POLITICO: Polonia a acuzat că a fost exclusă din negocierile de pace cu Ucraina

Liderii din Marea Britanie, Franţa, Germania şi Ucraina s-au reunit la Londra pentru a-şi alinia poziţiile în faţa presiunilor Washingtonului pentru un acord de pace în Ucraina, însă Polonia nu s-a numărat printre invitaţi - pentru a doua oară în două luni, după absenţa de la summitul de la Geneva din 23 noiembrie, scrie POLITICO, de la care transmitem cele ce urmează. Varşovia, un actor-cheie al NATO şi unul dintre cei mai vocali susţinători ai Kievului, este tot mai iritată de această marginalizare diplomatică.

Excluderea Poloniei de la masa negocierilor este o lovitură dură pentru o ţară care a adoptat una dintre cele mai active poziţii din UE cu privire la Ucraina, iar tabăra dreaptei naţionaliste din jurul preşedintelui Karol Nawrocki nu a pierdut timpul şi l-a învinuit pe premierul liberal Donald Tusk pentru acest eşec.

„Absenţa Poloniei la Londra este încă un exemplu al incompetenţei lui Donald Tusk”, a declarat furios Marek Pêk, senator din partidul naţionalist Lege şi Justiţie, după reuniunea de la Downing Street, numindu-l pe Tusk, fost preşedinte al Consiliului European, „un politician de rang secund în Europa”.

Motivele frustrării poloneze sunt clare. Polonia nu numai că găzduieşte 1 milion de refugiaţi ucraineni şi acţionează ca principal centru de aprovizionare pentru Ucraina, dar Varşovia joacă şi un rol esenţial în a presa Europa să se reînarmeze. Polonia este ţara cu cele mai mari cheltuieli pe cap de locuitor pentru apărare din NATO şi doreşte să-şi dubleze efectivele militare - deja cele mai mari din alianţă - la 500.000 de soldaţi.

Pe de altă parte, şi premierul Tusk şi-a exprimat o oarecare frustrare faţă de exilarea Poloniei la marginea scenei diplomatice. După întâlnirea de la Geneva, el a cerut să fie inclus în comunicatul comun european - o cerere menită să salveze aparenţele, care, potrivit comentatorilor de la Varşovia, nu a făcut decât să sublinieze absenţa Poloniei.

Săptămâna trecută, la Berlin, stând alături de cancelarul german Friedrich Merz, Tusk a încercat să dezamorseze situaţia jenantă creată de respingerea diplomatică a Poloniei printr-o notă de ironie. „Nu vreau să stârnesc emoţii, dar să spunem lucrurilor pe nume: nu toată lumea din Washington - şi cu siguranţă nimeni de la Moscova - şi-ar dori ca Polonia să fie prezentă peste tot”, a spus el, înainte de a adăuga că a considerat această excludere - probabil o reflectare a susţinerii tenace a Ucrainei de către Polonia - drept „un compliment”.

Guvernul insistă că nu s-a întâmplat nimic neobişnuit la Londra. Formatul „a fost propus de prim-ministrul (Keir) Starmer”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Adam Sz³apka, argumentând că „există zeci de astfel de formate, care se schimbă constant. Nu toate formatele produc rezultate, iar Polonia nu trebuie - şi nu ar trebui - să participe la toate”, a punctat oficialul. El a menţionat că ministrul de externe Rados³aw Sikorski s-a alăturat unei convorbiri telefonice cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi cu Starmer după întâlnire - dovadă, a spus el, că Polonia „rămâne pe deplin angajată”.

Oficialii polonezi se grăbesc să sublinieze că nu există negocieri de pace reale cu Rusia, cel puţin pentru moment.

„Acestea sunt instantanee, nu o arhitectură”, a spus un diplomat despre absenţa Varşoviei. „Este prea devreme pentru isterie”, a comentat el cerând acoperirea anonimatului.

În primii ani ai războiului, Polonia era imposibil de ignorat. A trimis o mare parte din arsenalul său în Ucraina, a convins Berlinul să trimită tancuri Leopard la Kiev şi a servit ca centru logistic indispensabil al NATO, în special de la o bază aeriană din apropierea oraşului Rzeszow.

Dar o mare parte din această influenţă s-a estompat.

Stocurile de arme din era sovietică ale Poloniei sunt epuizate, iar vasta sa campanie de reînarmare nu va elibera nimic din ceea ce poate oferi străinătatea timp de ani de zile.

Între timp, Franţa, Germania şi Marea Britanie promit acum noi sisteme de apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acţiune şi, ceea ce este esenţial, sunt dispuse să contribuie cu trupe la orice misiune viitoare de monitorizare sau menţinere a păcii în Ucraina. Chiar dacă sunt doar promisiuni, Polonia a exclus deja această posibilitate.

În discuţiile care se concentrează acum pe aplicarea încetării focului şi garanţiile de securitate, sprijinul din trecut contează mai puţin decât resursele care pot fi mobilizate, iar Kievul s-a adaptat în consecinţă. Zelenski se bazează acum în mare măsură pe capitalele care pot aduce ceva nou la masa negocierilor.

„Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, Kievul nu ne vrea - atunci cine ne vrea?”, a declarat fostul prim-ministru Leszek Miller după discuţiile de la Londra. „Se întâmplă ceva neplăcut şi ar trebui să încetăm să ne prefacem că nu este aşa”, a opinat el.

Fostul preşedinte Bronis³aw Komorowski, un aliat politic al lui Tusk, a susţinut că absenţa Poloniei reflectă realităţile geopolitice, nu un eşec diplomatic.

Londra a reunit „cele trei ţări europene cele mai puternice” - din punct de vedere politic, militar şi economic - cele care contribuie cel mai mult la efortul de război al Ucrainei, a spus el. Polonia, a adăugat el, „este pur şi simplu mai slabă” şi, deşi Europa apreciază rolul Varşoviei, acesta trebuie să fie „în concordanţă cu ponderea sa reală”, a arătat fostul preşedinte.

Pe de altă parte, eforturile Poloniei de a dobândi greutate diplomatică nu sunt ajutate de dificultăţile sale de a vorbi pe o singură voce în străinătate. În timp ce Tusk se concentrează pe eforturile de coordonare europeană, preşedintele Nawrocki, susţinut de opoziţia naţionalistă, s-a ocupat de consolidarea propriilor credite în politica externă, călătorind la Washington, cultivând contacte în jurul administraţiei lui Donald Trump şi vorbind public despre „vocea independentă” a Poloniei.

Cele două părţi îşi adresează frecvent critici reciproce. Tusk i-a reamintit recent lui Nawrocki că Legea fundamentală poloneză încredinţează politica externă guvernului, nu preşedinţiei. Însă în ciuda teatralităţii, ambele tabere împărtăşesc aceeaşi linie dură faţă de Rusia.

Ceea ce nu împărtăşesc este o strategie pentru a naviga la Washington.

Oficialii guvernamentali recunosc că Nawrocki are în prezent un acces mai direct la Casa Albă. Consilierul său principal pentru politică externă, Jacek Saryusz-Wolski, o spune fără menajamente: „Trump nu se va întâlni niciodată cu Tusk. Se va întâlni cu preşedintele. Datorită lui, Polonia are încă un canal de comunicare cu Washingtonul”.

Cercul lui Nawrocki susţine că acest lucru îi conferă o influenţă pe care Tusk nu o poate egala. Fără acces la Trump, Tusk „nu adaugă nimic distinctiv” la discuţiile occidentale la nivel înalt, a declarat Saryusz-Wolski pentru POLITICO. În opinia sa, dacă nu există cineva cu statutul preşedintelui care să afirme interesele Poloniei la cel mai înalt nivel, ţara va urma pur şi simplu orice compromis pe care Parisul, Berlinul şi Londra îl vor încheia cu Washingtonul.

Oficialii recunosc în privat că un canal de comunicare cu Washingtonul este important - şi, deocamdată, Nawrocki îl are. Totuşi, ei avertizează că a miza totul pe un singur preşedinte american imprevizibil este riscant, mai ales după ce noua strategie de securitate a SUA a semnalat în mod deschis că Europa trebuie să-şi asume o responsabilitate mult mai mare pentru propria apărare.

Consecinţa faptului că Nawrocki se ocupă de diplomaţia cu Trump, în timp ce Tusk se ocupă de Europa, este că poate părea că există două politici externe simultan.

„ Problema nu este poziţia Poloniei”, a spus un diplomat occidental de rang înalt, referindu-se la poziţia pro-Ucraina a ţării. „Problema este să ştim cine vorbeşte în numele Poloniei”, a arătat el.

Dacă este o consolare pentru Tusk, Merz din Germania insistă că ia în considerare poziţia Varşoviei. „Poziţia mea faţă de Polonia este foarte clară: nu facem nimic fără o coordonare strânsă cu Polonia”, i-a promis cancelarul lui Tusk săptămâna trecută.