Cum ar putea schimba un acord Trump-Putin harta economică şi politică a lumii

Într-o lume în care ce stabilesc astăzi liderii politici nu mai este valabil chiar în aceeaşi zi, Donald Trump şi Vladimir Putin se întâlnesc mâine în Alaska, oficial pentru stabilirea unui plan privind încetarea conflictului din Ucraina, plan care, aşa cum a declarat preşedintele american la finalul săptămânii trecute, are în vedere şi ”schimburi teritoriale”, fără să precizeze despre ce teritorii este vorba, ceea ce este straniu dacă ţinem cont că ţara condusă de Volodimir Zelenski reprezintă una dintre cele mai bogate şi strategice regiuni din Europa de Est. În acest moment, nu se ştie despre ce teritorii vor discuta cei doi lideri ai lumii şi nici ce se va negocia în mod concret.

Citeşte Propaganda victoriei Rusiei, contrazisă de realitate

Cert este că, dacă în 5 octombrie 2023, cu prilejul Forumului Economic de la Valdai, Vladimir Putin susţinea că la finalul războiului declanşat în Ucraina va construi "o nouă lume, multipolară”, care va înlocui ”epoca domniei coloniale, a hegemoniei şi atitudinii arogante a Occidentului”, acum se duce în Alaska să discute cu preşedintele Donald Trump o soluţie de pace care prevede schimburi de teritorii. Practic, prin atitudinea sa de acum, Vladimir Putin arată că declaraţia din 5 august 2023 este o nouă minciună, din seria celor cu care ne-a obişnuit liderul de la Kremlin. În schimb, Donald Trump susţine că prin demersul său va regla o situaţie imorală, în care îl vede ca principal vinovat pe preşedintele Volodimir Zelenski, deoarece liderul ucrainean... nu a ştiut să negocieze, aşa cum face preşedintele american. În realitate, Trump nu poate soluţiona o astfel de situaţie imorală, deoarece el însuşi este imoral. După ce a văzut că Putin procedează imoral, anexând ilegal teritorii ucrainene, odată ce a preluat al doilea mandat la Casa Albă, Donald Trump a dat frâu liber unor instincte primare pe care nu este în stare să le stăpânească şi a vorbit despre anexarea Canadei, a Groenlandei şi chiar a Canalului Panama. Adică despre anexarea de către SUA a unor teritorii care nu îi aparţin, care ţin de alte state. Exact ceea ce a făcut Vladimir Putin în Ucraina.

Prin prisma acestor aspecte trebuie interpretată declaraţia de la finalul săptămânii trecute a preşedintelui Trump, care afirma că soluţia de pace în Ucraina trebuie să includă schimburi de teritorii.

Care sunt acelea? Nu se ştie încă. Mass-media occidentală şi cea din SUA au avansat două scenarii.

În primul ar fi vorba despre păstrarea teritoriilor pe care forţele armate ruse şi forţele armate ucrainene le controlează în acest moment, adică o aşezare a graniţei dintre Ucraina şi Federaţia Rusă pe linia actuală a frontului, fapt ce ar alimenta avântul soldaţilor ruşi pe teritoriul advers în ultimele zile.

Cel de-al doilea scenariu se referă la schimburi teritoriale în regiunile Donbas (Doneţk şi Luhansk), Harkov, Zaporojie, Dnipropetrovsk şi Crimeea, regiuni a căror valoare totală a resurselor minerale este estimată la peste 11,5 trilioane dolari, resurse ce includ 23 de materiale critice printre care se numără litiu, titan, uraniu, mangan, grafit, cupru, plus rezerve masive de cărbune, petrol şi gaze naturale.

• Teritorii interesante, din punct de vedere economic, atât pentru Rusia, cât şi pentru SUA

De ce ar fi vorba despre cele cinci teritorii? Analiştii politici şi experţii citaţi de cotidianele Washington Post, New York Times, The Guardian, Foreign Policy, The Hill şi agenţia de ştiri în limba arabă Al Mayadeen, spun că zona respectivă reprezintă un adevărat Eldorado al pământurilor rare, al materiilor prime necesare în cursa pentru putere declanşată de actuala revoluţie tehnologică bazată pe utilizarea inteligenţei artificiale şi a tehnologiilor inovative.

Conform lucrării monografice "Mineralele strategice ale Ucrainei şi atractivitatea lor investiţională”, apărută în anul 2023 sub egida Universităţii Naţionale Taras Shevchenko din Kiev şi realizată în parteneriat de Serviciul Geologic Naţional Ucrainean cu Serviciul Geologic al Franţei, cu Geological Surveys of Europe (EuroGeoSurveys) şi EuroGeoSurveys Mineral Resources Expert Group (în care sunt experţi din Ucraina, Germania, Marea Britanie, Franţa, Portugalia, Belgia), au fost identificate patru grupuri de minerale strategice ale Ucrainei. Primul se referă la materiile prime tradiţionale (fier, mangan, titan, uraniu, caolin, nisipuri de turnătorie, pietre de construcţie şi de faţadă, argile refractare), în timp ce al doilea priveşte materii prime cu potenţial ridicat (pământuri rare, zirconiu şi hafniu, litiu, scandiu, germaniu, grafit, săruri de potasiu, granat, materii prime de cuarţ, piezocuarţ), unde resursele sunt semnificative, nivelul de atractivitate investiţională este destul de ridicat, peste 70%. Al treilea grup de minerale se referă la materii prime promiţătoare (nichel şi cobalt, crom, aluminiu, cupru, tantal şi niobiu, beriliu, aur, fosforite, apatit, fluorit, glauconit, calcare şi dolomite de flux, calcare pentru industria zahărului, argile bentonitice, materii prime feldspatice), iar al patrulea la alte materii prime precum vanadiu, plumb şi zinc, tungsten, molibden, minerale din grupa platinei, stronţiu, magneziu, arsen, rubidiu şi cesiu, baritină, bor, dawsonit, brom şi iod, sorbenţi minerali, materii prime cu conţinut ridicat de alumină, diamant, materii prime pentru vopsele minerale, fluor, sulf.

Majoritatea materiilor prime din grupele 1 şi 3, adică rersursele minerale cele mai atractive sunt situate, potrivit lucrării citate, în cele cinci zone menţionate mai sus. Practic, aceste regiuni formează un lanţ economic şi strategic unic, în care resursele minerale, energia, agricultura şi poziţia geografică sunt interdependente. Controlul lor poate decide balanţa economică globală în domenii critice precum tranziţia energetică (litiu, uraniu, energie nucleară), industria grea (oţel, aluminiu) şi securitatea alimentară (cereale, terenuri fertile). Iar controlul lor este foarte important, atât pentru Rusia, care a cucerit o bună parte din aceste teritorii, dar şi pentru Donald Trump, care în prima jumătate a anului 2025 a obligat practic autorităţile ucrainene să semneze cu cele americane, în 30 aprilie, un acord privind exploatarea în comun a acestor minerale rare aflate în subsolul Ucrainei.

• Donbas şi Dnipropetrovsk, cele mai râvnite regiuni prin prisma resurselor minerale

Potrivit surselor media citate mai sus, Doneţk este centrul industrial şi minier al Ucrainei. Înainte de război, aici se aflau cele mai mari exploatări de cărbune, cu rezerve estimate la circa 27 miliarde tone, reprezentând peste 60% din producţia naţională. Regiunea deţine importante zăcăminte de minereu de fier, mangan şi zăcăminte de litiu în zona Shevchenko, cu potenţial strategic pentru industria bateriilor electrice. Infrastructura industrială include combinate metalurgice, uzine chimice, fabrici de cocs şi instalaţii de prelucrare a minereurilor, care înainte de 2014 generau peste 16% din PIB-ul industrial al Ucrainei. Poziţia geografică reprezintă un atu, fiind un adevărat nod logistic şi militar esenţial.

Lugansk completează profilul Donbasului cu rezerve semnificative de cărbune şi minereuri, contribuind cu circa 8% la PIB-ul industrial al Ucrainei înainte de război. Regiunea are un rol-cheie în reţeaua energetică a Ucrainei, conectând Donbasul cu centrul ţării şi asigurând coridoare de transport feroviare către Rusia. Industria locală este orientată spre metalurgie, construcţii de maşini şi produse chimice. Controlul Luganskului înseamnă şi controlul unor porţi naturale spre est, facilitând integrarea teritoriului în infrastructura rusă.

Citeşte Cât costă cu adevărat războiul din Ucraina? Date oficiale şi estimări ale experţilor

Practic, resursele minerale din cele două regiuni ale Donbasului sunt estimate de experţi la 7,5 trilioane dolari.

Harkov, cu o populaţie de aproximativ 1,4 milioane de locuitori, este al doilea mare centru urban al Ucrainei şi un important hub industrial, universitar şi de cercetare, susţin sursele citate. Regiunea este specializată în producţia de utilaje grele, vehicule blindate, echipamente energetice şi bunuri de inginerie de înaltă precizie. Agricultura joacă, de asemenea, un rol major, cu soluri fertile şi capacităţi de procesare alimentară. Situată la doar 40 km de graniţa cu Rusia, Harkovul controlează rute feroviare şi rutiere ce leagă Kievul de Donbas şi Moscova. Înainte de război, contribuţia sa la PIB-ul industrial naţional era de aproximativ 6%, iar exporturile includeau echipamente industriale, produse metalice şi cereale. Resursele sale minerale s-ar ridica la 80 miliarde dolari, potrivit experţilor citaţi de sursele mass-media menţionate mai sus.

Zaporojie este bijuteria energetică a Ucrainei, găzduind centrala nucleară cu 6.000 MW capacitate instalată - cea mai mare din Europa, capabilă să producă aproape 20% din electricitatea ţării. Industria locală este specializată în aluminiu, oţel, echipamente navale şi construcţii mecanice. Zaporojie este şi un punct de control al Niprului inferior, ceea ce îi conferă o poziţie strategică unică pentru logistică şi apărare. Înainte de invazie, regiunea contribuia cu circa 5% din PIB-ul industrial al Ucrainei şi avea exporturi de aluminiu, produse siderurgice şi energie electrică. Resursele minerale din Zaporojie s-ar ridica la 370 miliarde dolari.

Dnipropetrovsk (aproximativ 3,1 milioane locuitori) este motorul metalurgiei şi construcţiilor de maşini din Ucraina, cu combinate siderurgice majore şi uzine aerospaţiale. Produce peste 17% din oţelul naţional, fiind un hub al industriei grele şi al exporturilor de produse metalice. Agricultura este extrem de productivă, cu peste 2 milioane hectare de teren arabil, iar infrastructura feroviară şi fluvială (fluviul Nipru) asigură legături directe cu porturile Mării Negre. Industria de apărare şi cea aerospaţială din regiune sunt de interes strategic pentru orice putere care vrea controlul tehnologic şi militar al zonei. Resursele sale minerale sunt estimate la 3,5 trilioane dolari.

La toate acestea, s-ar adăuga şi Crimeea, care se află în controlul total al Rusiei. Peninsula Crimeea are un avantaj geostrategic de neegalat: controlul Mării Negre şi proiecţia navală spre Mediterană. Porturile adânci de la Sevastopol şi Kerci, combinate cu infrastructura militară, permit controlul traficului maritim spre Bosfor. Resursele din zonă includ saline, calcar, potenţial de petrol şi gaze offshore (miliarde de metri cubi), plus o agricultură adaptată climei mediteraneene. Potrivit experţilor, resursele minerale ale Crimeei sunt estimate la 200 miliarde dolari, la care ar putea fi adăugate şi cele din regiunea apropiată, Herson, care se ridică la 50 miliarde dolari.

Mai arătăm că, înainte de războiul din Ucraina, produsul intern brut al fiecărei regiuni era următorul, potrivit datelor preluate din cotidianul Kommersant şi din informaţiile aflate pe site-ul ukrainetrek.com: Dnipropetrovsk - 9,6 miliarde dolari, Harkov - 6,06 miliarde dolari, Doneţk - 5,38 miliarde dolari, Zaporojie - 4,08 miliarde dolari, Lugansk 1,23 miliarde dolari. Kommersant mai arată că, în ceea ce priveşte Crimeea, la opt ani de la preluarea ei de către Federaţia Rusă în urma agresiunii ilegale din 2014, la începutul războiului actual din Ucraina, PIB-ul acestei regiuni se ridica la 9,32 miliarde dolari, iar principalul oraş, Sevastopol avea un PIB de 3,26 miliarde dolari.

Prin prisma celor de mai sus, se poate spune că negocierile din Alaska nu sunt despre frontiere simbolice, ci despre cine va controla resursele care pot dicta economia globală în următoarele decenii. Sub suprafaţa acestor teritorii se află adevărata miză: puterea economică, energetică şi militară a viitorului.