Cei mai mari producători de combustibili minerali din lume

Combustibilii minerali stau la baza generării de energie electrică, a transporturilor şi activităţii industriale, însă ţările care produc cele mai mari cantităţi variază semnificativ în funcţie de modul în care este măsurată producţia.

Visualcapitalist.com prezintă clasamentul producţiei de combustibili minerali pe ţări în 2024 (în tone), utilizând datele furnizate de Ministerul Finanţelor din Austria, care acoperă cărbunele termic, cărbunele cocsificabil, lignitul, petrolul, şisturile bituminoase, gazele naturale şi uraniul.

Deoarece clasamentul măsoară producţia fizică mai degrabă decât valoarea sau conţinutul energetic, mărfurile de mare volum, precum cărbunele, influenţează semnificativ rezultatele. Acest lucru explică motivul pentru care mai multe economii producătoare de cărbune se clasează înaintea unora dintre cei mai mari producători de petrol şi gaze din lume.

• China conduce clasamentul

China se clasează pe primul loc, cu o producţie de combustibili minerali de 4,8 miliarde de tone în 2024, echivalentul a 28,6% din producţia globală. Marea majoritate a producţiei Chinei provine din cărbune termic şi cărbune cocsificabil, ceea ce contribuie, de asemenea, la transformarea Chinei în principalul producător mondial de minerale.

China produce de peste două ori mai mult combustibil mineral - ca greutate - decât Statele Unite, care ocupă locul al doilea, cu 2,28 miliarde de tone sau 13,5% din totalul global. Mixurile lor de producţie diferă puternic: cărbunele domină producţia Chinei, în timp ce petrolul şi gazele naturale reprezintă cea mai mare parte a producţiei SUA.

• Cărbunele domină în trei dintre cei mai mari cinci producători

După China şi SUA, Rusia se situează pe locul al treilea, cu 1,46 miliarde tone de combustibili minerali, echivalentul a 8,7% din totalul global. Mixul său de producţie seamănă cu cel al SUA, petrolul şi gazele naturale reprezentând cea mai mare pondere.

India se situează pe locul al patrulea, cu 1,14 miliarde de tone, reprezentând 6,8% din producţia globală, cărbunele termic fiind cea mai mare categorie de combustibili minerali. Indonezia se situează pe locul al cincilea, cu 921,4 milioane de tone sau 5,5% din producţia globală, cărbunele termic dominând, de asemenea, producţia.

Împreună, China, SUA, Rusia, India şi Indonezia au produs 63,1% din combustibilii minerali mondiali ca greutate în 2024. China, singură, a extras aproape trei din fiecare 10 tone de combustibil.

• Asia-Pacific produce jumătate din combustibilii minerali ai lumii

La nivel regional, Asia-Pacific a produs 8,36 miliarde de tone de combustibili minerali în 2024, echivalentul a 49,7% din producţia globală, ca greutate.

America de Nord s-a clasat pe locul al doilea, cu 2,91 miliarde de tone sau 17,3% din total. Orientul Mijlociu şi Europa au urmat îndeaproape, reprezentând 12,9%, respectiv 12,5% din total.

Arabia Saudită evidenţiază modul în care măsurarea combustibililor minerali în funcţie de greutate poate schimba clasamentul. Deşi se clasează pe locul al treilea printre producătorii de ţiţei, ocupă doar locul al şaptelea în acest top, cu 594,2 milioane de tone, respectiv 3,5% din producţia globală de combustibili minerali. Ţările cu o densitate mare de cărbune se pot clasa mai sus, deoarece cărbunele este produs în volume fizice mult mai mari decât combustibilii cu densitate energetică mai mare.

Dincolo de cei mai mari producători, cantitatea extrasă scade simţitor. Germania, Polonia şi Malaezia reprezintă, fiecare, mai puţin de 1% din producţia globală de combustibili minerali.

• China şi SUA conduc producţia totală de minerale

China a fost liderul producţiei globale de minerale în 2024, cu o marjă largă, punând pe piaţă 5,3 miliarde tone, adică 26,9% din totalul global, conform sursei citate. Cea mai mare parte a acestui volum a provenit din producţia de cărbune (4,8 miliarde de tone).

Statele Unite s-au clasat pe locul al doilea, cu 2,4 miliarde de tone sau 12,1% din totalul global, mai puţin de jumătate din producţia Chinei. Poziţia SUA în top reflectă producţia substanţială de combustibili fosili, în special de ţiţei şi gaze naturale, unde Statele Unite sunt lider mondial.

Rusia (1,56 miliarde tone; 7,9% din total), India (1,41 miliarde tone; 7,1% din total) şi Australia (1,33 miliarde tone; 6,7 din total) completează următoarele locuri în Top 5. Rusia este un producător major de combustibili fosili, aur şi metale de bază, în timp ce India este al doilea cel mai mare producător de cărbune din lume. Australia este lider în producţia mondială de bauxită, minereu de fier şi litiu.

Şi alţi producători majori de energie apar în Top 10. Arabia Saudită (locul al şaptelea) a produs 620 de milioane de tone (3,1% din total), în timp ce Iranul (locul al nouălea) a pus pe piaţă 540,3 milioane de tone (2,7% din total). Indonezia s-a clasat pe locul al şaselea, cu 941,9 milioane de tone (4,7% din total), şi este atât un producător major de combustibili fosili, cât şi cel mai important producător de nichel din lume.

• Asia-Pacific produce jumătate din mineralele lumii

Regiunea Asia-Pacific a generat 50,3% din producţia globală de minerale în 2024, echivalentul a aproape 10 miliarde de tone. Totalul regiunii a fost susţinut de China, India, Australia şi Indonezia. Chiar şi excluzând China, Asia-Pacific a produs 4,7 miliarde tone de minerale, adică 23,4% din totalul global, ceea ce evidenţiază că avantajul regiunii se extinde dincolo de o singură ţară.

America de Nord s-a clasat pe locul al doilea, cu 15,9% din producţia globală (circa 3,15 miliarde tone), urmată de Europa cu 12% (2,37 miliarde tone) şi Orientul Mijlociu cu 11,6% (2,31 miliarde tone). Africa a reprezentat 5,5% din producţia totală (1,08 miliarde tone), în pofida faptului că este un producător major de mărfuri cu volum mai mic, cum sunt cobaltul şi metalele din grupa platinei. America de Sud, o regiune lider pentru cupru şi litiu, a reprezentat 4,7% (934 milioane tone).

Sursa citată mai adaugă că primele 25 de ţări din clasament au reprezentat aproape 90% din producţia globală de minerale în 2024. În ceea ce priveşte volumul, cea mai mare parte a producţiei mondiale provine, aşadar, de la un grup relativ mic de ţări. Această concentrare reflectă diferenţele de geologie, rezervele de energie, capacitatea industrială şi amploarea cererii interne. De asemenea, arată că marii producători rămân baza în lanţurile globale de aprovizionare cu energie, infrastructură şi producţie.