Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 04.10.2011
Goldman Sachs? Nu! Lumea e condusă de HNWI!
14 iulie 2010, Barack Obama și Warren Buffett, în Biroul Oval
     Kathy Fuld, soția lui Dick Fuld, fost CEO (chief executive officer) al băncii de investiții Lehman Brothers, a cerut la unul din magazinele de lux Hermes (faimoase pentru bunul gust și prețurile exorbitante, compania fiind acționară a casei de modă Jean-Paul Gaultier) să nu-i fie ambalate cumpărăturile în punga atât de cunoscută tuturor - cea care, deasupra majusculelor "HERMES", așază o caleașcă și un cal, semn devenit echivalent cu scumpetea - ci să-i fie împachetate în hârtie albă, simplă.

     Gestul a fost socotit exemplar pentru schimbările intervenite în comportamentul celor mai bogați oameni ai planetei, după declanșarea crizei mondiale: "Bogații sunt mai conștienți de consumul ostentativ", au tras concluzia experții în HNWI ("High Net Worth Individual", adică "indivizi cu valoare netă înaltă" ) - grupul de persoane care deține averile cele mai ridicate de pe glob.

     HNWI este un concept.

      ULTRA-HNWI = 0,01% DIN POPULAȚIA GLOBULUI

     Definiția conceptului HNWI nu este unanimă, atribuindu-i-se valori specifice de la o bancă la alta, ori de la o concepție fiscală la alta, dar cea mai cunoscută caracterizare aparține rapoartelor anuale elaborate de Merrill Lynch și Capgemini:

     "1. HNWI sunt aceia deținând valori investibile de un milion de dolari sau mai mult, excluzând reședința primară, colecțiile [n.n. - de exemplu colecțiile de timbre, artă, etc.], consumabilele și bunurile de folosință îndelungată.

     2. HNWI mijlocii ("mid-tier millionaires") sunt aceia deținând astfel de valori investibile între 5-30 de milioane de dolari.

     3. Ultra-HNWI dețin peste 30 de milioane."

     Contrar imaginii create de publicațiile de economie popularizată de la noi, răspândind tot soiul de Top-uri de milionari neprofesional alcătuite, masa de HNWI, pe glob, nu a depășit niciodată 11 milioane de cetățeni, fiind răspândiți pe toate continentele, dar cu precădere în SUA și Europa, cu o dinamică în creștere în ultimii doi ani în Asia (India, China, Rusia) și Africa.

     Desigur, există HNWI și în Româ-nia, dar, în nici un caz, nu sunt atâția pe câți ar vrea să-i consemneze revistele care alcătuiesc top-uri pentru amatori, adunând datorii neplătite cu Maybach-uri și "Care cu boi" de Grigorescu (atunci când realmente calculează ceva și nu le pică cifrele din stele).

     Explicația că, în lume, sunt atât de puțini oameni cu un milion de dolari în buzunar este că milionul acela reprezintă chiar "bani de buzunar".

      Din această cauză, deși, conform unui studiu din luna mai al "Deloitte Center for Financial Services in New York City", în lume există 38 de milioane de milionari în dolari americani, doar 871.000 sunt Ultra-HNWI.

     Asta înseamnă 0,01% din populația globului.

     Categorisirea drept "HNWI" nu ia în considerare, în nici un caz, valoarea fabricilor, a magazinelor, a vapoa-relor și avioanelor implicate în servicii ori producție- nu, clasificarea HNWI exclude valoarea afacerilor.

     Băgați mâna în buzunar, dați peste un milion de lei vechi și vă gândiți: "Nu-i mare scofală!"

     Ei bine, încercați să vă imaginați cum ar arăta averea dumneavoastră, dacă ați putea spune "Nu-i mare scofală!", când dați peste un milion de dolari în buzunar (mă rog, în bancnote de $500, un milion încape într-o sacoșă de plastic, dar, în buzunar, ați putea purta un card).

     În 2010, numărul HNWI a atins nivelul de 10,9 milioane de persoane, pe tot globul (în creștere cu 8,3% față de anul precedent), conform Raportului Capgemini-Merrill Lynch, fiind prea mulți ca să fie grupați sub titulatura de "club"; întrecând demografic numeroase state suverane, masa de HNWI devine potrivită pentru titulatura de "populație", cu toate că este globalizată.

     Asta înseamnă 0,1% din populația globului.

      BÂRLOGUL MONETAR A FOST DESFIINȚAT

     În general, un HNWI cere (poate justifica și primește) servicii personalizate de management de investiții, planificarea fondurilor, planificare fiscală etc., având stringentă nevoie de un manager privat al averii, care presupune o muncă cu atât mai asiduă de prezervare și (eventual) de creștere a valorii, cu cât averea este mai mare.

     Într-un Raport de anul trecut, finanțat de Societe Generale, "The Economist Intelligence Unit" susține că "populația" HNWI influențează puternic "lumea investițiilor, piața bunurilor de consum, piața proprietăților și acțiunile caritabile", în timp ce alte studii afirmă că HNWI controlea-ză o parte consistentă din resursele economice ale planetei.

     Este motivul pentru care un număr mic de mari bănci elaborează studii amănunțite asupra HNWI, examinându-le mutațiile de comportament, preferințele, nevoile, așa cum biologii elaborează studii asupra scoicilor din crescătoriile de perle.

     Din cauza enormelor pagube consemnate în 2008, HNWI și-au pierdut încrederea în experții financiari, notează Raportul "The Economist Intelligence Unit", HNWI tentând să se implice personal în decizia de plasament a banilor:

     "Ni s-a spus să investim în fonduri de hedging, așa că am investit în fonduri de hedging, și apoi ni s-a spus să investim în "private equity" (companii care nu sunt listate la bursă). Dar majoritatea lor au fost falimentare", citează Raportul un Ultra-HNWI anonim, care completează: "Pur și simplu nu știm unde să ne ducem acum, iar banii cash par să fie cel mai bun pariu, pentru că, cel puțin, nu este prea multă inflație".

     Între timp, însă, plasamentul în valute a devenit într-atât de dubios, încât, zilele acestea, un faimos expert în plasamente, și-a sfătuit clienții într-un mod care aproape că nu poate fi aplicat: "Pariază contra euro, dar nu te duce în dolar și plasea-ză-ți o parte din bani în aur, pentru că vei avea nevoie!"

      "Bârlogul monetar" în care averile ar fi putut hiberna a fost desființat, confirmând înfiorătorul avertisment lansat recent de șeful FMI, Christine Lagarde, cum că, în fața devastatoarei crize mondiale care se prefigurea-ză, nu va exista nici un adapost pentru nimeni, nicăieri.

     Dacă luăm în serios avertismentul, atunci traducerea lui ar trebui formulată astfel:

     "Criza de acum nu este una de tip ciclic, ea atacă bazele sistemului financiar și va schimba lumea".

      REGRESUL LA PRIMITIVISM

     "Cei extrem de bogați cred că aces-ta este un bun moment să găsească oportunități în piața imobiliară și că aceasta este o investiție superioară celei în a-și lăsa banii în bănci", sus-ținea, în 2010, un expert indian în proprietăți luxoase din Nisa (Franța), continuând cu o banalitate:

     "Când cumperi o proprietate, ai o bucată de pământ tangibilă. Asta îți dă siguranță".

     La aceeași dată când indianul compunea poezia "Noi vrem pământ", un alt franțuz, de data aceea, în România, ne învăța la București:

     "Nu cred că, în următorii zece ani, Româ-nia poate avea o piață mare de capital, în principal, din cauza mentalității: investitorii români preferă speculațiile palpabile cu terenuri sau imobile" (Jean-Pierre Vigroux, de la firma de consultanță "Mazars", citat în BURSA/ 01.07.2010).

     Rezultă de aici că ori investitorii români se comportă în modul cel mai inteligent cu putință, ori că populația HNWI a regresat la primitivism: la începutul anului acesta, investițiile HNWI în proprietăți crescuseră la 33%, față de 29%, cu un an în urmă.

     NOTĂ: În fața comentariului indianului, un expert român în economie și finanțe a observat că, da, acela are dreptate că proprietățile pot oferi un refugiu în fața crizei, dar că nu poa-te fi vorba despre investițiile în proprietăți de lux, ci în pământ agricol. Opinie care pare rezonabilă.

      MODIFICĂRI DE COMPORTAMENT (I): IPOCRIZIE ȘI FILANTROPIE

     Experții susțin că "populația HNWI" va cheltui, în continuare, aceleași sume de bani, atât în ceea ce privește propriul lux, cât și în operele de binefacere, prezentând, însă, unele mutații de comportament:

     1. Urmând-o pe Kathy Fuld, "populația HNWI" își va reconsidera ostentația cheltuielilor, preferând să nu-și mai afișeze faimoase brand-uri pe obiectele personale (deja, considerate de "prost gust" - săpunul Hermes de 35$ a fost primit cu strigăte de dezgust), menținându-și, însă, prioritatea pentru lucruri de bună calitate - o schimbare de comportament care a generat mișcări de restructurare, la nivel de imagine, în industria bunurilor de lux, care inventează mărci necunos-cute, aplicate producției sale tradiționale. "Este o luptă pentru calitate identică celei din piețele de investiții", compară un HNWI;

     2. În pofida reculului constatat în primul semestru, în mișcarea filantropică americană, angajamentul "populației HNWI" pare neștirbit: "Filantropia este un mod de trai", sus-ține un faimos HNWI indian, experții explicând diminuarea operelor de binefacere nu atât prin reducerea fondurilor donate, cât prin performanțele mai slabe ale instituțiilor filantropice care se autosusțin economic și care au fost afectate de criză, la fel cu societățile comerciale. În schimb, donatorii HNWI au devenit mai grijulii cu drumul pe care îl iau donațiile lor, începând să controleze cu atenție, personal, ca banii să ajungă chiar la destinația lor, iar nu altundeva. Un studiu bazat pe cercetarea a opt sute de grupuri de donatori, publicat cu trei zile în urmă de revista americană "The Chronicle of Philantropy", ilustrează că finanțele societăților de binefacere se așază pe o tendință șovăielnică.

      MODIFICĂRI DE COMPORTAMENT (II): BOLȘEVISMUL

     Desigur, criza financiară mondială a atras atenția organelor fiscale asupra populației HNWI, deși Australia, de pildă, nu a așteptat să o trezească criza, ci și-a constituit un organism fis-cal specializat pentru această categorie de avuție, încă din 1996 ("High Wealth Individuals Taskforce"), întrecând, cu doisprezece ani, inițiativă americană similară, care abia în 2009 și-a pus problema, fără să facă nimic, până de curând.

     Între timp, un număr de cinci alte state dezvoltate și-au creat organe fis-cale dedicate HNWI.

     Președintele american Barack Obama a descoperit apa caldă pe 19 septembrie, când a afirmat, că este un lucru corect ca bogații să plătească taxe de cel puțin același nivel cu clasa de mijloc, lansând ceea ce s-a numit "The Buffett Rule" (regula Buffett), după celebrul investitor Warren Buffett, președintele companiei de inves-tiții Berkshire Hathaway, care, la începutul anului, a declarat public că este incorect să plătească taxe mai mici pe venit decât secretara sa.

     Potrivit unui sondaj al Bloomberg, dat publicității vineri, la New York, investitori din întreaga lume sprijină cu o mare majoritate planul președintelui Statelor Unite, Barack Obama, să crească impozitele plătite de americanii cu venituri de cel puțin un milion de dolari, ca parte a măsurilor de reducere a deficitului bugetar: participanții din Europa la cercetare au susținut ideea lui Obama în proporție de 78%, cei din Asia cu 68%, iar cei din SUA cu 40% (nu-i decât o coincidență că "The Buffett Rule" îi privește pe americani).

     Epigon al unei copii, președintele Franței, Nicolas Sarcozy, a propus un program similar, să-i spunem "La rgle du Buffett".

     Lumea se comportă ca și când "The Buffett Rule" ar reprezenta cine știe ce ingeniozitate doctrinară, în condițiile când atenuarea inegalității reprezintă teza socialistă, iar egalitarismul este monopolul bolșevismului.

     Ideile, până de curând, extrem de "populare" vizavi de încurajarea investitorilor privați să creeze locuri de muncă (vezi graficul alăturat), sunt pe cale să fie înlocuite cu ideile de stimulare a creării de slujbe din programul de stat al lui Barack Obama.

      INEGALITATEA

     Fără să fi generat programe de stat, inegalitățile de avere au fost observate și până acum, astfel că există, de pildă, "Coeficientul Gini" (de la sociologul Corrado Gini, care l-a publicat în 1912) ilustrând inegalitatea distribuției de avere pe mapamond, unde valoarea "zero" exprimă totală egalitate de dis-tribuție între membrii societății, iar valoarea "unu" exprimă maximă inegalitate.

     Sunt cunos-cute socotelile care arată că 10% din populația lumii deține 90% din avuția planetei, dar ele nu au mai fost actualizate de mulți ani.

     Este foarte probabil că fenomenul de concentrare al avuției are loc mai accentuat în perioadele de criză economică (să ne amintim mărturia de acum câteva zile, transmisă de BBC, în care un broker a șocat lumea, afirmând că visează, de trei ani, în fiecare noapte, să se declanșeze o criză ca asta de acum și apropo, a afirmat că nu guvernele conduc lumea, ci Goldman Sachs!).

      STALIN RULE

     Luni, la ora 13.52 (când încheiam acest articol), datoria publică globală, afișată pe site-ul internet "The Economist", era de 43,3 trilioane de dolari - este un "ceas al datoriilor", modificându-se în fiecare secundă de câteva ori, întotdeauna în creștere, previzionând, pentru 2012, o datorie publică globală de 46,5 trilioane (atenție!, este vorba doar despre datoria publică, iar nu despre întreaga datorie a planetei).

     Să punem cifra datoriilor din 2010 (ea era de $40,3 trilioane), alături de averea financiară a HNWI din 2010:

     Dacă ar veni Iosif Visarionovici Stalin la guvernarea planetei, atunci ar plăti datoriile publice cu averea HNWI și criza datoriilor suverane ar fi rezolvată.

     Atenție!, afacerile HNWI nu ar mai fi nevoie să fie și naționalizate (după cum i-ar plăcea lui Stalin) și le-ar rămâne și 2,4 trilioane de cheltuială (circa 2,2 milioane de dolari, fiecăruia din cei 10,9 milioane de HNWI).

     Am o neîncredere că Stalin ar fi capabil să dovedească cum că banii pleacă de la masa populației lumii, prin aspiratorul fiscal și de stat, către groapa neagră a băncilor, aflate în serviciul HNWI, ca beneficiar final.

     Cum demonstrăm că nu Goldman Sachs conduce lumea, ci HNWI, când șefii Goldman Sachs fac parte din HNWI?

     Este o demonstrație dificilă, pe care, probabil, o va face criza actuală.

     Desigur, dacă vreun alt Stalin, animat de o doctrină similară, dar cu semn schimbat, cocoțat în vârful vreunui guvern european, ori al lumii federalizate, nu va avea ambiția să oprească totul, printr-un război...

     Oare se poate?

     Ce?, lume federalizată?

     Către ce se îndreaptă ideea de "Guvern european", lansată de Angela Merkel și Nicolas Sarkozy?

     Ce vor să spună laureații Nobel și ministrul finanțelor american când ne îndeamnă să luăm exemplu de la Statele Unite?

     Ce subtext are îndemnul la "solidaritate mondială în fața crizei", clamată de șeful FMI, Christine Lagarde?

     Care este ideea finală a coordonării Băncii Centrale Europene cu Banca Mondială și Federal Reserve?

     Oare se poate?

     Pare că da.

     The show must go on! 
MAKE
 

 

.