Dumitru Chisăliţă (AEI): Ce ar trebui să cuprindă Programul de Guvernare - Cum eliminăm risipa de resurse şi managementul ineficient care îi ţin pe români în sărăcie?

Programul de Guvernare ar trebui să înceapă discuţia despre resursele României cu o întrebare incomodă: De ce, după un sfert de secol de creştere economică, producem aproximativ aceeaşi valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate?

Comparaţia Eurostat dintre 2000 şi 2025 arată stagnarea productivităţii resurselor în România, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. Indicatorul raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale. Nu măsoară exclusiv energia şi nici numai resursele extrase din România. Include materialele extrase pe plan intern, plus importurile şi minus exporturile.

TABEL 1

Acesta ar trebui să fie un subiect central al programului de guvernare. Pentru că discuţia despre deficit, taxe, salarii şi pensii rămâne incompletă dacă nu discutăm şi capacitatea economiei de a transforma resursele în valoare.

România nu poate construi prosperitate durabilă doar consumând mai mult, construind mai mult şi cheltuind mai mult. Trebuie să obţină mai multă valoare din ceea ce consumă.

Tabel 2

5 întrebări a căror răspunsuri sunt esenţiale pentru reducerea sărăciei în România

Ce fel de creştere economică vrem?

Un PIB mai mare este necesar. Dar Guvernul trebuie să analizeze din ce provine creşterea şi ce lasă în urmă: capacităţi productive, competenţe, tehnologii şi venituri durabile sau o nevoie tot mai mare de materiale pentru a obţine aceeaşi valoare economică?

Stagnarea productivităţii resurselor nu înseamnă că România nu a progresat deloc. Înseamnă că, la nivelul acestui indicator, creşterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând mult în urma ţărilor UE. Guvernul trebuie să afle cât din rezultat ţine de risipa de resurse, managementul ineficient, construcţia infrastructurii necesare şi cât ţine de tehnologii slabe, pierderi, produse cu valoare adăugată redusă produse în România sau folosirea ineficientă a resurselor. Programul de guvernare trebuie să identifice cauzele sărăciei şi să prevadă măsuri pentru creşterea productivităţii, eficienţei şi valorii adăugate. Combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor şi managementul performant trebuie să înlocuiască tratarea repetată a efectelor prin ajutoare şi subvenţii nesfârşite care produc o aparentă bunăstare pe termen scurt şi sărăciei lucie pe termen lung.

Productivitatea Resurselor în ţările EU (euro/kg)

Tabel 3

Unde rămâne valoarea resurselor româneşti?

Nu este suficient să enumerăm gazele, pădurile, terenurile agricole sau resursele minerale ale ţării. Inventarul resurselor nu este un bilanţ al prosperităţii.

Întrebarea care trebuie să şi o pună Guvernul este câtă valoare păstrăm în România prin prelucrare, tehnologie, proiectare şi comercializare. Ce exportăm brut? Ce importăm ulterior? Ce verigi de producţie lipsesc şi de ce nu sunt competitive? Răspunsul trebuie dat pe sectoare şi pe date. Nu orice export de materie primă este o greşeală, iar nu orice fabrică devine viabilă prin subvenţionare. Dar absenţa unei politici coerente pentru creşterea valorii adăugate nu poate fi înlocuită cu discursuri despre bogăţiile ţării.

Ce rezultate cumpără statul cu banii publici?

Guvernul trebuie să schimbe criteriul prin care îşi judecă investiţiile. O sumă cheltuită nu este, prin ea însăşi, un rezultat economic. Nici absorbţia fondurilor europene nu spune singură cât de mult s-a modernizat economia. Pentru fiecare program major trebuie discutate efectele: reduce costurile de producţie? Economiseşte materiale şi energie? Îmbunătăţeşte transportul? Creează capacităţi competitive? Produce beneficii care justifică întreţinerea şi exploatarea investiţiei? România are nevoie de un bilanţ al rezultatelor, nu doar de un bilanţ al plăţilor.

Cum ajută energia economia să producă mai multă valoare?

Dezbaterea energetică trebuie să includă preţul, siguranţa aprovizionării şi investiţiile necesare. Dar trebuie să ajungă şi la întrebarea economică: ce valoare adăugată obţin întreprinderile din energia consumată şi din banii cheltuiţi pentru aceasta?

Sprijinul public pentru industrie trebuie legat de modernizare, de reducerea pierderilor şi de rezultate verificabile. Altfel, statul poate ajunge să finanţeze repetat aceeaşi vulnerabilitate. În acelaşi timp, închiderea unei activităţi industriale poate îmbunătăţi un indicator de consum fără să reprezinte o victorie economică. Obiectivul trebuie să fie producţia competitivă, cu un consum mai eficient, venituri şi locuri de muncă sustenabile.

Valoarea adăugată şi productivitatea resurselor singurele ingredinte care pot asigura bunăstare pentru români?

Stagnarea productivităţii resurselor nu explică singură sărăcia. Veniturile populaţiei depind şi de productivitatea muncii, de ocupare, de distribuţia valorii adăugate, de fiscalitate şi de calitatea serviciilor publice.

Tocmai de aceea, Guvernul trebuie să lege aceste teme. Mai multă valoare produsă trebuie să se traducă în salarii sustenabile, întreprinderi viabile şi servicii publice mai bune.

A promite venituri mai mari fără să explici cum creşte capacitatea economiei de a le susţine înseamnă să amâni aceeaşi problemă pentru următorul buget şi să i amăgeşti pe români

Noul Guvern ar trebui să prezinte un diagnostic public, ţinte măsurabile şi responsabilităţi clare, unde consumăm ineficient, unde pierdem valoare şi ce schimbăm concret.

România nu poate construi prosperitate doar consumând mai multe resurse. Datele Eurostat arată că, în 2025, obţineam aceeaşi valoare economică pe kilogram de materiale consumate ca în 2000. În timp ce Uniunea Europeană şi-a îmbunătăţit acest raport cu 50%, Polonia cu 90%, Bulgaria cu 40%, România a revenit la punctul de plecare din anul 2000 adică 0%. Aici trebuie să înceapă discuţia despre competitivitate, energie şi bunăstarea românilor.

Dumitru Chisăliţă

Preşedinte AEI