Iranul, în faţa unui posibil embargo UE asupra petrolului

Întrebarea care se vehiculează este dacă un posibil embargo european al ţiţeiului nerafinat împotriva Iranului va forţa statul musulman să-şi scadă producţia sau să vândă în altă parte, informează Financial Times. Răspunsul ar fi critic în determinarea impactului respectivului embargo, atât asupra preţului global al ţiţeiului, cât şi asupra regimului iranian.

O teorie afirmă că impactul embargoului va fi trecut cu vederea, deoarece Iranul îşi va redirecţiona exporturile, dinspre Europa spre rafinăriile asiatice cu efect neglijabil asupra preţurilor globale ale energiei şi supravieţuirii financiare a regimului.

Suporterii acestei teorii citează embargoul american asupra petrolului iranian, în vigoare încă din octombrie 1997, care a eşuat în a avea un impact semnificativ.

Pe de altă parte, UE este al doilea cel mai mare client al ţiţeiului iranian, contrabilizând o cincime a exportului de petrol al ţării în prima jumătate a anului. Astfel, un embargo UE, pe care oficialii speră să-l pună în funcţiune din ianuarie, va forţa Teheranul să găsească o altă destinaţie pentru aproximativ 450,000 de barili/zi.

Însă deşi ar fi dificil pentru Iran să reuşească redirecţionarea pe termen scurt şi mediu, ar putea avea succes după aproape un an. Pe lângă UE, Iran îşi vinde ţiţeiul nerafinat unei liste foarte selecte, între care se află China, Japonia, India, Coreea de Sud, Turcia, Africa de Sud, Sri Lanka şi Taiwan. Dintre acestea, Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan sunt aliaţi ai UE şi ai Statelor Unite.

Singurele opţiuni viabile pentru o redirecţionare ar fi India şi China, Beijingul fiind deja cel mai mare importator al ţiţeiului nerafinat iranian.