Relaţia franco-română nu mai are nevoie de declaraţii de dragoste. Are nevoie de proiecte continuate şi dezvoltate

Reporter: Ce mai înseamnă astăzi 14 Iulie, dincolo de simbolistica relaţiei franco-române?

Dana Gruia Dufaut: Înseamnă libertatea de a pune întrebări, inclusiv atunci când răspunsurile incomodează. Înseamnă egalitatea în faţa regulilor şi capacitatea unei societăţi de a nu lăsa pe nimeni în afara lor. Iar fraternitatea nu este un concept decorativ. Este ceea ce ţine o comunitate unită atunci când apar dificultăţi.

14 Iulie vorbeşte despre o Revoluţie care a schimbat lumea. Astăzi, provocarea este să protejăm valorile rezultate din acea Revoluţie fără a le transforma în formule repetate mecanic.

Reporter: Trăiţi de peste trei decenii între cultura franceză şi realitatea românească. Unde se întâlnesc cel mai bine cele două?

Dana Gruia Dufaut: În dorinţa de a construi şi în capacitatea de a ne contrazice cu pasiune. Franţa aduce cultura dezbaterii, a instituţiei şi a proiectului pe termen lung. România aduce viteză, adaptabilitate şi o energie antreprenorială remarcabilă.

Cele două culturi funcţionează foarte bine împreună atunci când îşi acceptă diferenţele. Mai puţin bine atunci când încearcă să le ascundă sub formule diplomatice.

Reporter: Franţa este unul dintre principalii investitori străini în România. Ce caută astăzi companiile franceze aici?

Dana Gruia Dufaut: Caută în primul rând competenţe, industrie, tehnologie, infrastructură şi acces la o regiune strategică a Europei. Nu cred că mai suntem în logica investitorului care venea în România pentru costurile reduse. Fiscalitatea rămâne interesantă, totuşi nu trebuie să ne minţim. Avantaje fiscale oferă şi alte ţări din regiune.

România poate atrage investiţii cu valoare adăugată ridicată, dar trebuie să răspundă unei întrebări simple: poate un investitor să îşi construiască aici un plan pentru următorii zece ani? Capitalul acceptă riscul comercial, însă nu este confortabil cu lipsa de predictibilitate juridică şi fiscală.

Relaţia economică franco-română este matură. Peste 4.000 de companii cu capital majoritar francez activează în România. Următoarea etapă trebuie să însemne cercetare, energie, apărare, digitalizare, sănătate şi formarea competenţelor.

Reporter: Ca avocat, aţi asistat investitori încă de la începutul anilor "90. Cum s-a schimbat rolul avocatului?

Dana Gruia Dufaut: În anii "90, avocatul explica România investitorului străin. Astăzi, trebuie să explice schimbarea.

Legea nu mai poate fi privită separat de tehnologie, securitate economică, protecţia datelor, ESG sau inteligenţă artificială. Clientul nu are nevoie de cineva care să îi traducă legea. Are nevoie de un partener care să identifice riscul înainte ca acesta să devină litigiu.

Reporter: Sunteţi şi Consilier al Francezilor din străinătate. Ce înseamnă acest lucru şi care este echivalentul acestei funcţii în România?

Dana Gruia Dufaut: Este o funcţie aleasă. Consilierii francezilor din străinătate sunt desemnaţi prin vot direct de cetăţenii francezi care locuiesc în afara Franţei. Mandatul este de şase ani, iar rolul lor este să reprezinte comunitatea în relaţia cu autorităţile franceze, începând cu ambasadele şi consulatele din statele de rezidenţă: Rolul consilierilor este, de asemenea, de a fi aproape de comunitate pe problemele de şcolaritate, sociale şi de securitate. Totodată, în Parlamentul francez există 12 senatori ai francezilor din străinătate care sunt aleşi de noi, consilierii francezilor din străinătate.

În cazul meu, reprezint francezii din România şi Republica Moldova. Intervin în probleme care ţin de educaţia în limba franceză, protecţie socială, fiscalitate, acces la servicii consulare sau dificultăţi administrative. Particip la consiliile consulare, alături de alţi doi colegi consilieri ai francezilor aleşi pentru această circumscripţie, şi, împreună cu reprezentaţii ambasadei, încercăm să răspundem cât mai bine preocupărilor concetăţenilor noştri care trăiesc aici. Altfel spus, este o funcţie de proximitate.

România nu are, din păcate, un echivalent instituţional direct. Cetăţenii români din diaspora aleg parlamentari, iar consulatele le oferă servicii administrative şi asistenţă consulară. Lipseşte, însă, nivelul intermediar: un reprezentant local, ales chiar de comunitatea românească dintr-o anumită ţară, care să fie suficient de bine ancorat în realităţile locale şi care să aibă priceperea ca să intervină în sprijinul funcţionarilor consulari pentru a rezolva problemele unei comunităţi.

Un parlamentar reprezintă un electorat foarte larg. Un consul reprezintă statul şi administraţia. Consilierul francezilor din străinătate reprezintă cetăţeanul în locul în care acesta trăieşte.

Aceasta este unicitatea funcţiei. Ea transformă diaspora dintr-o categorie statistică într-o comunitate reprezentată. Cred că un asemenea model ar fi util şi României, mai ales într-un moment în care milioane de români trăiesc în afara ţării. Reprezentarea reală începe de aproape, nu de la mii de kilometri distanţă.

Reporter: Ce ar trebui să devină relaţia franco-română în următorii zece ani?

Dana Gruia Dufaut: Relaţia franco-română nu mai are nevoie de declaraţii de dragoste. Are nevoie ca proiectele începute să fie continuate şi dezvoltate. Franţa şi România pot construi împreună în domenii decisive pentru autonomia Europei: industrie, energie, securitate, agricultură sau tehnologie. Există capital, competenţe şi o istorie comună.

Reporter: Ce gând transmiteţi de Ziua Franţei?

Dana Gruia Dufaut: Ziua Franţei este o celebrare, dar şi un angajament: libertatea, egalitatea şi fraternitatea trebuie transformate permanent în realitate. La mulţi ani, Franţei, francezilor şi prietenilor lor!

Reporter: Mulţumesc!