ISW: Capacitatea Iranului de atacuri cu rachete a scăzut cu aproximativ 90%

Campania militară americană şi israeliană din martie 2026 urmăreşte neutralizarea infrastructurii balistice a Iranului înainte ca aceasta să poată susţine un război de durată, afirma Institute for the Study of War (ISW), conform caruia datele disponibile indică o degradare rapidă a capacităţii de lansare a rachetelor şi o trecere a operaţiunilor către distrugerea stocurilor şi a infrastructurii subterane.

Informatiile care urmeaza parvin de la ISW si Alma Research Center.

1. Distrugerea infrastructurii industriale a rachetelor

Primele lovituri au vizat nodurile industriale ale programului balistic.

Atacurile au lovit complexele de producţie din Parchin şi Shahroud, două dintre principalele situri ale industriei de rachete a Iranului. Operaţiunea a utilizat peste 1.400 de muniţii într-un singur weekend, potrivit monitorizării Alma Research Center din 8 martie 2026.

În paralel, aviaţia aliată a atacat complexul industrial Khojir, unul dintre cele mai importante centre ale programului balistic iranian. Acolo sunt produse motoarele pentru rachete cu combustibil solid şi lichid. Loviturile au distrus facilităţi esenţiale de amestecare şi turnare a combustibilului, ceea ce reduce capacitatea Iranului de a produce noi rachete într-un interval scurt.

Concluzia operaţională: campania nu urmăreşte doar distrugerea rachetelor existente, ci paralizarea lanţului industrial de producţie.

2. Reducerea drastică a capacităţii de lansare

Efectele asupra capacităţii de atac sunt deja măsurabile.

Analiza publicată de ISW la 7 martie 2026 estimează că abilitatea Iranului de a executa salve masive de rachete a scăzut cu aproximativ 90% faţă de începutul conflictului.

Forţele israeliene estimează că regimul mai dispune de 100-200 lansatoare mobile funcţionale.

Această degradare se reflectă direct în ritmul operaţiunilor.

Monitorizarea atacurilor indică o scădere abruptă a numărului de rachete lansate către Israel, ceea ce sugerează atât epuizarea stocurilor accesibile imediat, cât şi perturbarea sistemelor de comandă ale Gărzilor Revoluţionare (IRGC), conform Alma Research Center.

Reducerea intensităţii salvelor confirmă că infrastructura de lansare şi reţeaua de comandă sunt principalele ţinte ale campaniei aeriene.

3. Noua fază a operaţiunii: distrugerea stocurilor

După neutralizarea producţiei şi a lansatoarelor, campania a intrat într-o etapă diferită.

Potrivit raportului ISW din 9 martie 2026, forţele americane şi israeliene s-au concentrat asupra infrastructurii subterane de depozitare din provinciile Qom şi Fars.

Aceste situri sunt considerate esenţiale pentru:

- depozitarea rachetelor şi a componentelor,

- protejarea stocurilor împotriva loviturilor aeriene,

- rearmarea rapidă a lansatoarelor mobile.

Obiectivul operaţional este prevenirea refacerii rapide a arsenalului după primele lovituri.

4. Logica militară a campaniei

Structura operaţiunilor indică o strategie în trei etape:

1.Paralizarea producţiei - lovirea fabricilor şi a instalaţiilor de combustibil pentru rachete.

2.Reducerea capacităţii de lansare - distrugerea lansatoarelor şi a centrelor de comandă.

3.Eliminarea stocurilor - atacarea depozitelor subterane.

Această abordare urmăreşte degradarea completă a sistemului balistic, nu doar reducerea temporară a capacităţii de atac.

Strategia este similară campaniilor aeriene moderne împotriva infrastructurii militare integrate, în care sunt lovite simultan lanţul industrial, platformele de lansare şi logistica de depozitare.

5. Implicaţii strategice

Dacă estimările ISW privind reducerea cu 90% a capacităţii de lansare sunt corecte, Iranul intră într-o fază defensivă a conflictului.

Consecinţele principale:

1. Limitarea capacităţii de descurajare.

Rachetele balistice sunt principalul instrument de proiecţie regională a puterii iraniene.

2. Scăderea presiunii asupra Israelului.

Reducerea salvelor permite sistemelor de apărare antirachetă să gestioneze mai eficient atacurile rămase.

3. Mutarea conflictului spre infrastructură şi logistică.

Pe măsură ce stocurile se reduc, războiul se mută asupra capacităţii Iranului de a produce şi depozita armament.

Operaţiunile militare din primele zile ale conflictului au vizat sistematic coloana vertebrală a programului balistic iranian. Loviturile asupra producţiei, lansatoarelor şi depozitelor indică o strategie de degradare structurală a arsenalului, nu doar o reacţie tactică la atacuri punctuale.

Datele publicate de Institute for the Study of War (7-9 martie 2026) şi de Alma Research Center (8 martie 2026) sugerează că această strategie produce deja efecte măsurabile: scăderea intensităţii atacurilor şi reducerea severă a capacităţii de lansare a Iranului.

Evoluţia conflictului depinde acum de două variabile: ritmul în care Iranul îşi poate reface stocurile şi capacitatea coaliţiei de a menţine presiunea asupra infrastructurii militare rămase.