Raport Allianz Trade: Transporturile, afectate de tensiuni geopolitice, reglementări stricte şi lipsa investiţiilor

Transportul, un sector strategic pentru comerţul global şi mobilitatea zilnică, se află într-o perioadă de transformare accelerată, marcată de riscuri şi oportunităţi semnificative, potrivit unui comunicat Allianz Trade emis redacţiei. Conform celei mai recente analize realizate de Allianz Trade, lider global în asigurarea creditului comercial şi analiza riscului sectorial, industria transporturilor este evaluată la un nivel de risc moderat-sensibil, în contextul tensiunilor geopolitice, al reglementărilor de mediu tot mai stricte, al presiunilor generate de costurile de energie fluctuante şi al deficitului de forţă de muncă.

Conform analiştilor Allianz Trade, sectorul transporturilor reprezintă un catalizator destul de precis al direcţiei în care evoluează economia, iar încetinirea creşterii economice prognozate pentru România, între 0.5-0.6% în acest an, sugerează o evoluţie similară pentru acest sector. Deşi transportul rutier rămâne principala rută de transport, acesta este şi cel mai încercat de factori contradictorii. În ceea ce priveşte transportul aerian de mărfuri, acesta se menţine pe un trend de creştere, avansând valoric cu 3%, în prima jumatate a anului, faţă de perioada anterioară când avansa cu 7.4%, conform INSSE. Această creştere modestă în valoare poate fi interpretată ca o scădere a marjelor în condiţii de inflaţie accentuată. Pe de altă parte indicatorii de transport portuar au înregistrat scăderi de două cifre, atât pe seama unor volume de mărfuri încărcate, mult mai mici faţă de primul semestru al anului anterior, cât şi pe seama diminuării volumului de cereale transportate, coroborate cu volume firave de produse metalurgice precum mărfuri tranzacţionate, cu precădere pe aceste rute.

”Pe de o parte, apartenenţa la Schengen, îmbunătăţirile în infrastructura rutieră şi preţul relativ redus al petrolului sunt aspecte pozitive, fiind însă contrabalansate de competiţia acerbă pe o piaţă foarte fragmentată, cu posibilităţi reduse de influenţare a preţurilor către beneficiari şi cu probleme de disponibilitate a forţei de muncă şi costuri în creştere. Sectorul transporturilor rămâne unul dintre cele mai dinamice din economie, cu evoluţii eterogene pe principalele segmente. Nevoia de reînnoire şi de modernizare periodică a flotei reprezintă o caracteristică a întregului sector, aflată între constrângerile unei cereri volatile, greu de influenţat şi nevoia de lichiditate în cadrul căreia încasarea creanţelor este indicatorul cheie.”, punctează Mihai Chipirliu, CFA - Risk Director, Allianz Trade.

Potrvit sursei, transportul maritim, care gestionează aproximativ 85% din volumul comerţului internaţional, rămâne cea mai eficientă modalitate de transport, beneficiind de stabilitate datorită investiţiilor guvernamentale în infrastructură, inclusiv porturi, căi ferate, drumuri şi aeroporturi. În paralel, transportul feroviar, predominant operat de companii de stat, se bucură de acces facil la finanţare publică, ceea ce îi conferă un avantaj competitiv semnificativ.

Totuşi, volatilitatea preţurilor la combustibili, nivelul ridicat al datoriilor, presiunile asupra marjelor şi costurile semnificative de investiţii expun sectorul la riscuri. În aviaţie, competiţia cu transportul feroviar pe distanţe scurte şi necesitatea adoptării combustibililor sustenabili pun presiune suplimentară asupra profitabilităţii. În acelaşi timp, transportul rutier se confruntă cu provocări majore generate de deficitul de forţă de muncă şi de infrastructura insuficient dezvoltată, în special în economiile emergente.

Tensiunile din Marea Roşie şi restricţiile din Canalul Panama sau Strâmtoarea Hormuz au perturbat semnificativ transportul maritim, ducând la o scădere de 76% a traficului prin Canalul Suez în 2025. În paralel, rutele alternative, precum cea prin Capul Bunei Speranţe, au înregistrat o creştere de +268%, generând costuri mai mari şi presiuni suplimentare asupra lanţurilor de aprovizionare.

Transportul contribuie cu 24% la emisiile globale de CO₂, iar aproximativ trei sferturi din acestea provin din transportul rutier. Reglementările privind reducerea emisiilor devin tot mai stricte, iar companiile care adoptă rapid soluţii verzi obţin un avantaj competitiv pe piaţă. Totuşi, costurile rămân ridicate: combustibilul sustenabil pentru aviaţie este de trei ori mai scump decât kerosenul convenţional, iar modernizarea flotelor maritime necesită investiţii anuale de cel puţin 23 miliarde USD.

Preţurile petrolului şi ale derivatelor continuă să fie extrem de fluctuante, influenţate de conflictele geopolitice şi dezechilibrele de piaţă. Industria transporturilor şi logisticii se confruntă, de asemenea, cu o lipsă acută de personal - de la şoferi şi echipaje maritime, până la personal aeronautic şi operaţional - afectând considerabil capacitatea şi fiabilitatea reţelelor. Conflictele de muncă legate de salarii şi condiţii de lucru se intensifică, iar tranziţia rapidă către digitalizare şi automatizare schimbă profilul angajaţilor, sporind cererea pentru competenţe tehnologice. Toate acestea evidenţiază necesitatea unor măsuri strategice pentru modernizarea şi planificarea forţei de muncă în sector.

Conform comunicatului, în aviaţie, după o revenire puternică în 2024, cu o creştere de +10,6% a traficului de pasageri, ritmul de expansiune se temperează în 2025, ca urmare a încetinirii economice globale şi a costurilor operaţionale ridicate. Profitabilitatea sectorului este afectată de preţurile volatile ale combustibililor, majorarea taxelor aeroportuare, întârzierile în livrarea aeronavelor şi necesitatea investiţiilor în tehnologii şi combustibili mai sustenabili, ceea ce conturează un mediu de afaceri complex şi competitiv pentru companiile aeriene.

Transportul maritim se confruntă cu provocări majore generate de blocajele geopolitice şi efectele schimbărilor climatice, precum seceta şi inundaţiile, care cresc atât riscurile operaţionale, cât şi costurile. Flota globală este învechită, aproximativ jumătate dintre nave depăşind 15 ani, ceea ce complică tranziţia către tehnologii mai sustenabile şi prietenoase cu mediul. Aceşti factori combină provocările externe cu nevoia de modernizare a infrastructurii, creând un context complex pentru operatorii din sector.

Transportul feroviar înregistrează progrese semnificative la nivel global. În Europa, liberalizarea pieţei şi implementarea proiectelor strategice TEN-T şi Rail Baltica consolidează calea ferată ca alternativă durabilă la transportul rutier şi aerian. China deţine cea mai extinsă reţea de trenuri de mare viteză, de 40.000 km, în timp ce Statele Unite rămân lideri în transportul feroviar de marfă, subliniind rolul esenţial al sectorului în mobilitatea şi logistica globală.

Transportul rutier evoluează diferit în funcţie de regiune. În economiile dezvoltate, electrificarea flotelor şi dezvoltarea infrastructurii de încărcare reprezintă priorităţi strategice, în timp ce în pieţele emergente accentul se menţine pe dezvoltarea infrastructurii rutiere fundamentale şi creşterea conectivităţii regionale.

Astfel, întreaga industrie a transporturilor traversează o perioadă de transformări structurale majore. Capacitatea companiilor de a se adapta la şocurile geopolitice, de a accelera tranziţia verde şi de a moderniza forţa de muncă va fi decisivă pentru competitivitatea şi sustenabilitatea sectorului în anii următori.