Nimeni nu l-a făcut "mediocritate" pe liberalul Bogdan Olteanu, cît timp a fost preşedintele Camerei Deputaţilor.
     Nimeni n-a zis că ar fi incompetent acest nepot al kominternistei Ghizela Vass (membră a CC al PCR timp de treizeci şi doi de ani, între 1952-1984), deşi Olteanu a fost al treilea om în stat, timp de trei ani (2006-2008).
     Acum, însă, cînd a fost numit într-o funcţie mult mai măruntă - doar viceguvernator al Băncii Naţionale -, pe capul lui neprotejat de vreo tichie de mărgăritar, curg ofensele.
     PDL, prin vocea lui Radu F. Alexandru, susţine că Olteanu nu are pregătirea necesară.
     Desigur, onorabilul Radu F. Alexandru era vocea cea mai nimerită din PDL să afirme asta, deoarece nu era parlamentar în 2006. Deci, nu este "pătat" de momentul cînd partidul său actual şi cu fostul său partid (PNL) l-au înălţat pe Bogdan Olteanu la conducerea Camerei Deputaţilor.
     PSD-iştii şi liberalii l-au apărat de Radu F. Alexandru, într-un mod ciudat: "Eu, cînd vă aud, mă gîndesc la competenţa pe care o are doamna Nuţi la Turism. Bogdan Olteanu măcar are şansa de a sta pe lîngă somităţi şi să înveţe", a fost pledoaria Aurei Vasile (PSD).
     Adică, dacă Nuţi poate la Turism, atunci de ce Olteanu n-ar putea la BNR?!
     Desigur, Aura Vasile concepe competiţia politică în termeni de muşchi: partidul mai tare este ăla care urcă cît mai sus persoana cu o cît mai joasă competenţă.
     Dezvăluire involuntară, probabil.
     Oamenii din mediul financiar- bancar murmură: "Bine, bine, dar omul n-a lucrat în bancă..."
     Alţii se miră: "Cum?!, Olteanu va conduce Direcţia Operaţiuni de Piaţă?! "
     Vor sa spună că, acum, la momentul atacurilor speculative pe moneda naţională, ne va costa cam mult şcolarizarea lui Olteanu pe lîngă "somităţile" de care aminteşte Aura Vasile.
     Însuşi şeful lui de partid, Crin Antonescu, a fost foarte rezervat în a-i declara competenţa.
     El a confirmat că PNL îl susţine şi a spus că "s-a lăsat convins" de argumentele lui Olteanu: "Bogdan Olteanu e un om de a cărui capacitate nu mă îndoiesc. Şi mai departe este problema sa", a conchis Antonescu.
     Adică?
     Ce "mai departe"?
     Adică, mai departe de "capacitate" rămîne de văzut "competenţa", pentru că nu-s aceleaşi lucruri "capacitatea" şi "competenţa".
     Şi Antonescu nu se îndoieşte de capacitatea lui Olteanu, iar competenţa lui Olteanu nu este problema lui Antonescu, ci problema lui Olteanu.
     Desigur, asta este şi problema noastră, a tuturor celor care nu sîntem Antonescu.
     Pentru că Antonescu are altă problemă decît noi: el vrea să ne fie preşedinte, în timp ce noi nu vrem să ne fim preşedinte, ci vrem să avem inflaţie mică.
     Consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu a lansat scenariul că Oltea-nu n-ar fi decît o unealtă a lui Dinu Patriciu în Banca Naţională, ştiut fiind că Patriciu este mereu suspectat ca aflîndu-se la originea furtunilor valutare din toamne succesive, sau participînd la specularea monedei.
     Patriciu, însă, a reacţionat într-o explozie de sarcasm la adresa amîndurora, atît la cea a lui Olteanu, cît şi la cea a lui Avramescu.
     Omul de afaceri a povestit, pe forumul propriului ziar, "Adevărul", cum a refuzat angajarea lui Olteanu la Rompetrol: "După ce a făcut tes-tele psihologice, vicepreşedintele meu pentru resurse umane a venit şi mi-a spus că-şi dă demisia dacă îl angajez pe acest individ. Labil psihic, excesiv de ambiţios, lipsit de loialitate, de o inteligenţă mediocră, dar şiret şi lipsit de moralitate. Nu l-am angajat".
     Nasol portret.
     Omul ăsta a fost, pînă anul trecut, preşedintele Camerei Deputaţilor. Dar n-a fost bun să fie angajat la Rompetrol. Patriciu a explicat: "Într-o ţară în care Avramescu este şeful Cancelariei prezidenţiale, şi Olteanu poate fi viceguvernator al BNR. Olteanu este mai şiret, Cătălin Avramescu este într-o dungă. Amândoi se numără însă printre cei care canibalizează viaţa politică românească prin incompetenţă şi lipsă de moralitate".
     Sa remarcăm aici că marile spirite se întîlnesc în idei - Dinu Patriciu se întîlneşte cu Aura Vasile în argumentul că "daca-i prost ăla, atunci poate fi prost şi celălalt" - deşi ideile lor par sa aibă semnul schimbat.
     Dar, felul în care Patriciu îl ofensează public pe Olteanu, nu lasă nici un dubiu asupra faptului că l-a deranjat profund scenariul lui Avramescu.
     Scenariştii profesionişti (cei care fac exerciţii logice fără să dispună de informaţii, de exemplu, Ioan Talpeş) pot construi aici un suprascenariu, prin care Patriciu se delimitează public de Olteanu, tocmai pentru că, de fapt, Olteanu este unealta lui şi ca să-l poată folosi, totuşi.
     La fel cum Iţic îl intreabă pe Ştrul unde se duce, şi cînd Ştrul îi zice că se duce la Cracovia, exclamă: "Ce mincinos eşti! Îmi zici că te duci la Cracovia, ca să cred că te duci la Lvov, dar tu, de fapt, chiar la Cracovia te duci!"
     Surse din PNL afirmă, însă, că neînţelegerile dintre Bogdan Olteanu şi Dinu Patriciu sînt mai vechi şi că ar fi generate de influenţa lui Olteanu asupra fostului premier liberal Călin Popescu Tăriceanu (bun prieten cu Patriciu, mult timp), pe care l-ar fi orientat împotriva unor iniţiative ale lui Patriciu.
     De altfel, Patriciu face aluzie la asta acum, cînd ofensîndu-l pe Olteanu, spune despre el: "Şi-a urmat cariera politică în care defectele l-au ajutat. L-a ajutat şi un prieten al meu (n.n. - Tăriceanu, probabil), prea comod ca să-şi poarte geanta singur".
     Patriciu este convingător în dis-preţul pe care îl afişează. El spune că Olteanu a fost promovat de PNL în conducerea Băncii Naţionale ca să scape de el.
     Interesant. Întîi au scăpat de el, făcîndu-l preşedintele Camerei Deputaţilor, acum scapă de el făcîndu-l şeful de operaţiuni al Băncii Naţionale.
     Noi cum am putea scăpa de voi?