Afacerea imobiliară Băneasa Investment, fondată , în anul 2000, pe uriaşa suprafaţă de teren din nordul Capitalei, şi care a condus la cele mai spectaculoase reţineri din ultimii ani, este atât de încâlcită încât nici actorii ei principali nu o pot clarifica la nouă ani de la parafarea ei. O sumedenie de întrebări rămân fără răspuns în cea mai mare afacere imobiliară din România, pentru că actorii principali ai afacerii se contrazic sau nu au răspunsuri clare, tranşante.
     Universitatea de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti a intrat în asociere cu un teren de 224 de hectare pe care nu avea titlu de proprietate şi despre care nu se cunoştea cu exactitate că îşi poate schimba destinaţia.
     DNA anchetează dacă terenul aportat de Universitate la capitalul social al Băneasa Investment a fost subevaluat de 150 de ori.
     Omul de afaceri Puiu Popoviciu şi reprezentanţii Universităţii susţin că terenurile au fost evaluate de cinci experţi, dar nu se mai ştie cine i-a angajat. Rectorul Universităţii răspunde: "Probabil că noi i-am angajat". Din datele noastre rezultă că experţii au fost angajaţi de companie.
     Prezentăm în continuare interviul cu prof. univ. dr. Ştefan Diaconescu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, în care este descrisă întortocheata afacere imobiliară, precum şi motivele pentru care instituţia a renunţat, aproape pe degeaba, la cel mai important teren din Capitală pentru a fi "vioara a doua" în această afacere controversată.
     

       *  Nici actorii celei mai mari afaceri imobiliare din România nu pot explica limpede cum a intrat Universitatea în asociere cu Puiu Popoviciu
     *  Rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice, prof. univ. dr. Ştefan Diaconescu, recunoaşte că instituţia de învăţământ superior nu avea titlu de proprietate pe terenul din Băneasa la momentul asocierii
     * Ziarul BURSA a descoperit că Universitatea şi-a înscris terenul în Carta Funciară în baza unei decizii a Judecătoriei sectorului 1, rămasă definitivă şi irevocabilă pentru că Ministerul Finanţelor nu a mai atacat-o la instanţa superioară
     Reporter: Numele Universităţii de Ştiinţe Agronomice este asociat în recentul scandal al afacerii Băneasa Investment.Care este punctul de vedere al Universităţii în acest sens, în condiţiile în care imaginea instituţiei pe care o conduceţi a fost afectată?
     Ştefan Diaconescu: Noi considerăm că tot ceea ce s-a făcut, s-a făcut în binele Universităţii. S-a acţionat în virtutea conceptului de promovare a Universităţii antreprenoriale, în care anumite bunuri să producă avantaje financiare.
     Reporter: Potrivit DNA, obiectul anchetei îl reprezintă aducerea unui teren de 224 de hectare aparţinând domeniului public al statului ca aport în natură la capitalul social la SC Băneasa Investements S.A. Aţi intrat în posesia acestei suprafeţe în baza unui decret regal care interzicea înstrăinarea sau schimbarea modului de folosinţă...
     Ştefan Diaconescu: Da, am primit acest teren prin decret regal, în anul 1929.
     Reporter: Ce prevedea decretul regal în privinţa modului de utilizare a terenurilor?
     Ştefan Diaconescu: Prin decret se precizează că se va înzestra Academia de Înalte Studii Agronomice din Bucureşti, printre altele, cu ferma experimentală Băneasa. Adică instituţia noastră. Noi am avut în timp mai multe denumiri: iniţial am fost Şcoala de la Herestrău, Şcoala de Înalte Studii Agronomice, ulterior Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" şi apoi Universitatea de Ştiinţe Agronomice Bucureşti.
     Reporter: Concret...
     Ştefan Diaconescu: Pentru a fi folosit de către Universitate.
     Reporter: În ce scop mai exact...
     Ştefan Diaconescu: Trebuie să luăm decretul şi în baza lui să spunem efectiv concret în ce scop...
     Reporter: Deci nu ştiţi ce prevede decretul regal?
     Ştefan Diaconescu: Ba da. Terenul l-am primit pentru a fi folosit în activitatea de instruire a studenţilor, de cercetare şi de producţie.
     Reporter: Deci nu şi în alte activităţi cum ar fi construcţiile...
     Ştefan Diaconescu: Nu, trebuie să privim istoric toată povestea! Acest decret se pare, spunea în 1929, că terenul nu putea fi înstrăinat sau utilizat în alte scopuri. Deci aşa prevedea acest decret. În 1942 apare Decretul nr. 386 privind organizarea învăţământului superior, care abrogă legea pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice şi în consecinţă prevederile iniţiale ale decretului regal au fost abolite.
     Reporter: Legea din 1942 la care faceţi referire a modificat şi prevederile iniţiale privind modul de folosinţă a terenului?
     Ştefan Diaconescu: Această lege spune clar că facultăţile de Agronomie posedă în plină proprietate bunurile imobiliare de orice fel cu inventare respective, cu care au fost înzestrate până la acel moment sau cu care vor fi înzestrate în viitor.
     Reporter: Dar nu se pomeneşte nimic despre schimbarea domeniului de activitate. La capitolul acesta decretul din 1929 nu a fost abrogat...
     Ştefan Diaconescu: Deci dacă decretul din 1929 a fost abolit, iar noua lege spune că facultăţile posedă "în plină proprietate" ce vreţi mai mult de atât...
     Reporter: Deci legea din 1942 nu reglementa în vreun fel modul de utilizare a terenurilor stabilit iniţial?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Deci dacă este "în plină proprietate", când eşti proprietar pe un bun...eşti proprietar. Deci dacă s-a acordat prin lege, prin decret-lege, faptul că "se acordă în plină proprietate" bunurile...este clar. Numai că de aici s-au iscat foarte multe controverse şi speculaţii.
     Noi am făcut la Consiliul Legislativ o serie de demersuri şi în vreo două rânduri ni s-a spus că decretul regal nu a fost abolit. Şi am găsit pe alte canale şi după aceea ni s-a confirmat de la Consiliul Legislativ că într-adevăr legea aceasta, pe care nu voia nimeni s-o găsească, are această precizare.
     Reporter: Legea din 1942 nu a fost abrogată şi ea odată cu instaurarea regimului comunist?
     Ştefan Diaconescu: În 1942 nu erau comuniştii la putere...
     Reporter: Mă refer la modificările suferite ulterior instaurării regimului...
     Ştefan Diaconescu: În 1948 se pare că este o reglementare prin care se fac nişte referiri la aceste legi. A avut loc de fapt socializarea...
     Reporter: Iar terenurile au fost naţionalizate. Astfel, în cazul asocierii în participaţiune la afacerea din Băneasa aţi acţionat cumva invocând o lege din 1942?
     Ştefan Diaconescu: Noi ne-am recâştigat dreptul de reproprietate! Apare în timp Legea Învăţământului nr. 84 care prevede că baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat este de drept proprietatea acestora.
     Mai apare o hotărâre a Guvernului din 1999 care spune că staţiunile didactice, prin intermediul instituţiilor de învăţământ agricol, se pot asocia cu parteneri români sau străini pentru desfăşurarea de activităţi de producţie, de industrializare, de comercializare etc.
     Reporter: Concret, la această asociere în participaţiune în baza cărei legi aţi acţionat?
     Ştefan Diaconescu: În baza legii proprietăţii.
     Reporter: Spuneţi-ne numărul şi din ce an...
     Ştefan Diaconescu: Deci dacă legea asta din 1999 ne asigura că staţiunile didactice sunt îndreptăţite să facă aceste chestiuni, aşa s-a făcut!
     Reporter: La momentul afacerii, terenul ce statut juridic avea?
     Ştefan Diaconescu: Era în curs de revendicare...
     Reporter: Revendicare de către cine?
     Ştefan Diaconescu: Apare Legea 1 din 2000, care iarăşi prevede la un moment dat nişte elemente prin care se reconstituie titlul de proprietate.
     Deci Legea nr. 1 din 2000 prevedea reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole. Era clar că noi, ştiind că am fost proprietarii, urma să facem această chestiune.
     Reporter: Din punct de vedere juridic terenul aparţinea domeniului public sau privat al statului?
     Ştefan Diaconescu: Nu vă pot spune cu certitudine decât că nu deţineam titlul de proprietate la acel moment. Acest lucru l-am subliniat şi îl subliniez: nu deţineam titlul de proprietate, dar exista această prevedere a Legii 1 pentru reconstituirea dreptului. Noi ştiam că am avut proprietăţi pe care trebuia să le reconstituim.
     Reporter: De ce a fost nevoie de această asociere în participaţiune?
     Ştefan Diaconescu: Dacă aţi fi avut imaginea terenului şi aţi fi ştiut starea în care a ajuns ferma după 1989... Ferma a devenit o gaură neagră în Universitate, în sensul că suprafaţa nu mai putea fi sub nicio formă supravegheată. S-a furat gardul, aveam 15 paznici din câte îmi amintesc.
     De la cine dorea şi cine nu dorea, până la militarii în termen care erau la unitatea militară alăturată, se fura tot... Nu puteai să ai un câmp experimental de la care să obţii ceva informaţii pentru că se fura într-o veselie şi nu aveai posibilitatea să păzeşti această suprafaţă. În plus, toate plantaţiile erau epuizate din punct de vedere biologic şi eram în im­posibilitatea de a le reface.
     Ferma funcţiona într-o pierdere constantă, iar Ministerul Educaţiei nu avea posibilitatea să ne asigure fonduri pentru aceste plantaţii.
     Reporter: În valoare nominală ce pierderi vă aducea această fermă?
     Ştefan Diaconescu: Conform unui raport care s-a prezentat la momentul în care s-a realizat asocierea, pierderea era de circa 500 de milioane de lei vechi.
     Reporter: Pentru vandalizarea fermei, cine ar fi trebuit tras la răs­pundere?
     Ştefan Diaconescu: "Fauna neagră" care nu mai putea fi stăpânită....
     Reporter: Nu v-aţi permis la acea dată un contract cu o firmă de pază pentru a limita pierderile?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Era prea prea scump.
     Reporter: În rechizitoriul DNA se arată că terenul a fost evaluat la valoarea de un dolar pe metrul pătrat, în timp ce valoarea de piaţă de la acea dată era de aproximativ 150 euro pe metru pătrat. Cum comentaţi?
     Ştefan Diaconescu: Nu comentez în niciun fel. În primul rând era un teren agricol pe care, dacă îl vedeaţi, puteaţi să vă faceţi o imagine. În al doilea rând, evaluarea terenului nu a fost făcută de noi, ci de evaluatori autorizaţi. Experţii evaluatori au luat parcelă cu parcelă şi au stabilit valoarea.
     Reporter: Experţii evaluatori de către cine au fost angajaţi?
     Ştefan Diaconescu: Cred că de către noi.
     Reporter: Puteaţi eventual să cereţi o nouă expertiză dacă consideraţi necesar sau dacă consideraţi că terenurile au fost subevaluate?
     Ştefan Diaconescu: De ce să facem contestaţie...
     Reporter: Poate obţineaţi mai mult...
     Ştefan Diaconescu: Trebuie să înţelegeţi un lucru. O firmă care are evaluator autorizat are competenţa să pună ştampila în contextul în care constată despre ce este vorba şi stabileşte o valoare. S-au făcut, mi se pare, vreo patru, cinci expertize.
     Reporter: Şi toate au dat acelaşi rezultat?
     Ştefan Diaconescu: Probabil. În momentul de faţă nu ştiu exact.
     Reporter: Probabil că afacerea ar fi picat dacă terenurile ar fi fost evaluate la un preţ mai mare...
     Ştefan Diaconescu: Mă repet, a fost angajat un expert evaluator care a evaluat acea suprafaţă... Suprafaţa a fost evaluată ca un teren agricol.
     Reporter: La momentul afacerii, terenul era situat în intravilan sau în extravilan?
     Ştefan Diaconescu: Atunci nu ştiu dacă era extravilan sau intravilan...
     Reporter: Când s-a făcut asocierea în participaţiune, aportul Universităţii a fost de 49%. Ce s-a întâmplat ulterior?
     Ştefan Diaconescu: De la asociere în participaţiune, s-a făcut ulterior trecerea la societate pe acţiuni, în care proporţia de participare a Universităţii prin aportul de capital social s-a dus la 49,88%. La ora actuală este identic. La momentul în care s-a făcut transformarea în societate pe acţiuni s-a raportat acest capital care reprezintă 49,88%.
     Reporter: De ce a avut loc schimbarea din asociere în participaţiune în societate pe acţiuni?
     Ştefan Diaconescu: Pentru că am obţinut, de fapt reconstituit, titlul de proprietate asupra terenului.
     Reporter: Aţi reobţinut terenul în baza unei hotărâri judecătoreşti?
     Ştefan Diaconescu: Da.
     Reporter: De ce credeţi că fostul proprietar, în speţă statul, nu a atacat această hotărâre?
     Ştefan Diaconescu: Aia e altă treabă...
     Reporter: Ce beneficii v-a adus această afacere?
     Ştefan Diaconescu: În fiecare an, 560.700 de dolari.
     Reporter: Ce aţi făcut cu aceşti bani?
     Ştefan Diaconescu: Am investit în renovarea complexului, în dotarea laboratoarelor, infrastructură şi servicii de internet şi cablu pe care le oferim gratis studenţilor. Eu consider că s-au făcut foarte multe lucuri, şi numai rău-voitorii nu vor să le vadă...
     Reporter: Activitatea universitară, în speţă ,practica studenţilor a fost cumva afectată de această afacere?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Avem terenuri tot în proprietate care ne-au fost date, deci nu sunt probleme de acest gen.
     Reporter: Aţi afirmat că venitul obţinut în urma afacerii este constant. Cum aţi negociat mai exact acest venit şi în funcţie de ce clauze din contract el poate suporta modificări?
     Ştefan Diaconescu: Nu am fost eu direct negociatorul.
     Reporter: Dar contractul l-aţi văzut ulterior...
     Ştefan Diaconescu: L-am văzut, bineînţeles.
     Reporter: Când aţi obţinut func­ţia de rector al Universităţii puteaţi să cereţi renegocierea contractului? Aţi cercetat de ce sursa veniturilor este constantă?
     Ştefan Diaconescu: Timp de câţiva ani în care s-au obţinut toate acordurile pentru investiţii aşteptam începerea acestora care să aducă profit. În fond, transformarea în societate pe acţiuni are două componente: păstrarea minimului garantat de 560.700 de dolari şi participarea la profit de 49,88%. Până s-au obţinut toate autorizaţiile în vederea întregului proiect Băneasa, partenerul nostru, fără să facă nicio investiţie, fără să aibă niciun profit, ne-a asigurat an de an această sumă la cursul de schimb al fiecărui an.
     S-au făcut controale riguroase şi toată lumea a constatat realitatea privind faptul că partenerul nostru şi-a achitat datoria an de an. Urmează să se producă şi profitul, care nu poate să apară peste noapte. Partenerul nostru face investiţii de miliarde de euro. Profitul nu s-a produs până acuma. Într-un an, mai mult decât sigur, va apărea profitul.
     Reporter: Cât estimaţi că veţi trage şi din profit?
     Ştefan Diaconescu: Nu vreau să fac estimări futuriste, nici derizorii, dar sumele care ne vor reveni vor depăşi cu bine milionul de dolari sau euro.
     Din păcate lumea ne crede nişte nebuni că vrem să lăsăm Universităţii un viitor asigurat.
     Reporter: Se vehiculează că o parte din investitorii de pe acele terenuri se gândesc să-şi relocheze inves­tiţia. Cum veţi acţiona în situaţia în care societatea pe acţiuni nu va aduce profit?
     Ştefan Diaconescu: Sunt mai multe clauze în contract care vor fi analizate de cei care trebuie. În orice situaţie în care se rupe contractul de asociere, se permite retrocedearea către partener a tot ceea ce a avut. Deci terenul revine la noi. Precizez că acest contract a fost încheiat pe o durată de 49 de ani.
     Reporter: În ce condiţii poate fi reziliat acest contract?
     Ştefan Diaconescu: Fie cu acordul părţilor, fie în caz de forţă majoră.
     Reporter: Fiind vorba de forţă majoră, la ora actuală este un proces. Universitatea a devenit parte civilă?
     Ştefan Diaconescu: În momentul de faţă, încă nu. Vom vedea după ce vom avea întreaga analiză a cazului.
     Reporter: Veţi cere renegocierea contractului dacă justiţia va considera că terenul a fost subevaluat?
     Ştefan Diaconescu: De ce să ne constituim parte civilă până când jus­tiţia nu se va pronunţa şi nu va dovedi dacă treaba este legală?
     Reporter: V-aţi strica relaţia cu partenerii de afaceri...
     Ştefan Diaconescu: În lumea afacerilor se poate întâmpla orice. Vom acţiona la momentul potrivit. Încă odată, la momentul actual, este un caz în analiză, sigur va fi luată o decizie finală, iar după aceasta avem şi noi dreptul legal de a proceda în consecinţă.
     Reporter: Ce decizie finală v-ar avantaja?
     Ştefan Diaconescu: Nu ştim. În contextul în care apare beneficiul de ordinul milioanelor de euro pe an din această asociere...
     Reporter: Dumneavoastră aţi fost citat în acest proces?
     Ştefan Diaconescu: Da. Inclusiv eu am semnat acel contract. Eram secretar ştiinţific pe atunci.
     Reporter: Pe durata desfăşurării contractului, au existat momente în care Universitatea a cerut asociatului mai mulţi bani?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Am explicat că este vorba despre o investiţie care va aduce pe viitor şi profit. Vreau să precizez că am investit aceşti bani. Complexul acesta din Agronomie este unicat în Europa de Est. A fost premiat la capitolul inves­tiţii europene...
     Reporter: Fostul rector, care este anchetat, mai activează în cadrul Universităţii?
     Ştefan Diaconescu: Este preşedintele Consiliului managerial.
     Reporter: Universitatea mai are şi alte terenuri la care v-aţi gândit pentru noi forme de asociere în participaţiune?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Avem terenuri, dar nu mai facem aceste chestiuni. Se spune că atunci când te arzi cu ciorbă, sufli şi în iaurt...
     Reporter: De ce spuneţi asta în condiţiile în care se pare că aveţi o sursă sigură de venit?
     Ştefan Diaconescu: Pentru faptul că lumea nu este pregătită să priceapă că o asemenea activitate are gânduri bune şi doreşte să contribuie la prosperitatea instituţiei.
     Reporter: Este adevărat că anumite instituţii au făcut retrocedări de teren chiar în curtea Universităţii?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Vă pot reconfirma faptul că anterior, până să ne reconstituim titlul de proprietate asupra anumitor terenuri, mulţi au făcut abuz şi ne-au luat din terenul care ne revenea.
     Reporter: La ce terenuri vă referiţi?
     Ştefan Diaconescu: Terenul pe care este construită Universitatea Româno-Americană este terenul nos­tru! Nu s-au făcut demersurile pentru reconstituirea titlurilor de proprietate şi atunci...
     Reporter: Nu aţi acţionat pentru recuperarea terenului?
     Ştefan Diaconescu: În conformitate cu o serie de informaţii pe care le avem, terenul era al nostru. Cu cine să te judeci? După ce a venit o hotărâre de Guvern pentru treaba aceasta...
     Reporter: Ce relaţie aveţi cu Ministerul Agriculturii din punct de vedere instituţional?
     Ştefan Diaconescu: Noi lucrăm cu Ministerul Educaţiei.
     Reporter: Totuşi nu aţi putea să trimiteţi studenţii în practică spre exemplu la Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă?
     Ştefan Diaconescu: Din moment ce noi avem terenurile noastre, de ce să apelăm la alţii? Avem staţiunea de la Moara Domnească extrem de bine dezvoltată. Sau staţiunea de la Istriţa. Investiţii majore făcute de către Universitate. Noi depunem eforturi ca să dezvoltăm patrimoniul pe care îl avem. La Istriţa avem pepinieră şi producere de material săditor, la Pietroasele avem vinificaţie. Spuneţi-mi dumneavoastră câte universităţi şi-au permis să cumpere terenuri din proprietate particulară pentru a-şi des­făşura activitatea? Noi am cumpărat peste 60 de hectare, care, tot aşa, din alte considerente ne-au fost preluate. Au fost împroprietăriţi din suprafaţa noas­tră, eu zic în mod abuziv, alţii, iar noi ca să putem exista ca staţiune la Pietroasele ne-am permis, şi din banii pe care îi luăm din societatea asta, să cumpărăm peste 60 de hectare de teren agricol de la persoane care obţinuseră titluri de proprietate.
     Reporter: Practic aţi răscumpărat suprafeţele care au fost retrocedate din ceea ce v-a aparţinut?
     Ştefan Diaconescu: Da, am răs­cumpărat acele suprafeţe de teren. Deci anumite persoane au primit suprafeţe de teren din ferma Pietroasele şi am fost nevoiţi, pentru a ne des­făşura activitatea, să cumpărăm aceste terenuri.
     Reporter: Aveţi piaţă de desfacere pentru ceea ce produceţi în aceste centre de cercetare?
     Ştefan Diaconescu: Avem material de cea mai bună calitate. Avem suşe de viţă de vie, şcoală de viţă de vie etc. Suntem în top. Avem specialişti de marcă. Spre exemplu, de la Istriţia pleacă tiruri cu prune la export. La Moara Domnească avem ceva ce nu a mai înfiinţat nimeni în ultimii 10-15 ani. Plantaţii de pomi cu material provenit de acolo. La măr avem procent de prindere de 99%. Sistem de irigare prin picurare în aceste livezi. Chestiuni ce sunt unicate. Avem acolo depozit pentru fructe cu păstrarea lor în atmosfera controlată, unic în ţara asta! Sunt nişte realizări extraordinare.
     Prin tot ceea ce facem încercăm să contribuim la progresul agriculturii.
     Nu ne-a fost deloc uşor să punem pe picioare ceea ce am creat la aceste staţiuni de cercetare. Avem în continuare obiective mari!
     Reporter: Intenţionaţi să creaţi un sistem integrat la aceste staţiuni? Să aveţi şi activitate de procesare?
     Ştefan Diaconescu: În primul rând am dezvoltat capacitatea de stocare a fructelor, deci nu mai suntem obligaţi să le dăm "geambaşului" din cauză că se strică. Noi am avut un proiect deosebit la Moara Domneas­că. Acolo, pe lângă cultura de care vă vorbeam, pe lângă depozitul de fructe cu atmosferă controlată, avem singura genotecă din Româ­nia! Pes­te 14 miliarde ne-au fost oferite de către partenerul nostru pe care îl criticăm ca să o putem salva! Şi este singura genotecă de palmipede din România!
     Reporter: Sprijinul pentru genotecă a fost inclus în contractul de asociere?
     Ştefan Diaconescu: L-am obţinut prin negociere la contract.
     Reporter: Alte avantaje aţi mai obţinut prin negociere?
     Ştefan Diaconescu: Ni s-au pus la dispoziţie nişte mijloace de trans­port pe care le folosim.
     Reporter: Autoturisme personale?
     Ştefan Diaconescu: Nu, autolaboratoare pentru studenţi.
     Reporter: Avantaje personale aţi obţinut?
     Ştefan Diaconescu: Nu. Nu aveam de ce să cerem. Nu vrem să fim "agăţaţi" pentru ceva ce nu ne interesează. Avem nişte salarii decente, muncim ca nişte nebuni şi puţini mai sunt aceia care vor să mai creadă că altruismul mai poate funcţiona în această junglă pe care o vedem zi de zi.
     Reporter: Vă mulţumesc!
      

     *  DOSAR NR. 9787/2002
     Instanţa
     Preşedinte: Larisa Covrig
     Apel nominal făcut în sentinţă publică a răspuns avocatul reclamantei Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, lipsind pârâta.
     Îndeverindu-se instanţei că s-a depus documentaţia cadastrală 4506 de către reclamantă şi totodată aceasta şi-a precizat acţiunea în scris.
     Avocatul reclamantei prezintă originalul titlului de proprietate 100085/06.06.2001.
     INSTANŢA
     Prin secţiunea înregistrată la această instanţă la 25.06.2002, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul de Finanţe,solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin care, să se dispună rectificarea cărţii funciare 7324, radierea Legii pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice.
     În motivarea acţiunii, aceasta arată că, în 1929, conform legii pentru înfiinţarea promulgată cu Înaltul Decret Regal 2476/1929 şi p-v/9.6.31, Academia a fost împroprietărită cu suprafaţa de teren aferentă Fermei experimentale Băneasa.
     În 1948 a fost adoptat Decretul 266/1948 pentru organizarea Ministerului Învăţământului Public care prin art. 51 dispune: "Bunurile mobile şi imobile folosite cu orice titlu de instituţiile şcolare de orice grad şi categorie sunt în proprietatea statului".
     Terenul aferent Fermei experimentale Băneasa a trecut în proprietatea statului fiind dat în folosinţă Ministerului Învăţământului Public.
     Prin încheierea 4201/25.04.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti-Biroul de Carte Funciară 7324, drept proprietate a USAMVB asupra imobilului din şoseaua Bucureşti-Ploieşti 42-44, în temeiul legii pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice promulgată de Înaltul Decret Regal 2746/1929 şi p-v 9631 deşi această lege nu mai putea constitui titlul valabil, fiind abrogată.
     În temeiul legii 1/2000 reclamanta a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru terenul aferent fermei Băneasa,fiind emis titlul nr. 100085/06.06.2001. Au fost încuviinţate probe cu acte.
     Întrucât prin încheierea 4201/25.04.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti Biroul de Carte Funciară, a fost înscris dreptul de proprietate al USAMVB în temeiul legii pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice, lege care era abrogată la acea dată, instanţa urmează să admită acţiunea reclamantei.
     În temeiul articolului 36 din Legea 7/1996 se dispune rectificarea Cărţii Funciare nr. 7324/2000 în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului din Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr.42-44 în baza titlului nr. 100085 cod 041179481/06.06.2001 şi al radierii Legii pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice promulgată cu Înaltul Decret Regal nr. 2746/1929.
     Legea hotărăşte:
     Admite acţiunea formulată de reclamanta Universitatea de Ştiinţe Agrnomice şi Medicină Veterinară, cu sediul în Bucureşti, strada Apolodor nr.17, sector 5.
     Dispune rectificarea cărţii funciare nr. 7324/2000 în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului din Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 42-44 în baza Titlului nr. 100085 cod 04117981/06.06.2001 şi al radierii Legii pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Agronomice promulgată cu Înaltul Decret Regal nr. 2747/1929 şi p-v/9.6.31 din partea a-II-a a Cărţii Funciare.
     Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
     Cu apel.
     Promulgată în sentinţa publică azi, 8.10.2002
     23.10.2002