Trump pierde Congresul, dar păstrează politica mondială

Poate Congresul democrat să oprească războiul cu Iranul?

Trump a început războiul cu Iranul la 28 februarie 2026, împreună cu Israelul, fără aprobarea Congresului. La 23 iunie 2026, ambele camere au votat o rezoluţie concurentă prin care îi cer preşedintelui să retragă forţele americane. A fost prima oară de la 1973 când ambele camere au votat o asemenea rezoluţie. Congresul nu trimite o rezoluţie concurentă preşedintelui spre semnare. Potrivit hotărârii Curţii Supreme din 1983, în cauza INS contra Chadha, Congresul îi poate impune preşedintelui obligaţii numai prin acte trimise acestuia spre semnare. Aşadar, rezoluţia concurentă nu îl obligă singură pe preşedinte. Autorii rezoluţiei susţin că obligaţia de retragere decurge din legea din 1973 privind puterile de război.

Războiul nu s-a încheiat. La 8 iulie, Trump a declarat încheiată încetarea focului semnată în iunie, iar armata americană a reluat atacurile, după cum a relatat presa americană. La 2 noiembrie, forţele iraniene au încercat să doboare un avion american lângă insula Qeshm, în strâmtoarea Ormuz, potrivit Institute for the Study of War. La 3 noiembrie, adjunctul ministrului iranian de Externe, Kazem Gharibabadi, a declarat că Iranul se află încă în stare de război, a relatat bne IntelliNews. Mesajele dintre Teheran şi Washington trec prin mediatori din Qatar. Trump a spus că Iranul fie face un acord, fie Statele Unite îl termină, şi a sugerat de mai multe ori atacuri după alegerile din 3 noiembrie, a relatat Al Jazeera.

Democraţii pot opri războiul împotriva voinţei lui Trump numai în două feluri: dacă strâng două treimi din voturi ca să treacă peste veto sau dacă refuză banii pentru război. În iunie 2026, Pentagonul le-a cerut senatorilor aproximativ 80 de miliarde de dolari, cea mai mare parte pentru costul războiului, a relatat Associated Press. De la 3 ianuarie 2027, democraţii hotărăsc dacă aprobă asemenea sume. Trump poate folosi în continuare bugetul pe care Pentagonul îl are deja. Dacă Trump atacă Iranul după alegeri, atacurile au loc înainte de 3 ianuarie 2027, cât timp majoritatea din Congres este încă republicană.

Pentru România, războiul cu Iranul contează prin preţul petrolului şi al gazelor. Contează şi prin armamentul pe care Statele Unite îl trimit în Orientul Mijlociu în loc să-l ţină în Europa.

Ce se schimbă pentru alianţa cu Israelul?

Israelul poartă războiul cu un guvern fără majoritate. La alegerile din 27 octombrie, blocul premierului Benjamin Netanyahu a obţinut 53 de locuri din 120 în Knesset, iar opoziţia condusă de Gadi Eisenkot a obţinut 48, potrivit ABC News. Partidele arabe au obţinut 19 locuri. Nicio coaliţie nu are cele 61 de locuri necesare pentru majoritate. Netanyahu şi Eisenkot au exclus o coaliţie cu partidele arabe. Până la formarea unui guvern nou, Netanyahu conduce ca premier interimar. Dacă Trump atacă Iranul înainte de 3 ianuarie, Netanyahu este premier interimar, iar Congresul american este încă republican.

La Washington, democraţii votează tot mai des împotriva vânzărilor de armament către Israel. În aprilie 2026, 36 de senatori democraţi au votat pentru blocarea unui transfer de bombe, iar 40 au votat pentru blocarea vânzării de buldozere militare, potrivit Washington Examiner. La votul precedent de acelaşi fel, 27 de democraţi susţinuseră blocarea. Înainte de acela, numai 19. Unii senatori au motivat votul prin opoziţia faţă de războiul cu Iranul, pe care Congresul nu l-a autorizat. În afară de Bernie Sanders, niciun senator democrat nu cere însă încetarea ajutorului militar pentru Israel, potrivit Arab Center Washington DC.

De la 3 ianuarie 2027, o rezoluţie de blocare a unei vânzări de armament poate trece de ambele camere. Trump o poate respinge prin veto, iar livrările continuă. Democraţii pot pune condiţii ajutorului militar prin legile anuale de cheltuieli.

Statele Unite dau Israelului 3,8 miliarde de dolari pe an ajutor militar, printr-un acord semnat în 2016 care expiră în 2028, potrivit Jewish Insider. Negocierile pentru noul acord au început în iunie 2026. Ambasadorul american în Israel, Mike Huckabee, a prezentat înlocuirea ajutorului cu vânzări drept direcţia noului acord, potrivit Ynet. Congresul democrat va controla banii pentru ajutor până în 2028 şi va vota asupra vânzărilor de armament.

A pierdut Putin America?

După alegeri, unii spun în glumă că Putin a pierdut America. Faptele arată altceva. Putin nu mai poate conta pe un Congres condus de republicani, care nu s-a opus derogărilor acordate de Trump. Casa Albă rămâne însă la Trump până în ianuarie 2029. Avantajele pe care Putin le-a obţinut de la Washington în aceste luni, adică derogarea de la sancţiuni şi acordul pentru motorină, au venit de la preşedinte, nu de la Congres.

Congresul a votat cu ambele partide, sub majoritate republicană, legea Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act of 2026. Trump a semnat-o la 18 septembrie, potrivit Newsweek. Legea prevede tarife de până la 100% asupra statelor care cumpără energie rusească. La 9 octombrie, Trump a anunţat un acord cu Putin pentru livrări de motorină rusească. În aceeaşi zi, Trezoreria a emis licenţa generală 135, care permite importul de motorină rusească în Statele Unite până la 7 aprilie 2027, potrivit firmei de avocatură Clyde & Co. La 16 octombrie, Trump a renunţat la tarifele şi la cele mai multe dintre sancţiunile din lege, prin ordinul executiv 14436, potrivit firmei de avocatură King & Spalding. El a folosit o derogare scrisă chiar în lege, care îi permite să renunţe la sancţiuni dacă stabileşte că renunţarea serveşte interesul naţional. Casa Albă se opusese versiunilor anterioare ale legii, care nu cuprindeau acest drept larg de derogare, potrivit firmei de avocatură Steptoe. Doisprezece senatori, între care şase republicani, i-au cerut lui Trump să anuleze acordul cu Rusia, a relatat Reuters.

Dreptul de derogare i l-a dat lui Trump Congresul, aşa că numai Congresul i-l poate lua înapoi. O lege fără derogare trece de vetoul lui Trump numai cu două treimi din voturi. Sancţiunile împotriva Rusiei sunt însă domeniul în care Congresul a strâns cele mai mari majorităţi din ambele partide. Aici cele două treimi pot exista, deşi rezultatul votului nu este sigur. Pentru România, sancţiunile contează pentru că banii pe care Rusia îi câştigă din energie finanţează războiul de la graniţa României.

Poziţia mondială a Statelor Unite se sprijină pe alianţe, pe dolar şi pe avansul tehnologic faţă de China. Congresul a apărat alianţele şi sub republicani, prin pragul de 76.000 de militari americani din Europa, iar democraţii susţin NATO cel puţin la fel. Restricţiile tehnologice faţă de China au susţinere în ambele partide. Disputele bugetare, care pot deveni mai dure cu un Congres al opoziţiei, pot ridica dobânzile la titlurile de stat americane. Faptele cunoscute acum nu arată însă că rolul mondial al dolarului slăbeşte din cauza alegerilor.

Ce se schimbă pentru Taiwan?

Politica americană faţă de Taiwan are susţinerea ambelor partide, aşa că alegerile nu o schimbă. Se schimbă presiunea asupra lui Trump, care foloseşte armamentul pentru Taiwan în negocierile cu liderul chinez Xi Jinping.

În decembrie 2025, administraţia Trump a aprobat cel mai mare pachet de armament pentru Taiwan din istorie, de 11,15 miliarde de dolari, potrivit Ministerului Apărării din Taiwan, citat de Fortune. Un al doilea pachet, de aproximativ 14 miliarde de dolari, nu a fost aprobat. Înaintea întâlnirii cu Xi de la Beijing, din mai 2026, Trump a spus că va discuta vânzările de armament cu liderul chinez, a relatat CNN. Până atunci, administraţiile americane, inclusiv cea a lui Trump, refuzaseră să consulte Beijingul despre armamentul pentru Taiwan. După întâlnire, Trump a numit amânarea vânzării ”o bună monedă de schimb”, a relatat Defense News. Congresul, încă republican, a aprobat apoi 500 de milioane de dolari pentru finanţarea armamentului destinat Taiwanului. Trump şi Xi s-au întâlnit de două ori în 2026, iar pachetul de 14 miliarde de dolari a rămas neaprobat, potrivit Al Jazeera.

De la 3 ianuarie 2027, democraţii pot da Taiwanului mai mulţi bani, prin legile de cheltuieli. Nu pot însă obliga administraţia să aprobe pachetul de 14 miliarde de dolari. O vânzare de armament începe numai după ce administraţia o notifică Congresului. Congresul poate bloca o vânzare, dar nu poate porni una. Democraţii pot organiza audieri despre negocierile lui Trump cu Xi.

Analiştii citaţi de Al Jazeera semnalează un risc. Îngrădit acasă de un Congres democrat, Trump s-ar putea ocupa mai mult de politica externă, unde Congresul îl limitează cel mai puţin. Un acord cu Xi intră în acest domeniu.

Pentru România, cazul Taiwanului ridică o întrebare. Strategia de apărare a Statelor Unite, publicată de Pentagon la 23 ianuarie 2026, pune pe primul loc apărarea teritoriului american şi descurajarea Chinei. Aceeaşi strategie le cere aliaţilor europeni să preia responsabilitatea principală pentru apărarea convenţională a Europei. Strategia pune deci descurajarea Chinei înaintea apărării Europei. Ajută prioritatea dată Chinei la descurajarea Beijingului, dacă Trump foloseşte armamentul pentru Taiwan ca monedă de schimb în negocierile cu Xi Jinping? Bucureştiul poate pune această întrebare comisiilor Congresului democrat.

Ce putere de negociere îi mai rămâne lui Trump pentru întâlnirea cu Xi şi Putin?

Putin, Trump şi Xi s-ar putea întâlni în trei la summitul Cooperării Economice Asia-Pacific de la Shenzhen, din 18-19 noiembrie. Iuri Uşakov, consilierul de politică externă al lui Putin, a anunţat la 25 octombrie că pregătirile au început, potrivit Kyiv Post. Trump s-a declarat deschis la o asemenea întâlnire şi a spus că ea s-ar ocupa mai ales de armele nucleare, după cum a relatat presa. Casa Albă nu a confirmat oficial întâlnirea. The Wall Street Journal a relatat, citând un fost ofiţer de informaţii rus, că Putin vede întâlnirea ca pe o ocazie de a împărţi lumea în sfere de influenţă. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că nu vrea ca întâlnirea să devină ”Ialta 2, 3, 4”, potrivit Euromaidan Press. La Ialta, în februarie 1945, Stalin, Roosevelt şi Churchill au negociat organizarea Europei de după război, fără participarea statelor ale căror destine erau discutate.

Întâlnirea ar avea loc înainte de 3 ianuarie 2027, cât timp Congresul este încă republican. Trump poate face singur, chiar la Shenzhen, câteva lucruri: poate amâna armamentul pentru Taiwan, poate acorda derogări de la sancţiunile împotriva Rusiei, poate face declaraţii despre graniţe şi poate muta trupe americane între statele europene. Nu poate însă promite singur ce are nevoie de Congres: un tratat, care cere două treimi din Senat, bani noi şi retragerea trupelor din Europa sub pragul de 76.000 de militari fără justificare în faţa Congresului.

Pentru unele sancţiuni împotriva Rusiei, Congresul are şi un drept de examinare. O lege din 2017, Countering America's Adversaries Through Sanctions Act, îl obligă pe preşedinte să trimită Congresului orice ridicare a sancţiunilor pe care legea le acoperă şi să aştepte 30 de zile. În acest timp, Congresul poate vota respingerea, dar respingerea este supusă vetoului. Legea acoperă sancţiunile impuse în temeiul ordinelor executive şi al legilor enumerate în ea, toate anterioare anului 2017. Sancţiunile impuse după invazia Ucrainei din 2022 au alt temei şi nu intră sub această examinare, potrivit senatorului democrat Tim Kaine.

Prin urmare, puterea lui Trump de a acţiona singur rămâne aceeaşi după alegeri. Scade valoarea promisiunilor lui Trump care cer bani, legi sau aprobarea Senatului. Xi şi Putin ştiu că orice asemenea angajament trece după 3 ianuarie printr-un Congres condus de opoziţie. Deciziile executive ale lui Trump produc efecte imediat, dar Trump pleacă de la Casa Albă în ianuarie 2029, iar următorul preşedinte le poate anula. Dacă la Shenzhen s-ar ajunge la o înţelegere privind sferele de influenţă, Trump ar putea lua angajamente politice şi executive. Aplicarea angajamentelor care cer bani, legi sau tratate ar depinde însă de Congres.

Pentru România, pragul de 76.000 de militari americani din Europa este limita legală pe care Trump nu o poate ocoli fără justificare în faţa Congresului, dacă ar accepta la Shenzhen o retragere americană din Europa de Est. Pragul nu împiedică însă mutarea trupelor din România în alte state europene.

Ce rămâne la Casa Albă

Înfrângerea republicanilor nu schimbă imediat efectivele militare, armamentul şi capacităţile strategice ale Statelor Unite, Chinei şi Rusiei. Se schimbă condiţiile financiare şi politice în care Trump îşi exercită puterea externă: de la 3 ianuarie 2027, banii suplimentari pentru războaie şi pentru aliaţi care cer o lege nouă depind de votul democraţilor.

În politica externă, Congresul democrat poate refuza banii, poate bloca vânzări de armament şi poate organiza audieri. Congresul nu poate împiedica pe loc un atac ordonat de preşedinte, dar poate limita operaţiunile prin legi şi prin bani. Nu poate anula un acord cu Putin şi nu poate porni o vânzare de armament către Taiwan. Asupra Iranului, Trump hotărăşte singur cel puţin până la 3 ianuarie 2027. Singurul domeniu în care Congresul a strâns majorităţi mari din ambele partide împotriva politicii lui Trump sunt sancţiunile împotriva Rusiei. Pentru România, acesta este şi domeniul care contează cel mai mult, pentru că banii Rusiei din energie finanţează războiul de la graniţa ei. Trump poate negocia în continuare cu Putin şi Xi Jinping, dar angajamentele care cer bani, legi sau aprobarea Senatului depind, de la 3 ianuarie 2027, de un Congres condus de opoziţie.

Citeşte Partidul lui Trump a pierdut alegerile: ce câştigă România?

Citeşte Ce se schimbă în SUA după victoria democraţilor?