Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 28.09.2011
HEI! PRESA! SE SCHIMBĂ LUMEA!
      Stimați colegi, planeta se află într-o perioadă crucială - Lumea noastră, a tuturor, este pe cale să se schimbe.

     Falimentul Greciei este o certitudine în tot mai multe discursuri europene, Danemarca, Finlanda și Germania ridicând pretenții care frizează fragmentarea acestei țări suverane, membră a Uniunii Europene.

     Ideea dezintegrării Zonei Euro se găsește în scenariile rulate prin cancelariile occidentale, fiind subiect de calcul, într-un Raport al Union des Banques de Suisse, privitor la costurile exorbitante ale ieșirii din moneda europeană.

     Același Raport lansează ideea că dezintegrarea Zonei Euro face loc războiului în Europa, o amenințare care netezește o altă idee, lansată de cancelarul Germaniei, Angela Merkel și președintele Franței, Nicolas Sarkozy, pentru unificarea politică a Uniunii Europene, într-un stat cu guvern propriu.

     Spectrul războiului a defilat luni, în Marea Egee, unde Turcia și Grecia (ambele, membre NATO) au desfășurat fregate de război și submarine poziționate pentru luptă, unele contra celorlalte, în conflictul explorării zăcământului de gaze și țiței de către o companie americană (cu sprijinul Israelului), găsit în apele Ciprului, estimat că ar fi cel mai mare din cele explorate în ultimii zece ani, capabil să satisfacă necesitățile Statelor Unite, timp de un an (un submarin rusesc, privit de greci drept aliat, a parcurs Marea Mediterană, în drum spre zona de conflict, care s-a amânat prin intervenția europeană și în urma discuției telefonice la nivelul premierilor din Grecia și Turcia).

     Statele Unite lansează, în disperare de cauză, un program guvernamental pentru crearea de locuri de muncă, încovoiate sub povara unei datorii la care economia americană nu poate face față.

     Investitorii își retrag banii din băncile europene, speriați de slăbiciunea lor (președintele american Barack Obama a declarat, luni, că lumea este speriată de incapacitatea băncilor europene să reintre în funcțiune), slăbiciune generată de achiziția obligațiunilor emise de state precum Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Spania, Portugalia, despre care se știe că nu sunt capabile să și le onoreze (Grecia a anunțat oficial că statul nu mai are bani să funcționeze, pentru luna octombrie, când speră să primească 8 miliarde de euro).

     Dar, toate monedele majore, începând cu Euro și Dolarul, prezintă ris-curi extrem de ridicate, astfel că investitorii nu știu unde să fugă cu banii lor, iar consultanții se străduiesc să inventeze alte monede de refugiu (ele, de fapt, nu rezistă, decât temporar).

     Proiectul capitalizării Fondului de salvare european (FESE) cu 2-3 trilioane de euro se află în faza de "idee", aprinzând vremelnic imaginația burselor europene, fără ca nimeni să poată spune dacă planul poate fi realizat în timp util, prin comparație cu violența și accelerația evenimentelor crizei.

     Șeful FMI, Christine Lagarde, a avertizat că, la momentul previzibil al declanșării colapsului financiar mondial, cataclismul va mătura întreaga planetă și că nu există nici un ascunziș ferit, pentru nimeni.

     Acest mesaj, incredibil de alarmist, nu a avut niciun ecou în presa noastră.

     Televiziunile noastre continuă să se ocupe de "Gravele acuzații aduse lui Truică", în timp ce un ziar de ieri, cu pretenții de seriozitate, titrează "Irina Truică și-a ridicat fusta la tribunal ca la ginecolog", după ce a des-chis prima pagină cu titlul "De ce i se spune < chinezul > premierului Boc"; în cuprinsul ziarului nu se găsește nici măcar o știre despre criză.

     Una dintre publicațiile cu pretenții de specializare financiare a deschis prima pagină de ieri cu titlul "Carrefour anunță un nou plan de expansiune", exilând cele trei știri modeste despre criză în pagina 14, ca și când problema nu ne-ar privi direct.

     Pe site-ul unei alte publicații cu pretenții de specializare financiară, care a renunțat să se mai tipărească și mai există doar pe Internet, poziția singurei știri despre criză se găsește printre ultimele, jos, jos de tot.

     O gazetă economică, altădată aflată în preferințele cititorilor, publica, la deschiderea din prima pagină, titlul "Așa optimism mai rar: Bursele cresc puternic" (un articol care nu este vreun pamflet sau vreo luare peste picior).

     Organul de presă care pare să fi înțeles că gravitatea situației mondiale are implicații amețitoare pentru noi este PRO TV (oricât am avea motive să nu ne placă asta), alocând subiectului crizei bucăți sănătoase din timpul rezervat știrilor.

     Dar, singure, ziarul BURSA și o televiziune nu pot acoperi necesitatea de informare a publicului asupra unui fenomen cum este această criză, care evoluează într-atât de amplu, divers și accelerat, încât taie respirația și excede redacțiile unor organizații de presă cu mult mai îndelungată tradiție din lume.

     Alaltăieri dimineață, moderatorii postului de televiziune britanic BBC au rămas fără grai la comentariul brokerului independent Alessio Rastani, care a spus: "Credeți că guvernele statelor conduc lumea? Nu, Goldman Sachs conduce lumea!"

     BBC nu este blogul vreunui obsedat de influență malefică iudeo-masonică.

     Iar Alessio Rastani a adăugat: "Această criză este un cancer, dacă pur și simplu stăm și așteptăm întruna să treacă, se va întâmpla la fel ca în cazul cancerului, va crește până va fi prea târziu!".

     Încă o dată: BBC este BBC!

     Aceeași bancă elvețiană Union des Banques de Suisse, care ne-a avertizat cu două săptămâni în urmă asupra pericolului războiului civil în Europa, a revenit, ieri, cu un Raport despre trei scenarii ale desfășurării, în continuare, a crizei, începând prin a afirma că am intrat într-o nouă fază, extrem de periculoasă.

     Este o perioadă diferită de altele.

     În general, noi, ca popor, suntem obișnuiți cu crizele.

     Trăim în criză de când ne-am născut și un avertisment cum este acesta de față poate să ni se pară exagerat: este un mesaj negativist, "ne strică Karma", preferăm o știre despre divorțul lui Pepe - este mai normală și ne putem vedea de treabă, mai departe, netulburați.

     Dar, într-adevăr, acum este ceva diferit.

     Pericolele au crescut dincolo de nivelul la care puteau fi ignorate.

     Speranța detensionării încă mai subzistă, dar proporția ei s-a subțiat într-atât, încât este impardonabil ca publicul să nu ia cunoștință de pericolul la care este expus și să fie luat prin surprindere, dacă, Doamne ferește!, va fi lovit cu puterea la care se așteaptă finanțiștii lumii.

     În subiectul crizei, autoritățile noastre se află într-o condamnabilă tăcere - declarațiile anemice de joi, ale președintelui Traian Băsescu, la postul de televiziune B1 ("Sentimentul meu este - chiar dacă nimeni nu poate previziona - că în 2012 există un risc major de revenire a recesiunii"), minimalizează alarma, când adevăratul pericol este ca planeta să intre nu în "recesiune", ci de-a dreptul într-o depresiune mai gravă decât cea din anii '30 ai secolului trecut.

     În aceste condiții de lipsă de responsabilitate și reacție a autorităților noastre celor mai înalte, presa ar trebui să-și îndeplinească vocația cetățenească.

     Nu ne mai interesează calitatea autorităților.

     Nu mai sunt condiții pentru asta.

     Importantă, acum, este calitatea presei, în slujba cetățenilor. 
MAKE
 
     *  Fundamentul crizei
     Produsul intern brut al planetei: 50,1 trilioane de dolari
     Datoria totală a planetei: 1,15 cvadrilioane de dolari
     
     NOTA 1
     - cvadrilion (în engleză) = un milion de trilioane
     
     NOTA 2
     - Îndatorarea globală nu poate fi calculată cu acuratețe nici măcar de FMI; variantele care circulă sunt într-atât de diferite ca ordin de mărime, încât cifra publicată aici, fiind cea mai severă întâlnită în cursul documentării noastre, a dobândit statutul de "cifra noastră favorită", ca să sugereze că, de fapt, nu există nicio ieșire din criză; desigur, alte cifre (care sunt veridice) nu ar ilustra o astfel de disproporție absurdă, dar nu ar face în nici un chip mai rezonabilă această criză plină de absurd.
     Singurul raționament posibil în fața celor două cifre - a datoriei globale enorme, vizavi de producția neînsemnată a planetei - este că sistemul economic mondial nu funcționează și că orice soluție financiară este un paliativ. Că, în realitate, lumea trebuie să se schimbe. 

 

.