Descoperire: planetă infernală unde plouă cu metal lichid, safire şi rubine

Telescopul Spaţial James Webb (JWST) a oferit noi detalii despre una dintre cele mai ostile lumi descoperite până acum. Este vorba despre exoplaneta gigantă gazoasă WASP-121b, un „Jupiter ultra-fierbinte” situat atât de aproape de steaua sa încât un an durează puţin peste 30 de ore. Potrivit unui studiu publicat în revista Nature Astronomy, atmosfera acestei planete este traversată de vânturi cu viteze de aproximativ 18.000 km/h, iar temperaturile sunt atât de ridicate încât vaporizează metale, care se condensează ulterior şi cad sub formă de ploi exotice pe partea întunecată a planetei.

• O planetă deformată de gravitaţia stelei

WASP-121b orbitează steaua WASP-121 la limita la care forţele gravitaţionale ar putea începe să o dezintegreze. Aceste forţe mareice uriaşe au deformat planeta, care nu mai este sferică, ci are o formă alungită, asemănătoare unei mingi de rugby, informează space.com. Planeta este blocată gravitaţional, astfel încât aceeaşi emisferă este permanent orientată spre stea şi se află într-o lumină continuă, în timp ce cealaltă parte rămâne într-o noapte perpetuă.

• Metalele se evaporă şi cad sub formă de ploaie

Pe partea luminată, temperaturile sunt atât de mari încât vaporizează elemente precum fierul şi magneziul. Acestea sunt transportate de curenţii atmosferici spre partea mai rece şi întunecată, unde se condensează şi cad sub formă de precipitaţii. Observaţiile anterioare realizate cu Telescopul Spaţial Hubble au arătat că fierul şi magneziul scapă chiar din atmosfera planetei, împinse de radiaţiile ultraviolete intense ale stelei-gazdă.

Cercetătorii conduşi de Cyril Gapp, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania, au folosit sensibilitatea fără precedent a telescopului James Webb pentru a analiza atmosfera planetei pe măsură ce aceasta se roteşte. „Cu o calitate observaţională fără precedent, JWST ne oferă cele mai detaliate imagini ale planetelor îndepărtate de până acum”, a declarat cercetătorul. Analiza a arătat că zona de „seară”, care părăseşte partea luminată, este mai fierbinte decât regiunea de „dimineaţă”, care intră în lumină. Diferenţa este explicată prin vânturile extrem de puternice ce transportă căldura dinspre emisfera incandescentă către cea întunecată.

• Posibili nori de minerale

Datele colectate au indicat variaţii în concentraţiile vaporilor de apă şi ale monoxidului de carbon. Pe partea mai fierbinte, temperaturile par suficient de ridicate pentru a descompune moleculele de apă din straturile superioare ale atmosferei. În schimb, pe partea mai rece ar putea exista nori formaţi din silicaţi şi alte minerale, deşi cercetătorii subliniază că sunt necesare modele mai complexe pentru confirmarea acestei ipoteze.

Rezultatele completează observaţiile realizate anterior cu Very Large Telescope din Chile, care au evidenţiat existenţa unor curenţi-jet şi a unor structuri atmosferice complexe ce se întind pe jumătate din planetă. Noua metodă folosită de echipa internaţională ar putea fi aplicată şi altor exoplanete ultra-fierbinţi, oferind astronomilor posibilitatea de a compara fenomenele atmosferice de pe lumi aflate la sute de ani-lumină distanţă.