Au fost odată cinci mari companii internaţionale de audit, consultanţă fiscală şi contabilă. Arthur Andersen a dispărut în 2002, după ce a fost condamnată pentru implicarea în frauda pusă la cale de compania Enron.
De atunci au rămas patru giganţi pe această piaţă, PricewaterhouseCoopers (PwC), Deloitte Touche Tohmatsu, Ernst & Young şi KPMG, iar unii dintre cei mai mari clienţi ai lor sunt instituţiile financiare.
Bloomberg şi Financial Times au scris recent că PricewaterhouseCoopers a fost chemată în judecată pentru că "nu a detectat un caz de fraudă care a condus la colapsul unei bănci în timpul crizei financiare globale". FT apreciază că procesul din Statele Unite "poate aduce mai multe firme de audit în bătaia focului".
Cel mai mare proces împotriva unei firme de audit, după cum scrie Financial Times, a fost iniţiat ca urmare a plângerii depuse de compania care se ocupă de lichidarea Taylor, Bean & Whitaker (TBW), un intermediar de credite ipotecare din SUA, aflat într-o relaţie de lungă durată cu Colonial Bank din Alabama.
În perioada bulei imobiliare din Statele Unite, care a condus la criza creditelor subprime, TBW acorda credite ipotecare, iar acestea erau finanţate de Colonial Bank.
Conform articolului din FT, compania care administrează ce a mai rămas din activele TBW acuză PwC că "nu a detectat conspiraţia de mai multe miliarde de dolari dintre fondatorul TBW şi conducerea executivă a Colonial Bank".
Documentele înaintate instanţei de judecată arată că PwC a semnat opinii de audit "curate" între 2002 şi 2008, iar în 2009 Colonial Bank s-a prăbuşit şi a "urcat" până pe locul 6 în topul celor mai mari falimente bancare din SUA. Costul pentru FDIC (n.a. Federal Deposit Insurance Corp., instituţia de garantare a depozitelor bancare din SUA) a fost de 4,2 miliarde de dolari, conform estimărilor Bloomberg.
Administratorul TBW mai arată că "PwC a certificat existenţa unor active de peste un miliard de dolari, dar prezenţa lor nu a fost dovedită, fie au fost vândute sau nu valorau nimic", după cum mai scrie FT.
"An după an, PwC nu şi-a îndeplinit obligaţiile, nu a acţionat conform regulilor şi nu a detectat frauda", a declarat un avocat al administratorului judiciar al TBW, conform unui articol Bloomberg.
Agenţia de ştiri americană mai aminteşte că PwC a plătit, în urma unor acuzaţii de neglijenţă, 65 de milioane de dolari pentru a închide un caz legat de colapsul MF Global Holdings, fost dealer primar al Federal Reserve, condus în acea perioadă de Jon Corzine, fost director executiv al băncii de investiţii Goldman Sachs, fost senator şi fost guvernator democrat al statului New Jersey.
Avocaţii PwC susţin că "au fost respectate standardele de audit, iar TBW este responsabilă pentru pierderile sale". De asemenea, "nu trebuie uitat că proprietarul TBW şi jumătate din consiliul director erau infractori", a mai precizat un avocat PwC în faţa juriului, iar "aceştia nu au luat în considerare raportul de audit PwC, deoarece erau conştienţi de frauda comisă", se mai arată în articolul Bloomberg.
Ce mai înseamnă atunci un audit, mai ales că datele trebuiau făcute publice pentru investitori şi instituţiile de supraveghere? Oare auditorul nu avea datoria să sublinieze "scăpările" conducerii?
Bloomberg arată că TBW a ocupat, în acea perioadă, locul 12 în topul creditorilor ipotecari din SUA, iar prăbuşirea sa a fost rezultatul unei anchete federale, care a descoperit "o fraudă de 3 miliarde de dolari referitoare la active ipotecare false". În urma investigaţiei guvernamentale, şase directori TBW au fost trimişi la închisoare, inclusiv Lee Farkas, preşedintele şi fondatorul companiei, a cărui sentinţă este de 30 de ani.
În documentele înaintate curţii, avocaţii lichidatorului TBW arată că "PwC a certificat active ipotecare false drept vânzări legitime către Colonial Bank" şi "au încercat să ascundă neglijenţa în faţa autorităţilor federale".
Mai multe comentarii de pe marginea articolului din Financial Times consideră că "procesul nu este decât o acţiune populistă ieftină a sistemului juridic din Statele Unite", iar "PwC poate câştiga procesul dacă se respectă legea", în timp ce "instituţiile de reglementare ar trebui să determine cauzele adevărate ale problemei".
Este greu de crezut că autorităţile americane vor merge până acolo, pentru că o astfel de investigaţie ar ajunge la efectele stimulării creditului ipotecar în urma "intervenţiilor" administraţiei lui Bill Clinton, dar şi a politicii monetare a Federal Reserve din vremea "domniei" lui Alan Greenspan.
Alţi cititori FT arată că procesul PwC din Florida ar trebui să deschidă calea unor investigaţii mult mai "adânci" referitoare la rolul firmelor de audit în criza financiară globală, deoarece "responsabilitatea lor este enormă".
După ce aminteşte că "băncile au plătit sute de miliarde de dolari drept despăgubiri în urma crizei financiare globale, iar alte companii de servicii financiare, cum ar fi agenţiile de rating, au fost nevoite să plătească amenzi considerabile", Financial Times arată că "au existat doar puţine cazuri în care au fost implicate şi firmele de audit", în condiţiile în care "acestea au susţinut că nu pot fi considerate responsabile pentru că nu au detectat semnalele fraudei".
Lichidatorul TBW cere despăgubiri de 5,5 miliarde de dolari în procesul din Miami (n.a. Bloomberg scrie despre 5,6 miliarde). Jim Peterson, fost partener în cadrul companiei Arthur Andersen, estimează că acordarea unor despăgubiri de 2 până la 3 miliarde de dolari "poate reprezenta un punct de inflexiune, care ar determina partenerii să se împrăştie", conform unei declaraţii pentru FT. În opinia lui Peterson, "PwC luptă pentru supravieţuire în acest proces".
Oare până când vor mai fi "Big Four", înainte să se vorbească de "Last Three", dar, mai ales, cine va mai avea încredere în auditori?
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 17.08.2016, 07:42)
Cel mai bun articol de azi!
2. si la noi au existat
(mesaj trimis de Obama în data de 17.08.2016, 09:48)
astfel de cazuri - diicotul a arestat oameni de afaceri pentru evaziune fiscala, desi firmele lor erau auditate de firme Big4. Activau in domeniul farmaceutic/sanatatii.
un alt caz incredibil este cazul unui big4 care l-a consiliat pe becali sa-si faca banca, dar avizul i-a fost refuzat de bnr pe motiv ca principalul actionar, becali, avea cazier judiciar. nu stiu daca i-au returnat banii, dar halal consultanta..
2.1. Trumpi (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de The Brute în data de 17.08.2016, 10:20)
Acestea se numesc inadvertente. Daca nu citesti raportul PE care Il auditezi se intampla sa nu observi unele lucruri minore.Parca domnul Rödler, fost sef la un Bigmac Austria crezi ca poate intelege cum firma pe care o supravegheaza sa iasa pur si simply din EU. Cat despre suma e un mizilic, echivalent cu rezultatul anului 2014 al Erste Group, acesta fiind o importanta cifra a carei luare in considerate a dus la prelumgirea contractului domnului Treichl.