Teheran: Procedura constituţională de succesiune şi analiza candidaţilor a început

Moartea lui Ali Khamenei, după aproape 37 de ani în fruntea Republicii Islamice, deschide una dintre cele mai sensibile etape politice din Iranul post-revoluţionar, mecanismul constituţional de succesiune fiind activat imediat după confirmarea decesului liderului regimului iranian, relatează The Washington Post.

Tranziţia nu este doar o chestiune simbolică, deoarece în cadrul regimului de la Teheran, liderul suprem are autoritate finală asupra tuturor instituţiilor statului, schimbarea fiind una care poate redefini echilibrul intern de putere şi direcţia strategică a ţării, notează sursa.

Constituţia iraniană prevede formarea rapidă a unui consiliu provizoriu care să preia atribuţiile liderului suprem până la desemnarea unui succesor. Acest organism este compus din preşedintele în exerciţiu, şeful sistemului judiciar şi un membru al Consiliului Gardienilor desemnat de Consiliul de Discernământ, potrivit Washington Post.

Astfel, conducerea interimară este alcătuită de preşedintele reformist Masoud Pezeshkian şi şeful justiţiei, considerat un conservator dur, Gholamhossein Mohseni Ejei. Aceştia exercită temporar atribuţiile executive ale liderului suprem, însă nu pot lua decizii care să schimbe arhitectura fundamentală a statului, transmite publicaţia.

Succesorul este ales de un organism format din 88 de clerici şiiţi, numit Adunarea Experţilor. Membrii acesteia sunt aleşi prin vot popular o dată la opt ani, însă candidaţii trebuie validaţi în prealabil de Consiliul Gardienilor, instituţie cunoscută pentru filtrarea strictă a competiţiei electorale, potrivit sursei citate.

De-a lungul timpului, Consiliul Gardienilor a exclus numeroşi candidaţi consideraţi prea reformişti. Printre cei respinşi recent s-a numărat şi fostul preşedinte Hassan Rouhani, artizanul acordului nuclear din 2015, care nu a fost lăsat să candideze pentru un nou mandat în Adunarea Experţilor în 2024, subliniază Washington Post.

Legea prevede că Adunarea trebuie să desemneze „cât mai curând posibil” noul lider suprem, însă deliberările au loc în spatele uşilor închise, iar negocierile interne rămân opace.

• Cine ar putea urma la conducere

Anterior, unul dintre candidaţii preferaţi era fostul preşedinte Ebrahim Raisi, un conservator apropiat de Khamenei. Moartea sa într-un accident de elicopter, în mai 2024, a schimbat însă radical calculele, transmite sursa citată.

Un nume frecvent menţionat este Mojtaba Khamenei, fiul liderului decedat, cleric şiit în vârstă de 56 de ani. Deşi influent în cercurile religioase şi de securitate, el nu a ocupat funcţii guvernamentale oficiale. O eventuală succesiune dinastică ar putea provoca tensiuni atât în rândul criticilor regimului, cât şi printre susţinătorii sistemului teocratic, unii considerând-o contrară spiritului revoluţiei iraniene din 1979, eveniment ce a dus la instaurarea actualului regim de la Teheran.

• O funcţie cu puteri excepţionale

Liderul suprem iranian nu este doar o figură religioasă. El reprezintă centrul sistemului politico-religios care se află la baza statului, are ultimul cuvânt în politica externă, apărare şi securitate şi este comandantul suprem al forţelor armate iraniene, conform Washington Post.

Sub conducerea fostului lider iranian, influenţa Gărzilor Revoluţionare a crescut considerabil. Această structură paramilitară, desemnată organizaţie teroristă de către SUA în 2019, controlează sectoare economice importante şi coordonează reţeaua regională cunoscută drept „Axa Rezistenţei”, formată din aliaţi şi grupări militante din Orientul Mijlociu, transmite sursa.

De la Revoluţia Islamică din 1979, Iranul a cunoscut o singură schimbare în poziţia de lider suprem, cea din anul 1989, când Ruhollah Khomeini a murit, iar Ali Khamenei i-a succedat în funcţie.

Actuala tranziţie are loc într-un context mult mai tensionat, pe fondul confruntărilor militare recente cu Israelul şi al presiunii internaţionale crescânde. În aceste condiţii, alegerea viitorului lider suprem nu va fi doar o decizie religioasă sau constituţională, ci una cu implicaţii majore pentru stabilitatea internă şi pentru echilibrul geopolitic regional, notează Washington post.

Indiferent de rezultat, cert este că noul lider de la Teheran va moşteni nu doar o funcţie cu puteri extinse, ci şi un moment de maximă fragilitate pentru Iran, arată sursa.