Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 02.02.2012
Puțin trecut, prezent deloc și mult viitor
     Blana ursului din pădure este marfa care se găsește cel mai ușor la noi în țară. Mulți o au și sunt dispuși să ți-o vândă pentru un preț corect din punctul lor de vedere. Este o chestiune de tradiție, de muncă neos-toită vreme de peste 60 de ani a claselor conducătoare. Obișnuiți cu această stare de fapt ne vine mai ușor să trăim, așa cum ni se propune, în viitor, mai ales că acesta este un timp în care nu simți nici foamea, nici frigul și nici sărăcia. Bine orientată, clasa politică autohtonă folosește prezentul pentru interesul personal și viitorul când vine vorba de interesul public. Trecutul nu poate fi pus în discuție, conține fapte concrete care pot fi ușor transformate în capete de acuzare. Din punctul de vedere al maselor, trecutul conține prea multe privațiuni, prea multe erori, prea mulți ani pierduți fără niciun folos. Pentru toți, indiferent de poziție, există și un punct luminos în trecut, de care nimeni nu e "vinovat", exact ca într-un banc celebru în care un bătrân spunea oricui mai avea timp să-l asculte, cât de bine era în perioada lui Stalin, unicul său argument fiind acela că în respectivele timpuri era tânăr.

     De la cele mai înalte tribune europene, președintele țării ne anunță, pe un ton părintesc-dojenitor: "În 50 de ani, cu această datorie ne putem dezvolta extrem de frumos rostogolind-o". În plus ne avertizează să avem grijă și ce lăsăm copiilor, "o datorie sau o casă". În ceea ce ne privește, interpretând totul la modul personal, pentru că de generalitați statistice suntem sătui, lucrurile sunt clare, știm ce lăsăm, în ceea ce îi privește pe ei, conducători, e la fel de lămurită situația, atât că nu e vorba de casă ci de case. Premierul e și el precis în exprimare când spune că deocamdată nu sunt bani pentru suplimentarea salariilor și pensiilor rahitice. Poate în viitor. Nu există "generație de sacrificiu" care să nu aibă pântecele bombate (precum copiii subnutriți din țările lumii a treia ) de la consumul excesiv de "viitor", aliment care umple pe moment stomacul dar care nu asigură necesarul de proteine, lipide, glucide și vitamine, elemente vitale pentru o bună func-ționare a organismului. Când ești trecut de adolescență și afli că peste 50 de ani, când vei fi trecut și de a treia tinerețe, țara va fi frumos dezvoltată, parcă adormi mult mai liniștit. Statul lucrează pentru tine. Sloganul e al unui fost fond de investiții, dar merge și în acest caz, efectele pe termen lung probabil sunt aceleași.

     Prezentul este complicat. Conține multe variabile, multe nevoi stringente, așa că e mai bine să fie ignorat de la cel mai înalt nivel. E aproape o crimă să ceri, ca simplu muritor angajat într-o funcție minoră, să trăiești bine azi. Ai da dovadă de lipsă de viziune și aproape că nu îți meriți posibilul viitor luminos.

     Ar fi de dorit ca măcar un politician aflat în fruntea bucatelor să vină și să ne spună: hai să avem grijă cum trăim prezentul pentru ca în viitor să avem un trecut comun de care să nu ne fie rușine. Ar fi un punct de plecare. 
DAN NICOLAIE
 

 

.