Guvernul a aprobat un proiect de lege prin care va fi instituit un regim ca va pune la dispoziţia Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) un set de instrumente pentru a interveni cu promptitudine, într-un stadiu incipient, în cazul în care un asigurător se află în dificultate sau în curs de a intra în dificultate.
Potrivit Guvernului, intervenţia ASF are scopul să garanteze continuitatea funcţiilor financiare şi economice critice ale asigurătorului, reducând, în acelaşi timp, impactul situaţiei dificile a asigurătorului asupra pieţei asigurărilor şi sistemului financiar în general.
Actul normativ se va aplica asigurătorilor, persoane juridice române. Fac excepţie sucursalele sau filialele asigurătorilor dintr-un stat terţ şi sucursalele societăţilor de asigurare sau societăţilor mutuale dintr-un stat membru, care au primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine.
De asemenea, noile prevederi vor reglementa competenţele Autorităţii de Supraveghere Financiară în ceea ce priveşte rezoluţia, cu menţiunea că, în cadrul organizării sale interne, A.S.F. trebuie să asigure independenţa operaţională şi evitarea conflictului de interese între funcţia de rezoluţie şi funcţia de supraveghere prudenţială prevăzută în Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Rezoluţia este procedura care urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere.
Potrivit proiectului de lege, cadrul legal de gestiune a crizelor din sectorul financiar-nebancar cuprinde prevederi care se referă la trei etape distincte, respectiv pregătirea, intervenţia timpurie şi rezoluţia. Pentru fiecare dintre aceste etape sunt stabilite condiţiile de declanşare, autorităţile implicate, competenţele şi instrumentele ce pot fi aplicate, precum şi modalitatea de implementare a acestora, după cum urmează:
1) Planificarea redresării şi a rezoluţiei: În această etapă se instituie obligativitatea asigurătorului de a elabora şi actualiza planuri de redresare (cu măsuri pe care asigurătorul le va lua pentru ieşirea din situaţii de dificultate financiară), planuri care se supun evaluării Autorităţii de Supraveghere Financiară (cu consultarea autorităţii de rezoluţie). Proiectul prevede şi obligaţia autorităţii de rezoluţie de a elabora planuri de rezoluţie pentru fiecare asigurător, precum şi conţinutul acestor planuri.
2) Intervenţia timpurie implică identificarea situaţiei de dificultate a asigurătorului într-un stadiu incipient şi cuprinde posibilitatea numirii unui administrator temporar pe o perioadă limitată. Responsabilitatea principală a administratorului temporar constă în restabilirea situaţiei financiare a asigurătorului prin implementarea planurilor de redresare sau pregătirea lichidării lui, în situaţia în care restabilirea situaţiei financiare nu mai poate fi realizată într-un timp rezonabil.
3) Rezoluţia - Din punct de vedere procedural, rezoluţia urmează să se declanşeze în situaţia în care nu există perspective rezonabile ca starea de dificultate majoră a asigurătorului să poată fi înlăturată într-o perioadă rezonabilă prin măsuri alternative din partea sectorului privat sau prin măsuri de supraveghere. Proiectul de lege stabileşte obiectivele, condiţiile de declanşare şi principiile rezoluţiei, desemnarea administratorului de rezoluţie, procedura de evaluare şi cele trei instrumente de rezoluţie.
Potrivit proiectului de lege, principiile generale care guvernează întreaga procedură sunt următoarele:
- Acţionarii asigurătorului supus rezoluţiei sunt primii care suportă pierderile;
- Creditorii asigurătorului supus rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta lege se prevede în mod expres altfel;
- Organele de conducere ale asigurătorului supuse rezoluţiei sunt înlocuite, cu excepţia cazurilor în care păstrarea integrală sau parţială a acestora este considerată necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
- Organele de conducere ale asigurătorului supus rezoluţiei oferă întreaga asistenţă necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluţiei;
- Persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a asigurătorului supuse rezoluţiei sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale;
- Creditorii din aceeaşi categorie sunt trataţi în mod egal;
- Niciun creditor nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în cazul în care asigurătorul ar fi fost lichidat prin intermediul procedurii obişnuite de insolvenţă;
- Măsurile de rezoluţie se întreprind cu respectarea mecanismelor de siguranţă.
Instrumentele de rezoluţie care pot fi aplicate în procedura de rezoluţie sunt:
- Vânzarea activităţii şi a portofoliului;
- Instituţia-punte;
- Separarea activelor asigurătorului supus rezoluţiei, cu scopul de a le proteja în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.
Vânzarea activităţii şi a portofoliului asigurătorului supus rezoluţiei presupune vânzarea totală sau parţială a acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate emise de acesta, după caz, a activităţii acestuia (active, drepturi sau obligaţii) unuia sau mai multor cumpărători din sectorul privat (fără a necesita acordul acţionarilor), în condiţii transparente şi nediscriminatorii, care să nu confere avantaje neloiale vreunui potenţial cumpărător.
Institutia - punte este constituită prin transferul total sau parţial de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de asigurătorul supus rezoluţiei şi/sau prin transferul total sau parţial de active, drepturi sau obligaţii ale acestuia, în scopul menţinerii accesului la funcţiile critice şi al vânzării ulterioare a acesteia. Instituţia-punte va funcţiona în baza autorizaţiei emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind supusă supravegherii prudenţiale.
Separarea activelor - Acest instrument de rezoluţie presupune transferul la un "vehicul de administrare a activelor" a anumitor active, drepturi sau obligaţii ale unui asigurător supus rezoluţiei sau ale unei instituţii-punte, care, din cauza nivelului de risc implicat de acestea sau a dificultăţilor în stabilirea valorii lor, ar periclita soliditatea financiară a asigurătorului (separarea activelor se utilizează doar împreună cu alte instrumente de rezoluţie). Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de a le proteja până la o eventuală vânzare sau prin lichidarea lor ordonată.
De asemenea, proiectul de act normativ menţionează competenţele Autorităţii de Supraveghere Financiară în procedura de rezoluţie.
Un alt set de prevederi face referire la finanţarea măsurilor de rezoluţie. În acest sens, proiectul de lege include prevederi referitoare la obligativitatea constituirii unui fond de rezoluţie pentru asigurători prin:
1) contribuţii anuale (ex-ante) ale asigurătorilor autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv de către sucursalele acestora, datorate Fondului în scopul asigurării aplicării efective a instrumentelor şi competenţelor de rezoluţie de către autoritatea competentă;
2) contribuţii extraordinare (ex-post), în cazul în care contribuţiile menţionate la primul punct sunt insuficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea mecanismelor de finanţare;
3) împrumuturi şi alte forme de sprijin financiar de la instituţii, instituţii financiare sau alte părţi terţe în cazurile în care sumele percepute cu titlu de contribuţii ex-ante sunt insuficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea mecanismelor de finanţare, iar contribuţiile ex-post extraordinare nu sunt imediat accesibile sau suficiente.
Totodată, prin actul normativ va fi statuată procedura de contestare a deciziilor Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluţie.
Ministerul Finanţelor Publice, iniţiatorul proiectului, a avut consultări asupra proiectului de lege cu reprezentanţii Comisiei Europene, iar în plan intern cu cei ai Autorităţii de Supraveghere Financiară şi Fondului de Garantare a Asiguraţilor.