Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 15.12.2016
RAPORT CURTEA DE CONTURI 2011-2015
Redevența petrolieră cuvenită statului – diminuată cu aproape 1,4 miliarde de dolari
click aici
 
    *  Curtea de Conturi a solicitat Ministerului de Finanțe și ANAF efectuarea unor verificări de specialitate în ceea ce privește modul de calcul și de plată a redevenței petroliere datorate de titularii de acorduri petroliere care au exploatat gaze naturale, în perioada 2006-2015
 
       Neaplicarea dispozițiilor legale și stabilirea prețului de referință a gazelor naturale extrase în România în alte condiții decât cele stabilite prin Legea petrolului nr. 238/07.06.2004 au condus la diminuarea redevenței petroliere cuvenită bugetului de stat, pentru perioada 2011-2015, cu suma estimată de 4.671.501.106,7 lei (1.390.987.220 USD), potrivit Raportului de audit al performanței privind concesionarea resurselor minerale ale țării în perioada 2011-2015, realizat de Curtea de Conturi a României.

     Documentul menționează: "Unul din elementele care trebuiau avute în vedere de ANRM (Agenția Națională pentru Resurse Minerale), la calculul redevenței petroliere pentru cantitățile de petrol exploatate de titularii acordurilor petroliere, este prețul de referință al diferitelor substanțe minerale combustibile. Evaluarea modului în care ANRM a determinat prețul de referință pentru cantitățile de petrol exploatate în perioada auditată a scos în evidență modul defectuos în care ANRM și-a îndeplinit această atribuție, având efect în modul de determinare a redevențelor petroliere cuvenite bugetului de stat".

     Curtea de Conturi susține că ANRM a aprobat prețul de referință pentru gazele naturale extrase din România, folosit la calculul redevenței petroliere, în alte condiții decât cele stabilite prin Legea petrolului nr. 238/07.06.2004: "ANRM, deși potrivit Legii petrolului nr. 238/07.06.2004 are atribuții în efectuarea de studii pe baza cărora fundamentează și stabilește prețul de referință al petrolului (țiței și gaze naturale) în baza căruia se calculează redevența petrolieră, în perioada auditată, acest preț a fost stabilit fără a avea la bază astfel de studii".

     În perioada 2011–2015, prețul de referință pentru gazele naturale extrase în România, care stă la baza calculului valorii redevenței petroliere la gazele naturale, este de 495 lei/1.000 mc.

     Raportul Curții de Conturi arată: "În conformitate cu prevederile art. 5 din Anexa 2 la Ordinul președintelui ANRM nr.98/1998, calculul contravalorii redevențelor petroliere datorate bugetului de stat de către titularii acordurilor petroliere se face prin luarea în considerare a prețurilor practicate de titularii acordurilor la valorificarea cantităților proprii de petrol, care să nu fie mai mici decât prețurile de referință stabilite și comunicate lunar de ANRM".

     Curtea de Conturi susține că a constatat faptul că prețurile de referință ale gazelor naturale extrase în România, stabilite incorect de către ANRM în perioada auditată, s-au situat sub prețurile de referință, cu consecințe în diminuarea cuantumului redevenței cuvenite bugetului de stat: "Deși auditorii publici externi au solicitat în repetate rânduri determinarea prețului de referință lunar la gaze naturale în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui ANRM nr. 98/1998, reprezentanții ANRM au refuzat în mod constant prezentarea acestor calcule, prezentând în final indicatorii (peste 4.000 de serii de date) care stau la baza determinării prețului de referință. În timpul misiunii de audit, în baza indicatorilor prezentați de ANRM și a raportărilor trimestriale ale titularilor de acorduri petroliere, pentru perioada 2011-2015, s-au estimat prețurile de referință lunare la gaze naturale în condițiile stabilite la pct. II din Anexa la Ordinul președintelui ANRM nr.98/1998, rezultând diferențe de redevență datorate bugetului de stat pentru perioada 2011-2015 în sumă estimată de 4.671.501.106,7 lei (1.390.987.220 USD)".

     Documentul mai spune că, deși Curtea de Conturi a constatat, încă din anul 2011 (pentru perioada 2006-2010), suspendarea nelegală a prevederilor Ordinul președintelui ANRM nr. 98/1998 privind aprobarea metodologiilor de stabilire a prețului de referință pentru petrolul (țiței și gaze naturale) extrase în România și modificarea și completarea unor instrucțiuni tehnice privind activitatea titularilor de acorduri petroliere, în ceea ce privește metodologia de stabilire a prețului de referință la gaze naturale, ANRM a rămas în pasivitate, procedând în continuare, în perioada 2011-2015 la stabilirea prețului minim de referință în mod eronat la valoarea de 495 lei/mc.

     Curtea de Conturi a constatat modul defectuos de stabilire a prețului de referință a gazelor naturale, respectiv cu nerespectarea prevederilor legale, și în urma misiunii de audit derulate în anul 2011 (pentru perioada 2006-2010), sens în care, a dispus conducerii ANRM măsuri pentru analiza ordinelor emise, a legalității suspendării dispuse prin aceste ordine și dispunerea de măsuri în condițiile legii. Valoarea estimată a diferenței de redevență petrolieră cuvenită bugetului de stat pentru perioada 2006-2010 a fost în sumă estimată de 2.407.470.702 lei (866.996.599 USD).

     Asupra constatărilor și măsurilor dispuse de Curtea de Conturi s-a pronunțat atât Curtea de Apel București, prin Sentința civilă nr. 6717/26.11.2012, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 972/04.03.2015 (în Dosarul nr. 3356/2/2012), în sensul mențineri acestora ca fiind corecte și legale.

     În acest context, Curtea de Conturi a solicitat Ministerului de Finanțe și Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuarea unor verificări de specialitate în ceea ce privește modul de calcul și de plată a redevenței petroliere datorate de titularii de acorduri petroliere care au exploatat gaze naturale în perioada 2006-2015, până la data elaborării prezentului raport nefiind primit rezultatul acestor verificări.

     Curtea de Conturi acuză ANRM de pasivitate, procedând în continuare, în perioada 2011-2015 la stabilirea prețului de referință în mod eronat la valoarea de 495 lei/mc, în condițiile în care prețul gazelor naturale din producția internă a fost modificat succesiv în sensul majorării, începând cu 1.07.2013, de Guvernul României.

     Auditul a constatat faptul că, în condițiile în care Guvernul României a stabilit majorarea prețului gazelor naturale din producția internă începând cu 01.07.2013 de la 495 lei/1000 m.c., acesta ajungând la sfârșitul anului 2015 la 649,69 lei/1000 m.c., ANRM a continuat să mențină prețul de referință al gazelor naturale, în funcție de care se calculează și achită redevența petrolieră cuvenită bugetului de stat.

     Curtea de Conturi apreciază: "În aceste condiții, au existat situații în care, titularii de acorduri petroliere au achitat și în perioada 2014-2015 redevența petrolieră în baza prețului de referință al gazelor naturale stabilit la valoarea minimă de 495 lei/ 1000 m.c.

     Exemplificăm, în acest sens, cazul unui operator care în anul 2014 a determinat redevența petrolieră pentru cantitatea de 685.344,83 mii m.c. gaze naturale (reprezentând 12,1% din producția realizată) luând în calcul prețul de referință al gazelor naturale stabilit de ANRM la 495 lei/ 1000 m.c.

     În condițiile în care ANRM ar fi corelat prețul de referință al gazelor naturale cu prețul gazelor naturale din producția internă stabilit de Guvernul României, la bugetul de stat s-ar fi colectat suplimentar suma estimată de 4.758.120 lei".

     Raportul mai semnalează un alt aspect care nu a fost avut în vedere de către ANRM la stabilirea prețului de referință al gazelor naturale (în funcție de care se achită redevența petrolieră cuvenită bugetului de stat). Este vorba de prețul mediu al gazelor naturale la care România a realizat importul de gaze: "Astfel, în mod ineficient pentru interesul statului Român, în condițiile în care, în perioada 2011 - 2014, prețul gazelor din import s-a situat între 379,29 USD/1000 m.c. (1.270,32 lei /1000 m.c.) și 442,21 USD/1000 m.c. (1.533,67 lei/1000 m.c.), titularii de acorduri petroliere pentru determinarea redevenței au utilizat un preț situat în aceeași perioadă între 495,7 lei/1000 m.c. și 733,5 lei/1000 m.c, respectiv la prețuri de peste 3 ori mai mici decât cele de import.

     Modul în care ANRM a stabilit și reglementat prețul de referință al gazelor naturale, luat în calculul redevenței, nu poate fi considerat în interesul statului român, întrucât statul a încasat o redevență petrolieră calculată la un preț situat la aproximativ 30% din prețul de import".

     Curtea de Conturi susține că o altă problemă care nu a fost avută în vedere de ANRM la determinarea redevenței petroliere este cea a prețurilor de referință utilizate pentru cantitățile de gaze naturale din producția internă utilizate de către producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale: "În fapt, prin Hotărârea Guvernului nr. 870/23.12.2012, executivul a permis titularilor de acorduri petroliere să utilizeze cantitățile de gaze naturale extrase din producția internă în propriilecentrale electrice. Adoptarea acestui act normativ a fost justificată de intenția producătorilor de a contribui la piața reglementată de energie electrică prin punerea la dispoziție a unei cantități de 1,8 TWh/anual de către fiecare producător. La momentul adoptării actului normativ, titularii de acorduri petroliere care dețineau centrale de producere a energiei electrice pe bază de gaze naturale erau SC OMV Petrom SA și SNGN Romgaz SA Mediaș.

     Auditul a constatat faptul că ANRM nu monitorizează cantitățile de gaze naturale din producția internă, utilizate de titularii de acorduri petroliere în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale, și nici nu a stabilit prețurile de referință utilizate de acești titulari pentru determinarea redevenței petroliere cuvenită bugetului de stat.

     Conform datelor comunicate de ANRE cu Adresa nr. 37079/16.05.2016, cantitățile de gaze naturale utilizate în perioada 2013-2015 de titularii de acorduri petroliere OMV Petrom SA și SNGN Romgaz SA, în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale au reprezentat în medie între 6,3%–9,6% din cantitatea anuală extrasă. Titularul de acord petrolier utilizează la determinarea redevenței petroliere un preț care depinde de decizia managementului fără ca ANRM să emită în acest sens reglementări sau norme pentru stabilirea prețului de referință pentru gazele naturale, din producția internă utilizate în centralele proprii.

     În ceea ce privește cantitățile de energie electrică livrate în regim reglementat de producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, din propriile centrale electrice, s-a constatat faptul că efectul obținut a fost diferit față de cel scontat la momentul emiterii actului normativ, întrucât în realitate, conform datelor ANRE, doar SC OMV Petrom SA a livrat energie electrică în regim reglementat și doar în anul 2013.

     Un aspect deosebit de important este modul în care titularii acordurilor petroliere și-au valorificat cantitățile proprii de gaze naturale extrase și respectiv, prețurile practicate de acești operatori, constatându-se pe de o parte, efectuarea unor tranzacții între companii afiliate, iar pe de altă parte, efectuarea unor tranzacții cu gaze naturale la prețuri reglementate (peste cota stabilită conform Ordinului președintelui ANRE nr. 24/2013 și Ordinului președintelui ANRE nr. 161/2014), acestea având influență directă asupra valorii redevenței petroliere cuvenite bugetului de stat, astfel:

     - pentru perioada 2013–2015, SNGN Romgaz, deși a avut obligația de a livra pe piața reglementată o cantitate totală de 50.077.084,040 MWh gaze naturale necesară consumului clienților casnici și producătorilor de energie termică (CPET), precum și consumatorilor noncasnici (NC) (în conformitate cu datele publicate de către SNTGN Transgaz SA la închiderea lunii de livrare, în baza Ordinului președintelui ANRE nr. 24/2013 și Ordinului președintelui ANRE nr. 161/2014), în urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 2013 - 2015, a livrat efectiv pe piața reglementată (pentru consumul CPET și NC) o cantitate de 58.164.138,963 MWh, respectiv cu 8.087.054,924 MWh mai mult decât era obligat să o facă.

     În fapt, prin livrarea unei cantități mai mari de gaze pe piața reglementată decât era obligat să livreze, la un preț mai mic (cuprins între 49,8 lei/Mwh în anul 2013 și 60 lei/MWh în anul 2015) față de prețul minim de vânzare practicat pe piața liberă (cuprins între 55,3 lei/Mwh în anul 2013 și 80 lei/MWh în anul 2015), SNGN Romgaz SA nu a realizat venituri din vânzarea de gaze naturale în valoare estimată de 177.910.320,58 lei (148.258.600,48 lei + TVA aferent de 29.651.720,1 lei). Din verificările efectuate ulterior de Curtea de Conturi la ANRE a rezultat faptul că, în condițiile în care SNGN Romgaz SA a livrat efectiv pe piața reglementată o cantitate mai mare decât era obligat să o facă, OMV Petrom SA și SC Amromco Energy SRL nu au furnizat cantitatea stabilită, livrând în piața reglementată o cantitate mai mică decât cea stabilită.

     -În perioada 2013-2015, OMV Petrom SA a vândut întreaga cantitatea de 71.409.970,79 MWh de gaze naturale destinată pieței concurențiale angro către SC OMV Petrom Gas SRL (entitate din cadrul grupului OMV), ulterior această entitate revânzând aceste cantități de gaze naturale către alți furnizori sau către clienți finali la prețuri mai mari cu 2%–7,2%.

     În concluzie, și în acest caz cuantumul redevenței datorate bugetului de stat depinde de anumite decizii ale managementului titularului de acord petrolier, respectiv o companie, în vederea aplicării unei cote reduse de redevență, poate influența prin măsurile luate (vânzarea produselor către părțile afiliate la prețuri preferențiale, vânzarea către anumiți parteneri la prețuri reduse față de prețul pieței) prețul de referință ce stă la baza determinării redevenței cuvenite bugetului de stat, fapt ce nu este în interesul statului român".

     Curtea de Conturi mai arată că ANRM nu a elaborat instrucțiuni pentru determinarea prețului de referință pentru tipul de țiței "Condensat", acesta fiind asimilat unui alt tip de țiței, fără însă a avea la bază o determinare pe baza caracteristicilor fizico-chimice și a randamentelor obținute prin prelucrarea acestui produs petrolier.

     Referitor la modalitatea de stabilire a sortimentelor de țiței extrase în cadrul fiecărui zăcământ comercial, auditul spune că ANRM nu a emis instrucțiuni clare, prin care să fie stabilite și aprobate sortimentele de țiței extrase de la nivelul fiecărui zăcământ.

     De asemenea, raportul Curții de Conturi precizează că ANRM a determinat lunar prețul de referință (preț care stă la baza determinării redevenței petroliere cuvenită bugetului de stat) pentru 14 sortimente de țiței, prin luarea în calcul a unui tarif de transport mediu, deși prin propria metodologie de determinare a prețului de referință s-a stabilit luarea în calcul numai a tarifului de transport prin conducte: "S-a constatat faptul că, în determinarea lunară a prețurilor de referință la țiței, ANRM a luat în calcul tariful mediu de transport al țițeiului din producția internă, de 78,64

     lei/tonă, cu 30,15% mai mare față de tariful mediu de transport al țițeiului prin conducte, în condițiile în care, prin Ordinul președintelui ANRM nr. 98/1998, s-a stabilit faptul că la determinarea prețului de referință va fi utilizat exclusiv tariful mediu de transport pe conducte.

     În concluzie, în perioada 2014-2015, cu diferența dintre tariful mediu de transport al țițeiului din producția internă și tariful de transport prin conducte, au fost subevaluate prețurile de referință la țiței". 
A.S.
 

 

.