Cristina Elena Stănescu
Directorul General al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF)

•„Modificările legislative mută atenţia pe analiza perioadei anterioare insolvenţei”

Prin modificările legislative recente se încearcă mutarea atenţiei către analiza perioadei anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă, pentru a identifica din timp eventualele dificultăţi pe care o societate le întâmpină, a afirmat Cristina Elena Stănescu, Directorul General al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
Domnia sa a afirmat: ”Această procedură (n.r. a insolvenţei) blochează, într-adevăr, unele demersuri ale ANAF, în calitate de creditor, de a recupera nişte obligaţii restante, dar trebuie să mai avem în vedere anumite lucruri. Nu neapărat obligaţiile anterioare deschiderii procedurii reprezintă o problemă, ci obligaţiile născute în cadrul procedurii. De exemplu, contribuabilii care sunt de cel puţin zece ani în procedură reprezintă 18% din totalul procedurilor aflate în desfăşurare. Timp în care, arieratele de la bugetul de stat au crescut cu 155%. Apoi, soldul creanţelor datorate de primii 30 de contribuabili aflaţi în insolvenţă, care înregistrează obligaţii fiscale curente, nu cele anterioare deschiderii procedurii, a crescut cu 5.545 milioane de lei. La fel, pentru primii 50 de contribuabili aflaţi în insolvenţă, în ordinea mărimii lor, conform statisticilor ANAF, creanţele curente depăşesc 2.680 milioane de lei. ANAF este, într-adevăr, un creditor, dar unul atipic, care, în momentul de faţă, are ca principală problemă, generată de procedurile de insolvenţă, tocmai aceste obligaţii curente desfăşurate pe perioada în care societatea se află în insolvenţă şi în care, din punctul nostru de vedere, supravegherea trebuie făcută cu mai multă aplicare şi implicare. Asta deoarece nu poţi demonstra că eşti o societate care poate să reuşească într-o reorganizare, dacă nu poţi să-ţi achiţi, în primul rând, obligaţiile curente, fără a avea pretenţia ca acei creditori să admită că mai au şanse la recuperarea sumelor anterioare deschiderii procedurii”.

Gabriela – Corina Ene
Membru al Comisiei Juridice de Disciplină şi Imunităţi din Camera Deputaţilor

•„Problema privind datoriile companiilor la buget aparţine chiar statului, care nu s-a protejat”

Statul are toate instrumentele necesare să intervină la timp în procedurile de insolvenţă, a afirmat deputata Gabriela-Corina Ene, membru al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor.
Domnia sa a precizat: „Din practica mea, acele tunuri la stat sau ţepe date statului, cum se exprimă unii astăzi în presă, nu au fost posibile decât sub supravegherea ANAF. Mă uitam la nişte cifre din creanţele ANAF şi îmi era foarte greu să le includ în tabel, pentru că erau multe zerouri; mă întrebam cum, într-o instituţie funcţională, s-a ajuns la această cifră, deoarece ştim cu toţii că atunci când ai datorii, sistemul funcţionează şi îţi pune acele popriri. Toate acestea sunt cazuri care îţi sar în ochi şi te întrebi unde este problema. Cred că problema cea mai mare este la cum se aplică legea; mai mult decât la firmele care au produs acele găuri, problema este chiar la stat, care nu a acţionat la timp şi nu s-a protejat. Trebuie să ne asigurăm, mai ales prin rolul nostru legislativ, că legile pe care le avem astăzi sunt şi puse în aplicare în mod corect de către instituţiile statului, pentru toată lumea, fără excepţii. Aceasta este problema cea mai mare”.

Simona Miloş
Preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI)

•„Insolvenţa nu este momentul în care apar problemele, ci punctul în care acestea devin imposibil de gestionat”

Autorităţile din ţara noastră încearcă introducerea unor instrumente de avertizare timpurie cu privire la situaţiile dificile prin care trec societăţile comerciale, instrumente reduse la simple notificări trimise de autoritatea fiscală contribuabililor care acumulează datorii mai mari de 40.000 lei, evidenţiază Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI). Conform domniei sale, dincolo de aspectul că suma în discuţie este insignifiantă, iar motivul neplăţii poate fi şi un refuz justificat, iniţiativa poate fi utilă doar ca semnal de alarmă, rămânând incompletă în lipsa unei direcţii reale de redresare: „Paradoxul este că debitorul este avertizat că are o problemă financiară, dar discursul public al autorităţilor sugerează în acelaşi timp că procedurile prin care ar putea încerca să o rezolve - concordatul preventiv sau insolvenţa - sunt fie doar o amânare a falimentului, fie o modalitate de a eluda plata datoriilor către stat. Nu mai vorbim despre lipsa accesului gratuit la cadrele de restructurare şi la consultanţă, care nu se regăseşte printre aceste măsuri.

Cătălin-Andrei Dascăl
Preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR)

•„Sper că, în viitorul apropiat, modificările Legii insolvenţei vor deveni istorie”

Modificările aduse legislaţiei insolvenţei prin Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice (”Pachetul fiscal 2”) au fost făcute într-o manieră intempestivă, conform opiniei domnului Cătălin-Andrei Dascăl, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), care subliniază: ”Trăiesc cu speranţa şi cu optimismul că în viitorul apropiat acestea vor deveni istorie şi nu vom mai discuta despre ele. Modificările au fost făcute doar ca să arătăm că facem ceva, în dorinţa de a accelera celeritatea procedurii. Din nefericire, însă, aceste modificări încurcă procedurile, nu putem discuta în mod real despre celeritate, ci despre o întârziere mai mare în procedură, care nu este cauzată de vreo activitate a practicienilor, ci de încărcarea instanţelor, de contestaţii etc. Este foarte greu să mergi mai departe cu o procedură în noul context. Impactul modificărilor este negativ. Avem şi o intervenţie neautorizată a Executivului asupra onorariilor practicienilor şi mă întreb: cum am vrea să avem rezultate de la cineva căruia îi depreciem activitatea şi plusul de valoare pe care îl aduce în procedură”.

Mihaela Sărăcuţ
Preşedintele Secţiei a II-a civilă, Curtea de Apel Cluj

•„Insolvenţa este despre dificultate, nu despre fraudă”

Insolvenţa este despre dificultate, nu despre fraudă, a declarat magistrata Mihaela Sărăcuţ, preşedinta Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Cluj.
Judecătoarea Mihaela Sărăcuţ a precizat: „Statisticile europene confirmă că, în România, doar 4% din insolvenţe sunt culpabile (frauduloase), ceea ce înseamnă că 96% sunt insolvenţe corecte, rezultate din probleme reale ale afacerii. Trebuie să plecăm de la această premisă în discuţiile cu legiuitorul: insolvenţa este despre dificultate, nu despre fraudă. Antreprenorii sunt adesea cele mai potrivite persoane să îşi conducă afacerile până la un punct, dar în momente de criză au nevoie de sprijinul instanţelor şi al specialiştilor pentru a redresa situaţia.”
Domnia sa a mai spus că antreprenorii au nevoie de educaţie financiară pentru a înţelege şi identifica momentele în care companiile pe care le conduc se confruntă cu o situaţie complicată din punctul de vedere al lichidităţii.

Valentina Burdescu
Director Direcţia Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ONRC

•„Nu avem o creştere semnificativă de noi insolvenţe”

Numărul companiilor care au apelat la o procedură de insolvenţă nu este unul care să activeze un semnal de alarmă, a declarat Valentina Burdescu, director Direcţia Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).
Domnia sa a precizat: „O statistică actualizată la data de 17 martie, raportată la numărul de proceduri pentru care am primit fie hotărâri judecătoreşti, fie notificări de deschidere a procedurii de insolvenţă, arată că în anul 2024 avem 7415 deschideri de procedură a insolvenţei, iar în anul 2025 avem 7781 de proceduri. Într-adevăr, este o creştere, însă nu este o creştere care să alarmeze şi nici care să ducă la anumite concluzii. În 2026 avem 1000, în primele două luni, ianuarie-februarie, 1117 proceduri deschise. Într-adevăr, cel mai mare număr de proceduri deschise l-am avut după perioada 2007-2008, când am ajuns la 30.000 de deschideri de procedură, după ce anterior acestei perioade am avut, să zicem, un trend undeva la 4500, în jur de 4500 de proceduri. Deci, ani de zile am mers pe 4500 de proceduri. Nu cred că am depăşit 5000 de proceduri. A venit această perioadă cu 30.000 de proceduri. Ulterior, evident, cifra a scăzut şi s-a stabilizat cumva, să zicem, în jur de 5000, 6000, 7000 de proceduri. Deci nu avem o creştere semnificativă. Ce-i drept, faţă de perioada anterioară anului 2007 este o creştere, dar să nu uităm că şi faţă de perioada 2007 avem o creştere semnificativă a numărului operatorilor economici înregistraţi în registrul comerţului. Din aceste proceduri, o mare parte a lor, evident, se transformă în proceduri de faliment. În această perioadă avem deschise 6757 de proceduri de faliment. În 2025, 6904 proceduri de faliment, iar în 2026, ianuarie-februarie, 15 proceduri de faliment”.

Adrian Vascu
Senior Partner la VERIDIO

•„Odată ajunşi în insolvenţă, antreprenorii rămân «singuri pe lume»”

În cazul antreprenorilor care trec prin perioade de criză nu trebuie să pornim de la prezumţia de vinovăţie, este de părere Adrian Vascu, senior partner VERIDIO, care subliniază că reuşita reorganizării unei companii cu probleme are efecte benefice asupra tuturor părţilor implicate, iar această reorganizare este cu atât mai mult necesară în perioada actuală de turbulenţe globale.
Domnia sa precizează: ”Odată ajunşi în cadrul procedurii de insolvenţă, mai ales după ce au trecut sau n-au trecut de concordat, antreprenorii rămân «singuri pe lume». Furnizorii cu care erau prieteni nu-i mai cunosc, finanţatorii care îi finanţaseră până atunci nu-i mai cunosc, practicianul în insolvenţă este nou, relaţia cu justiţa este una nouă, şi oricât de pregătiţi ar fi ei, le este dificil. Antreprenorii încearcă să meargă înainte şi, de aceea, ei cumva sunt şi cei mai motivaţi să iasă din situaţia în care se află. Cred că, în acest moment, în care trecem printr-o criză absolut nouă pe tot ce înseamnă business-ul din România, din Europa, intrarea în dificultate este una aproape la ordinea zilei pentru nişte companii direct afectate. Perspectiva creşterii preţurilor carburanţilor şi ale utilităţilor, în general, va pune presiune pe tot ce înseamnă zona de business şi cred că pe practicienii în insolvenţă apasă o responsabilitate extrem de importantă pentru ca societăţile care încep să navigeze în ape tulburi să aibă o şansă să iasă din astfel de situaţii - fie prin inventarea unor perspective noi, fie prin adaptarea la această realitate”.

Alina Popa
Head of Legal CITR

•„Cred că în continuare nouă ne revine menirea să educăm mediul antreprenorial cu privire la procedura de insolvenţă”

La patru ani de la implementarea cadrului european privind restructurarea, provocările majore ţin în continuare de nivelul de educaţie financiară şi de modul în care antreprenorii şi creditorii înţeleg aceste instrumente, a declarat Alina Popa, Head of Legal în cadrul CITR, în cadrul conferinţei ”Codul Insolvenţei”, ediţia a XII-a.
Aceasta a subliniat că punctul de plecare al reformei a fost unul fragil, marcat de lipsa de informare a mediului de afaceri. „În 2020, când s-a pus problema implementării directivei privind restructurarea noi am făcut un studiu şi către instanţe şi către mediul de business în care i-am întrebat de ce procedurile pe care le aveam la dispoziţie la momentul respectiv nu erau proceduri funcţionale. 16% dintre respondenţi ne-au spus că nu ştiau despre existenţa acestor proceduri şi 16%, deci la egalitate, nu-i cunoşteau avantajele, ceea ce înseamnă că noi am plecat de la un mediu antreprenorial insuficient educat. Am ajuns în 2022, când s-a implementat un cadru nou şi când antreprenorii au avut totuşi deschidere, alături de creditori, mai puţin la început, să se uite către acest cadru. Noi am început să vorbim mai des despre existenţa acestei proceduri, despre cum se întâmplă lucrurile, despre ce beneficii pot exista pentru antreprenori. Ajungem acum după patru ani să ne gândim că aceste proceduri sunt un drum către faliment. Cred că în continuare nouă ne revine menirea de a educa mediul antreprenorial şi de a face acea educaţie financiară” a declarat Alina Popa.

Dana Bușcu
Managing Associate at Musat & Asociații

•„Comitetul creditorilor are o nouă atribuţie - să evalueze constant situaţia debitorului”

Comitetul creditorilor joacă un rol esenţial în procedura de insolvenţă, şi anume supravegherea acesteia, iar prin modificarea recentă a Legii insolvenţei i se acordă o nouă atribuţie, la fel de importantă: să evalueze constant situaţia debitorului, astfel încât să vadă dacă sunt şanse reale de reorganizare sau nu, iar după caz să propună intrarea în faliment, afirmă Dana Buşcu, Managing Associate Muşat & Asociaţii.
Domnia sa adaugă: ”Modificări au fost făcute şi cu privire la structura comitetului creditorilor, membrii acestuia pot fi, acum, 3, 5 sau 7. O singură persoană poate fi desemnată dintre cele care sunt strâns legate de debitor ca membru, iar aceasta nu are voie să fie preşedintele comitetului. De asemenea, creditorii salariali mai nou sunt în comitetul creditorilor, ceea ce nu se întâmpla până acum. Legea limitează numărul membrilor strâns legaţi de debitor în cadrul comitetului pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile unor persoane care sunt aliniate interesului debitorului. Aceşti creditori strâns legaţi au obligaţia de a dezvălui de la bun început legătura cu debitorul, iar administratorul judiciar poate să verifice informaţiile la Registrul comerţului, în Registrul beneficiarilor reali sau în Registrul acţionarilor. După constituirea comitetului, dacă se constată că un membru este o persoană strâns legată de debitor, judecătorul sindic îl poate înlocui la cererea oricărui creditor sau a administratorului, iar aceste noi măsuri întăresc supravegherea procedurii şi evită manipularea deciziilor prin majoritatea afiliată”.

Adrian Lotrean
CEO Infinexa

•„Concordatul preventiv poate deveni un instrument eficient de restructurare dacă este utilizat la momentul potrivit”

Concordatul preventiv poate fi o soluţie reală de restructurare dacă este aplicat la momentul potrivit, a spus Adrian Lotrean, CEO al Infinexa, în cadrul conferinţei Bursa „Codul Insolvenţei". Domnia sa a afirmat: „Am realizat un studiu prin care am constatat că, în intervalul dintre ianuarie 2021 şi până la finalul anului 2025, au fost depuse 549 de cereri de deschidere a procedurii de concordat, din care 356, respectiv un procent de 65%, au fost admise de către instanţele de judecată. Iar din aceste cereri deschise 172 de proceduri au avut planuri de concordat omologate de către instanţe, adică doar 30%. Mai îngrijorător este că, dacă în anii anteriori rata de omologare a concordatelor a fost mai ridicată, în jur de 70% în anii 2023-2024, rata de omologare scade la circa 30% în 2025. Am încercat să vedem câte companii din cele care au apelat la procedura de restructurare prin concordat au traversat-o cu succes. Numărul companiilor care au depăşit starea de dificultate prin procedura de concordat este de 15, adică aproximativ 3%. Statistica poate fi nuanţată, deoarece există multe proceduri care încă sunt pe rolul instanţelor şi nu s-au finalizat. Totuşi, aşteptarea noastră este ca, indiferent că acest număr s-ar dubla, să rămână apropiat de cel al companiilor care parcurg restructurarea prin insolvenţă."

Cristina Ienciu Dragoş
Managing Partner at Fair Revive

•„Avem o problemă privind aplicarea mecanismelor de restructurare preventivă”

Avem o legislaţie foarte bună, apreciată la nivel european, apreciată de Comisia Europeană, suntem cu etape în faţa altor state din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte implementarea directivei privind cadrele de restructurare şi insolvenţă şi, totuşi, avem o problemă privind aplicarea mecanismelor de restructurare preventivă, susţine Cristina Ienciu Dragoş, Managing Partner la Fair Revive.
Cristina Ienciu Dragoş a precizat: „Cred că nu ne adresăm suficient şi nu ne uităm suficient la pacientul nostru. Cred că mediul antreprenorial din România încă suferă de o lipsă de educaţie financiară, dar cu toţii suntem responsabili pentru această educaţie financiară. Nu este doar antreprenorul, pentru că antreprenorul ştie să facă business şi trebuie să ştie să facă business, pentru că este un mecanism: odată întrerupt, vom avea cu toţii de suferit. (...) Să nu credeţi că pentru un antreprenor este uşor să vadă cum se duce în jos un business clădit în ultimii 10, 15, 20 de ani, cu toate plusurile şi minusurile. Nu îi este uşor să recunoască că mâine poate nu reuşeşte să plătească toate facturile, nu reuşeşte să-şi plătească creditul, nu reuşeşte să-şi plătească salariaţii, nu reuşeşte să-şi plătească azi creditorul bugetar, că poimâine poate vine acea poprire pe cont, că a pierdut eşalonarea în decembrie şi, de unde poate, nu doreşte să instituie o diviziune personală, că oricum business-ul este în cădere. Şi atunci ne întrebăm când începe această criză. N-o să găsim un răspuns, pentru că fiecare business este diferit, fiecare viziune este diferită şi fiecare implementare trebuie să fie diferită. Insolvenţa, dificultatea nu începe în instanţă, nu începe cu legea, începe înainte, începe în momentul în care antreprenorul începe să amâne, în momentul în care antreprenorul nu ia o decizie, moment care se suprapune peste acest mediu economic actual, care este lovit de incertitudini şi care pune o presiune crescută pe lichiditate. (...) În fiecare zi există presiune pe lichiditate, iar antreprenorii se întreabă: «Ce plătesc mâine? Pe care furnizor îl plătesc prima dată? Îmi plătesc salariaţii, că mâine mai am de lucru cu ei, sau plătesc furnizorul X, urlă mai tare în telefon şi are probleme mai mari şi el acasă?»”.

Florin Dragomir
Asociat Coordonator Sierra Quadrant

•„Chiar dacă o companie are şanse de redresare, de multe ori modelul său de afaceri este profund afectat”

Chiar dacă o companie are şanse reale de redresare, de multe ori se observă că modelul de afaceri este afectat într-un mod profund, iar capacitatea de generare a fluxurilor de numerar este insuficientă pentru susţinerea unui plan de restructurare, a spus Florin Dragomir, Asociat Coordonator în cadrul Sierra Quadrant.
”De aici provin şi atât de multe acuzaţii că planul de concordat este mai mult un instrument de amânare a obligaţiilor scadente, decât un mecanism de redresare”, a mai punctat Florin Dragomir.
Domnia sa a adăugat: ”Un alt aspect pe care l-am identificat îl constituie delimitarea, nu uşor de realizat în practică, între dificultate temporară şi stare de dezechilibru financiar avansat. Această distincţie, deşi este definită la nivel conceptual, implică un grad ridicat de apreciere. Aici instanţa a început să intervină, să se bazeze pe practică şi să respingă planul, chiar dacă acesta a fost votat de creditori. După ce planul de concordat a fost omologat, intervine partea cea mai importantă, respectiv punerea în practică. Având în vedere trecerea timpului şi modificările condiţiilor de piaţă, este poate cea mai sensibilă perioadă, când toată lumea a plecat la drum cu entuziasm, inclusiv furnizorii, creditorii afectaţi, care au sprijinit planul şi constată că ceea ce li s-a promis nu s-a îndeplinit”.

Valentin Drăgoi
Managing Partner DT Lawyers

•„Recuperarea creanţelor în agribusiness nu începe în insolvenţă, ci în contract”

Recuperarea creanţelor în sectorul agricol este determinată în primul rând de arhitectura contractuală, nu de procedurile de insolvenţă, a declarat Valentin Drăgoi, Managing Partner în cadrul DT Lawyers, care avertizează că multe dintre garanţiile utilizate frecvent în practică se dovedesc ineficiente în momentul critic.
„În agribusiness, recuperarea creanţelor nu începe în insolvenţă, începe în contract. De multe ori în practică observăm gaj general evaluat substanţial care nu prezintă relevanţă, pentru că, după data descrierii procedurilor de insolvenţă, acest gaj general se subţiază. De aceea, protecţia creditorilor nu începe odată cu deschiderea procedurii, ci înainte, iar primul reper pe care trebuie să-l luăm în calcul sunt exact mecanismele contractuale pe care le alegem. Unul dintre aceste mecanisme contractuale se regăseşte la modalitatea de vânzare. Vânzarea cu rezerva proprietăţii până la plata integrală a preţului. În mod tradiţional, această clauză, acest mecanism este deseori subestimat. Înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, această clauză indisponibilizează bunul în mâinile vânzătorului, indisponibilizează bunul pentru ipotecare şi pentru vânzare. Practic, paralizează dreptul de proprietate în mâinile vânzătorului”.