Canicula şi seceta ameninţă economia Europei: scăderi estimate la 180 miliarde euro

Valurile de căldură şi seceta care afectează Europa în această vară ar putea şterge aproape 1% din produsul intern brut al Uniunii Europene, echivalentul a aproximativ 180 de miliarde de euro, potrivit unei analize realizate de banca olandeză Triodos. Efectele nu se limitează la agricultură, reducerea productivităţii muncii, perturbarea transporturilor fluviale, presiunile asupra sistemelor energetice şi creşterea costurilor pentru companii şi administraţii transformă fenomenul meteorologic într-un risc economic cu implicaţii la nivelul întregii economii europene. Estimarea Triodos vine într-un moment în care o mare parte a Europei se confruntă cu temperaturi extreme, deficit de precipitaţii şi niveluri foarte scăzute ale principalelor râuri. În unele regiuni, problemele au început deja să se reflecte către agricultură, producţia de energie şi lanţurile logistice. Analiza nu descrie doar costul direct al secetei şi al temperaturilor ridicate, ci şi efectele indirecte produse de încetinirea activităţii economice. Atunci când angajaţii lucrează mai puţin eficient, recoltele scad, transporturile sunt restricţionate, iar centralele întâmpină dificultăţi în producţia de energie, pierderile se propagă dintr-un sector în altul.

• Productivitatea muncii, primul canal prin care căldura loveşte economia

Unul dintre cele mai importante efecte economice ale temperaturilor extreme este reducerea productivităţii muncii. Triodos estimează că diminuarea activităţii economice provocată de căldură reprezintă principala componentă a pierderilor de aproximativ 180 de miliarde de euro anticipate pentru economia europeană în acest an. Temperaturile foarte ridicate afectează atât activităţile desfăşurate în aer liber, cât şi munca în spaţii industriale sau comerciale. Concentrarea şi capacitatea fizică de efort scad, iar angajatorii sunt obligaţi, în anumite situaţii, să reducă programul de lucru sau să reorganizeze activităţile.

Un raport citat de Euronews arată că, după depăşirea pragului de 30 de grade Celsius, productivitatea muncii poate scădea cu aproximativ 3% pentru fiecare grad suplimentar, în timp ce cererea de energie poate creşte cu circa 1,2% pentru fiecare grad, pe fondul utilizării instalaţiilor de răcire. Fenomenul este important pentru Europa deoarece economiile sale sunt puternic dependente de sectoare în care activitatea fizică, transporturile şi procesele industriale au o pondere semnificativă.

• Agricultura - secetă, recolte mai mici şi preţuri mai mari

Agricultura este unul dintre sectoarele cele mai expuse combinaţiei dintre temperaturi ridicate şi lipsa precipitaţiilor. Seceta reduce disponibilitatea apei pentru irigaţii, în timp ce temperaturile extreme afectează dezvoltarea culturilor şi pot accelera maturizarea acestora. Comisia Europeană a revizuit deja în jos unele estimări privind producţiile agricole. Potrivit Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, valurile repetate de căldură au scurtat perioada de umplere a boabelor la culturile de iarnă şi au grăbit recoltarea. Prognozele pentru randamentele culturilor de iarnă au fost reduse cu 1%-4%, iar perspectiva pentru producţia totală de cereale a ajuns la aproximativ 1% sub media ultimilor cinci ani.

• În unele regiuni, efectele sunt mult mai severe.

Italia, unul dintre principalii producători agricoli ai Europei, se confruntă cu o situaţie dificilă în zona Văii Padului, unde seceta a redus drastic disponibilitatea apei pentru culturile de orez. Reuters relatează că unii agricultori au fost nevoiţi să abandoneze o parte din suprafeţele cultivate pentru a putea salva restul producţiei. Pierderile financiare din provincia Pavia ar putea depăşi 100 de milioane de euro, pe fondul costurilor mai mari de producţie şi al reducerii recoltelor. Problema nu se opreşte la fermieri. Recoltele mai mici pot însemna preţuri mai mari pentru alimente, importuri suplimentare şi presiuni asupra inflaţiei. În acest fel, un şoc climatic local se poate transforma într-o problemă macroeconomică.

• Râurile Europei devin o problemă pentru industrie

Seceta are şi un efect mai puţin vizibil, dar important pentru economia europeană: afectează transportul fluvial. Nivelurile extrem de scăzute ale Rinului au început să perturbe transportul de mărfuri în Germania, iar companiile sunt nevoite să caute alternative pentru aprovizionarea cu materii prime. Potrivit Financial Times, nivelul apei la Kaub, unul dintre punctele importante de monitorizare de pe Rin, a coborât la un nivel cu aproximativ o treime sub recordul anterior din 2018. În aceste condiţii, transportul unor materii prime precum cărbunele, petrolul şi alte produse industriale devine tot mai dificil. Mai multe landuri germane au suspendat temporar interdicţia tradiţională de circulaţie a camioanelor duminica, pentru a permite transportului rutier să preia o parte din mărfurile care nu mai pot fi transportate eficient pe Rin. ING estimează că perturbarea transporturilor ar putea reduce creşterea economică a Germaniei cu aproximativ 0,3 puncte procentuale în 2026. Situaţia este relevantă pentru întreaga economie europeană deoarece Rinul reprezintă una dintre principalele artere logistice ale industriei germane şi europene.

• Energia intră sub presiune

Temperaturile ridicate cresc consumul de electricitate, în special pentru răcirea clădirilor şi a spaţiilor industriale. În acelaşi timp, seceta poate limita capacitatea unor centrale de a funcţiona la parametri normali. Problema este legată de disponibilitatea apei necesare pentru răcirea anumitor instalaţii energetice. Când nivelurile râurilor scad foarte mult sau temperatura apei creşte excesiv, centralele pot fi obligate să reducă producţia. Reuters a relatat că valul de căldură din această vară a determinat deja reducerea producţiei mai multor centrale nucleare europene, în condiţiile în care temperaturile ridicate şi nivelurile scăzute ale râurilor afectează accesul la apă pentru răcire. În paralel, cererea de electricitate pentru aer condiţionat şi alte sisteme de răcire creşte. Rezultatul este o combinaţie nefavorabilă: consum mai mare într-un moment în care producţia anumitor centrale este constrânsă.

• România intră în zona de risc

România nu este ocolită de această combinaţie de riscuri. Nivelul foarte scăzut al Dunării a început deja să creeze probleme pentru sistemul energetic. Potrivit Reuters, România se confruntă cu dificultăţi privind menţinerea funcţionării centralei nucleare de la Cernavodă, din cauza scăderii nivelului Dunării. Unul dintre cele două reactoare ale centralei a fost deja oprit, iar autorităţile au adoptat măsuri de urgenţă pentru menţinerea apei necesare răcirii reactorului rămas în funcţiune. Prognozele indicau continuarea scăderii nivelului Dunării cel puţin până la 16 august. Situaţia este cu atât mai importantă cu cât centrala de la Cernavodă are o contribuţie semnificativă la producţia de electricitate a României. O reducere a producţiei nucleare poate obliga sistemul energetic să apeleze într-o măsură mai mare la alte surse de producţie sau la importuri.

Autorităţile au declarat, de altfel, stare de urgenţă energetică pentru luna august şi au cerut reducerea voluntară a consumului de electricitate, potrivit Reuters.

• Agricultura românească, vulnerabilă la secetă

România este, la rândul său, una dintre economiile europene expuse riscurilor climatice, în special prin agricultură. OECD arată că ţara noastră este vulnerabilă la creşterea temperaturilor şi la riscurile de secetă, cu efecte asupra agriculturii, sistemelor energetice, transporturilor, gestionării apei şi infrastructurii. Într-o analiză publicată recent, autorităţile olandeze notează că România, unul dintre principalii producători agricoli ai Uniunii Europene, se confruntă în mai multe regiuni cu presiuni tot mai mari asupra resurselor de apă, reducerea umidităţii solului şi precipitaţii mai puţin previzibile. Riscul pentru România este unul economic în general, nu doar agricol. O producţie mai mică înseamnă venituri reduse pentru fermieri, costuri mai mari pentru procesatori şi, în anumite situaţii, preţuri mai ridicate pentru consumatori. România este, în acelaşi timp, un exportator important de cereale, ceea ce înseamnă că evoluţia producţiei agricole are implicaţii asupra balanţei comerciale şi a veniturilor din export.

• Seceta începe să afecteze lanţurile de aprovizionare

O particularitate a crizei actuale este că efectele nu mai pot fi privite separat pe sectoare. O recoltă slabă poate determina creşterea preţurilor alimentelor. Un nivel redus al unui râu poate scumpi transportul. Reducerea producţiei unei centrale poate majora necesarul de importuri de energie. Temperaturile ridicate pot reduce productivitatea angajaţilor şi, simultan, pot creşte factura energetică a companiilor. Astfel, costul economic total este mai mare decât suma pierderilor produse direct de secetă sau de caniculă. Un studiu european analizat de cercetători ai Băncii Centrale Europene arată că efectele episoadelor de căldură nu dispar imediat după revenirea temperaturilor la normal. Cercetările indică o reducere a activităţii economice în primul an de aproximativ 1%, cu efecte care pot rămâne vizibile şi ulterior. Această perspectivă este importantă pentru politica economică deoarece sugerează că fenomenele climatice extreme nu trebuie tratate exclusiv ca evenimente temporare.

• Costurile se pot transfera în inflaţie

Una dintre principalele consecinţe economice secundare ale secetei şi caniculei este presiunea asupra preţurilor. Atunci când producţia agricolă scade, oferta de alimente se reduce. În acelaşi timp, costurile de producţie pot creşte ca urmare a necesarului suplimentar de irigaţii, energie, furaje sau transport. Pe partea energetică, utilizarea intensivă a aerului condiţionat creşte cererea de electricitate, iar problemele de producţie ale unor centrale pot limita oferta. În cazul transporturilor, restricţiile fluviale pot muta mărfurile către transportul rutier, mai scump şi mai intensiv energetic. Toate aceste mecanisme pot alimenta presiunile inflaţioniste, într-un moment în care economia europeană se confruntă deja cu alte surse de incertitudine.

• De la fenomen meteorologic la risc economic structural

Ceea ce diferenţiază actuala situaţie de o secetă obişnuită este amploarea efectelor simultane. Europa se confruntă în aceeaşi perioadă cu probleme în agricultură, transporturi, energie şi sănătate publică. Reuters a arătat că valurile de căldură, seceta şi incendiile au produs deja efecte asupra producţiei agricole, transporturilor fluviale şi sistemelor energetice. În unele regiuni, temperaturile extreme au pus presiune suplimentară şi asupra sistemelor medicale. În acest context, estimarea Triodos privind pierderea de aproximativ 1% din PIB-ul Uniunii Europene trebuie privită nu doar ca o estimare a pagubelor provocate de vara anului 2026, ci şi ca un semnal privind costul economic al neadaptării infrastructurii europene la temperaturi şi perioade de secetă mai severe.

Agenţia Europeană de Mediu subliniază că adaptarea la schimbările climatice devine esenţială pentru reducerea riscurilor asupra infrastructurii, economiei şi populaţiei. Printre măsurile necesare se numără infrastructura mai rezistentă la fenomene extreme, o gestionare mai eficientă a apei şi dezvoltarea unor soluţii care să reducă vulnerabilitatea oraşelor şi economiilor regionale.

• Investiţiile în adaptare devin o problemă economică

Pentru guverne, problema se mută astfel de la gestionarea pagubelor la finanţarea adaptării. Investiţiile în reţelele de apă, sisteme de irigaţii, infrastructură energetică, reţele electrice, transporturi şi clădiri mai eficiente energetic presupun costuri importante pe termen scurt. Lipsa acestor investiţii poate însă genera pierderi mult mai mari atunci când apar episoade climatice extreme. Experienţa din această vară arată că infrastructura europeană a fost proiectată într-o perioadă în care asemenea fenomene erau mai rare sau mai puţin intense. Nivelurile actuale ale râurilor şi temperaturile înregistrate pun la încercare sisteme logistice şi energetice esenţiale. Pentru România, problema este şi mai sensibilă. OECD apreciază că ţara este insuficient pregătită pentru o parte dintre presiunile climatice, pe fondul infrastructurii îmbătrânite, al presiunilor deja existente asupra sistemelor de apă şi al eficienţei energetice reduse a unei părţi importante din clădiri.

• Europa plăteşte factura schimbării climatice

Estimarea de 180 de miliarde de euro nu reprezintă doar o contabilizare a recoltelor pierdute sau a pagubelor produse de secetă. Ea include efectul mai larg al unui şoc climatic asupra activităţii economice: mai puţină muncă efectivă, producţie agricolă mai redusă, transporturi mai scumpe, presiuni asupra energiei şi cheltuieli suplimentare pentru companii şi autorităţi. În condiţiile în care Europa se încălzeşte mai rapid decât alte regiuni ale lumii, astfel de episoade ar putea deveni mai frecvente şi mai costisitoare. Pentru economia europeană, întrebarea nu mai este doar cât costă canicula din această vară, ci cât va costa menţinerea unei infrastructuri şi a unor modele economice insuficient adaptate la noile condiţii climatice.