire, care încă de pe atunci avea mare apetență pentru publicitate - s-a trezit vorbind și abia l-au scos din vâltoare. După moartea procurorului Panait, nu le-a rămas decât varianta temporizării, parchetul asumându-și restituirea pentru refacerea urmăririi penale a dosarului penal ce mă privea și, apoi, în faza următoare, scoaterea mea definitivă de sub urmărire penală. Era aceeași soluție pe care procurorul Panait o dispusese în urmă cu circa șase ani și pentru care a plătit atât de scump. "Vina" pentru care nu l-au iertat pe Cristian a fost că i-a forțat pe dinozauri să se implice direct în caz.

     Reporter: În 2011, magistrații Tribunalului Brașov au admis, în parte, acțiunea dvs și au obligat Statul Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, să plătească echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale, despăgubiri materiale de 70.000 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 7858,71 lei. Știu că decizia nu era definitivă. Care este stadiul acestui proces?

     Alexandru Lele: Înalta Curte a redus daunele morale la 150.000 euro și a menținut restul sentinței. Hotărârea a fost executată voluntar de Ministerul Finanțelor.

     Reporter: L-ați acuzat pe Adrian Nastase, premierul de atunci, că "a intrat cu bocancii în anchetele penale". Pe cine ați "deranjat" atât de tare încât să fie trimis de la București procurorul Cristian Panait ca să vă ancheteze?

     Alexandru Lele: După deconspirarea, inclusiv judiciară, a participării lucrătorilor serviciilor secrete la operațiunile de contrabandă cu produse petroliere (de exemplu, "Dosarul Jimbolia"), centrul de greutate al acestor activități de "autofinanțare" a fost mutat în zona de nord-vest a României. Ele nu au încetat, în ciuda faptului că tocmai fuseserăm acceptați în structurile euro-atlantice și ni se cerea transparență în privința finanțării serviciilor secrete. Astfel, ca măsură de siguranță, implicarea directă a propriilor lucrători în operațiuni speciale a fost înlocuită cu folosirea interpușilor, care urmau să fie sprijiniți și protejați "din umbră" din punct de vedere operativ, informativ și logistic. Tărău a fost o interfață de lucru, înconjurat de "locotenenți" care mediau finanțarea operațiunilor, consilierea și protecția lui în fața legii. Din acest punct de vedere, "albirea" judiciară a lui Adrian Tărău de după arestarea de vineri seara a constituit o amplă misiune, ce a mobilizat ani în șir "simpatizanți" ai serviciilor din DIICOT, DNA, CSM, din fostul parchet general, poliție, instanțe, presă, diplomație. Nu cred să mai existe un precedent intern al unei operațiuni "de salvare" de asemenea anvergură. Oricum, salvându-l pe Tărău, urmăreau de fapt să salveze sistemul. Cine ar mai putea ordona și dirija o operațiune transinstituțională atât de vastă și complexă? De aici înverșunarea permanentă a celor implicați în compromiterea mea, coerența și disponibilitatea celor somați să răspundă unui astfel de deziderat. Altfel, dacă s-ar fi pus problema numai pentru individul Adrian Tărău - dovedit deja ca labil psihic în cazul în care era încarcerat - nu ar fi dat nimeni doi bani pentru salvarea lui de la pușcărie.

     Reporter: De ce credeți că dosarul privind moartea procurorului Panait a fost clasat la doar patru luni de la tragedie?

     Alexandru Lele: Era un capitol pe care nu puteau risca să-l țină prea mult timp neînchis, supus speculațiilor. Oricum, acestea au continuat și ulterior acestui moment, alimentate de superficialitatea și graba anchetatorilor, care, printre alte ambiguități lăsate în cauză, nu au verificat și înlăturat motivat varianta determinării sinuciderii - ca infracțiune distinctă, ce se cercetează din oficiu - sau rolul nefast al fostului ministru al Justiției, "Sanda/Paula" Stănoiu, foarte prezentă și în acest caz.

     Reporter: Din declarațiile din presă ale procurorului Panait, acesta s-a exprimat în fața familiei: "S-ar putea, după delegația aceasta, să fiu ori jos, ori unde sunt". Cum comentați? De ce credeți că ar fi acceptat Cristian Panait o astfel de misiune?

     Alexandru Lele: Am cunoscut-o personal, post factum, pe mătușa lui Cristian și am convingerea că a spus numai adevărul despre evenimentele pe care dumneaei le-a perceput nemijlocit din această dramă. Vreau să cred că, înainte de a fi cunoscut foarte bine această complexă cauză penală, procurorul Panait nu a făcut greșeala de a se fi antepronunțat în fața superiorilor săi cu privire la soluția pe care urma să o dea față de mine în dosarul care mă privea și pe care îl instrumenta el. Sper că dosarul nu i-a fost repartizat ca urmare a acestei antepronunțări și că nu i-a fost condiționat un viitor salt spectaculos în carieră de arestarea mea. Dacă a semnat un astfel de pact și, ulterior, când ar fi trebuit să-l ducă la îndeplinire cu prețul încălcării conștiinței profesionale, nu l-a respectat, demonstrația conspirației a fost făcută. În acest sens, subliniez cinismul unei remarci din acea celebră expertiză psihopatologică, ce a fost dispusă și efectuată în acest dosar pentru a se dovedi o presupusă vulnerabilitate psihică a procurorului Panait, prin care era criticat și pentru că ar fi râvnit prea mult la o carieră înaltă în magistratură "în ciuda faptului că provenea dintr-o familie modestă".

     Reporter: Potrivit informațiilor din presă, comportamentul lui Cristian Panait s-a schimbat fundamental în noaptea de 27-28 martie 2002, după eșuarea percheziției la dumneavoastră acasă. Cum explicați acest fapt?

     Alexandru Lele: Există un moment "de cotitură" în atitudinea bătăioasă a procurorului Panait (firescă, de altfel, pentru un magistrat aflat în timpul administrării unei probe de duritatea percheziției): acesta a deschis o cameră în care soția, ca să-i protejeze, îi dusese să se joace pe cei trei copii ai noștri, care aveau atunci 12, 9 și 7 ani. Orice măsură nelegală și abuzivă împotriva mea s-ar fi repercutat, în cele din urmă, asupra celor trei ființe inocente. Se poate observa că, după această revelație, Cristian a refuzat să continue percheziția, dirijată, dintr-o mașină parcată în fața casei, de șeful lui direct în Biroul de Anchete Speciale, fostul general de poliție Ovidius Păun. Or, procurorul Panait știa că percheziția fusese încuviințată ca urmare a unui fals și că aceasta nu avea niciun suport în logica învinuirilor ce mi se aduceau atunci. De fapt, percheziția era numai un pretext pentru o înscenare pe care generalul Păun - simțind ezitarea subordonatului său - nu a mai avut curajul să o con-ducă la capăt și a dat ordinul de retragere din locuință. Schimbarea de comportament a procurorului Cristian Panait mi-o explic prin faptul că a conștientizat consecințele abuzului pe care era cât pe ce să îl facă. Cred că atunci s-a dezis de pactul cu diavolul.

     Reporter: Pe 31 martie, Cristian Panait "a revenit la locuința sa și, fără alte explicații, a chemat-o pe Eleni Dumitru (mătușa lui - n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în șoaptă: «Vor să mă scoată nebun», fără să-i precizeze cine anume.

     În aceleași împrejurări Cristian Panait i-a spus mătușii sale: Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine și nu pentru (Lele - n.r.)!", se notează în Rezoluția Parchetului, publicată în presă.

     De ce ar fi susținut Cristian Panait în fața familiei că deplasarea la Oradea ar fi fost pentru el și nu pentru dumneavoastră?

     Alexandru Lele: Ar fi o discuție mai lungă pe acest subiect. Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră șefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialității ireversibile față de un sistem criminal, aflat pe punctul de a-l înregimenta. Pe de altă parte, lăsarea lui în viață ar fi constituit o urmă pe care nu și-o permite niciun asasin. Varianta declarării lui ca nebun era, de asemenea, prea riscantă, deși s-a încercat. Un observator obiectiv ar fi putut constata ulterior că Panait este, în ciuda unui astfel de diagnostic forțat, un martor credibil, perfect sănătos din punct de vedere psihic. Cele relatate de doamna Eleni Dumitru, mătușa lui Cristian, la care locuia în București, sunt scrise la numai câteva zile după tragica lui moarte, sunt foarte proaspete în memoria dumneaei, nu sunt alterate de scopuri ascunse și - având un caracter atât de personal - nu pot fi bănuite că ar constitui o încercare de manipulare. Trebuie citite și înțelese exact așa cum au fost scrise, ca o cronică sinceră a durerii materne. Iar cea mai plauzibilă explicație a acesteia cred că este cea înțeleasă de mine.

      Reporter: Cristian Panait a dispus pe 1 aprilie 2002 scoaterea dumneavoastră de sub urmărire penală, în ciuda faptului că era foarte speriat, așa cum susținea presa. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a dvs a fost, însă, infirmată în aceeași zi de șefii procurorului Panait. Cum comentați?

     Alexandru Lele: Dacă ar fi fost foarte speriat sau supărat pe mine - cum au lăsat să se creadă cei interesați de răstălmăcirea actelor lui Cristian Panait - nu ar fi dispus scoaterea mea de sub urmărire penală. Ordonanța respectivă era, însă, o soluție perfect legală, care, în esența ei, a fost confirmată de soluțiile ulterioare, date succesiv față de mine de diferite parchete, până în ianuarie 2008, în dosarele formate ca urmare a infirmării acestei ordonanțe de către șefii lui Panait. "Vina" lui Cristian era însă imensă în ochii sistemului: pe de o parte, cum am mai spus, pentru că i-a obligat pe "dinozaurii" din parchete să se implice nemijlocit, în scris și nu doar prin ordine verbale, în acest dosar și, pe de altă parte, pentru că a dovedit subordonarea politică a parchetului, prin procurorul general de atunci, sinistrul Joiță Tănase, care, în aceeași zi, a fost obligat să ia măsuri pentru inculparea mea obligatorie - așa cum anunțase în mod public, deja, premierul Adrian Năstase că s-ar fi dispus. Ori, în realitate, procurorul Panait dispusese o soluție diametral opusă celei dorite și proclamate de sistem, astfel că a fost chemat alt procuror să mă pună "în orb" sub acuzare, deși - în declarația dată de acesta în fața celor din CSM - mărturisea că nu a cunoscut dosarul și că a primit volumele acestuia după ce a semnat ordonanța de punere în mișcare a urmăririi penale!

     Reporter: Credeți că procurorul Cristian Panait a fost otrăvit sau a fost supus unor presiuni psihologice care să ducă la sinucidere?

     Alexandru Lele: Da, cred că a fost o moarte provocată, dar metoda concretă de suprimare a vieții ar fi putut fi stabilită și probată numai printr-o anchetă corectă, efectuată de un procuror obiectiv și independent, într-un stat de drept.

     Reporter: Ce a găsit atât de grav la Bihor procurorul Panait?

     Alexandru Lele: A găsit dovada că, atunci când există interese, în România dosarele penale pot fi inițiate, anchetate și soluționate în mod abuziv, la comandă și contrar realității probelor administrate legal, ceea ce i-a demolat încrederea într-un sistem în care voia să intre.

     Reporter: Mătușa procurorului Panait susține: "Domnul Ponta știe exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că știe exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aștept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, așa cum s-a susținut". Cum comentați?

     Alexandru Lele: Ar trebui să răspundă cel vizat de aceste afirmații. Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puțin interesați să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait. În realitate, Ponta se teme de acest adevăr. Oricum, și dacă ar mima un oarecare demers instituțional pentru "redeschiderea" dosarului, el știe că va fi iarăși urecheat dacă vorbește fără aprobare despre acest subiect. 
REDACȚIA BURSA
 

 

.