Educaţia financiară precară a antreprenorilor şi modificările legislative recente încetinesc procedurile de restructurare şi insolvenţă, care sunt esenţiale pentru menţinerea echilibrului economic, oferind companiilor aflate în dificultate şansa de a se redresa, de a proteja locurile de muncă şi de a maximiza recuperarea creanţelor pentru creditori, au afirmat participanţii la cea de-a XII-a ediţie a Conferinţei „Codul Insolvenţei”, organizată ieri de ziarul BURSA în parteneriat cu Institutul Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI) şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (INPPA).
Experţii din domeniu au menţionat că insolvenţa nu reprezintă fuga de datorii, ci ultimul semnal de alarmă al unei economii sub presiune; ei au avertizat că demonizarea procedurii de către autorităţile ce reclamă fel de fel de abuzuri riscă să distorsioneze realitatea şi să împingă companiile direct spre faliment.
Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă (INPPI), a precizat: „În ultimele luni, în discursul public din România a apărut tot mai frecvent o idee care merită analizată cu atenţie: aceea că procedura insolvenţei ar fi, în esenţă, un mecanism prin care companiile încearcă să evite plata obligaţiilor fiscale; că procedurile de restructurare preventivă sunt doar o amânare a falimentului. Mesajul apare în declaraţii ale autorităţilor fiscale, în intervenţii ale unor membri ai guvernului şi, uneori, chiar în dezbaterea publică mai largă. Cred că este util să privim această idee cu prudenţă, nu pentru că abuzurile nu ar exista. În orice sistem juridic există situaţii patologice. Doar că reducerea unui fenomen complex - cum este insolvenţa - la o singură explicaţie riscă să deformeze realitatea economică şi juridică pentru care acest mecanism a fost reglementat. Înainte de orice altă discuţie, trebuie să ne reamintim un lucru simplu: insolvenţa nu este momentul în care apar problemele unei companii. Insolvenţa este momentul în care aceste probleme devin imposibil de gestionat în afara unui cadru juridic concursual şi colectiv”.
La rândul său, parlamentarul Gabriela-Corina Ene, membru al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor, a spus: „Noi, ca legiuitori, trebuie să ne asigurăm că legile sunt puse în aplicare în mod corect de către instituţiile statului, fără excepţii de la aplicare. Când sunt situaţii de reorganizare judiciară, statul şi creditorii trebuie să fie parteneri în această procedură, pentru că din faliment nu are nimeni de câştigat mai mult. O reorganizare este benefică pentru toţi, chiar dacă nu acoperă integral creanţele din tabloul de creanţe”.
Participanţii la conferinţă au mai arătat că, între educaţia financiară insuficientă, mecanisme preventive ignorate şi schimbări legislative în plină desfăşurare, România traversează o transformare tăcută a culturii de business, una în care supravieţuirea depinde tot mai mult de momentul în care antreprenorii aleg să acţioneze.
Educaţia financiară şi cea privind procedurile de insolvenţă sunt esenţiale pentru antreprenori, iar datoria de a-i instrui pe oamenii de afaceri cu privire la aceste proceduri revine practicienilor în insolvenţă, este de părere Alina Popa, Head of Legal în cadrul CITR.
„În 2020, când s-a pus problema implementării directivei privind restructurarea, noi am făcut un studiu, şi către instanţe, şi către mediul de business, în care i-am întrebat de ce procedurile pe care le aveam la dispoziţie la momentul respectiv nu erau proceduri funcţionale. 16% dintre respondenţi ne-au spus că nu ştiau despre existenţa acestor proceduri şi 16%, deci la egalitate, nu le cunoşteau avantajele, ceea ce înseamnă că noi am plecat de la un mediu antreprenorial insuficient educat. Am ajuns în 2022, când s-a implementat un cadru nou şi când antreprenorii au avut totuşi deschidere, alături de creditori, mai puţin la început, să se uite către acest cadru. Noi am început să vorbim mai des despre existenţa acestei proceduri, despre cum se întâmplă lucrurile, despre ce beneficii pot exista pentru antreprenori. Ajungem acum, după patru ani, să ne gândim că aceste proceduri sunt un drum către faliment. Cred că în continuare nouă ne revine menirea de a educa mediul antreprenorial şi de a face acea educaţie financiară”, a declarat Alina Popa.
De aceeaşi opinie este şi Cristina Ienciu Dragoş, Managing Partner la Fair Revive, care a precizat: „Cred că nu ne adresăm şi nu ne uităm suficient la pacientul nostru. Cred că mediul antreprenorial din România suferă încă de o lipsă de educaţie financiară. Antreprenorul ştie să facă business şi trebuie să facă business. (...) Să nu credeţi că este uşor pentru un antreprenor să vadă cum businessul său se duce în jos, că nu reuşeşte să îşi plătească facturile, angajaţii, creditorul bugetar. Fiecare business este diferit, fiecare viziune e diferită şi fiecare implementare trebuie să fie diferită. Insolvenţa, dificultatea nu încep în instanţă, nu încep cu legea, ci înainte, când antreprenorul începe să amâne, când nu ia o decizie, probleme care se suprapun peste acest mediu economic actual, care este lovit de incertitudini”.
Iar peste toate acestea, Guvernul a operat, prin pachetul fiscal 2, adică prin Legea 239/2025, modificări legislative privind insolvenţa, modificări prin care, potrivit doamnei Cristina Elena Stănescu, directorul general al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), se încearcă mutarea atenţiei pe analizarea mai atentă a perioadei anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă.
Cristina Elena Stănescu a adăugat: „Prin modificările legislative din ultimul timp, mai ales cele aduse prin Legea 239, se încearcă mutarea atenţiei, ceea ce este exact lucrul pe care toată lumea îl aşteaptă de la ANAF, pe o analiză mai atentă în perioada anterioară deschiderii procedurii, pentru a identifica din timp eventualele dificultăţi pe care o societate le întâmpină. Există şi o condiţie impusă ANAF-ului printr-un jalon PNRR, respectiv de a crea şi a implementa un algoritm de avertizare timpurie, bazat pe managementul riscului, astfel încât, în urma unor analize realizate pe bazele de date ale ANAF-ului, să se identifice momentul în care un contribuabil începe să aibă probleme, iar ulterior să trimită acele notificări. În jalon este prevăzută inclusiv o măsură ca aceste notificări să fie aduse la cunoştinţa Registrului Comerţului, care să le înscrie într-o evidenţă, astfel încât, în momentul în care societatea ajunge într-o procedură de insolvenţă, uneori inevitabil, administratorul judiciar să ştie că, la un moment dat, când societatea începuse să aibă probleme, ANAF i-a atras atenţia”.
La modificările legislative recente s-a referit şi Dana Buşcu, Managing Associate Muşat & Asociaţii, care a arătat că, în urma Legii 239/2025, comitetul creditorilor - care joacă un rol esenţial în procedura de insolvenţă, şi anume supravegherea acesteia - a căpătat o nouă atribuţie: să evalueze constant situaţia debitorului, astfel încât să vadă dacă sunt şanse reale de reorganizare sau nu, iar după caz să propună intrarea în faliment.
Doamna Dana Buşcu a adăugat: „Modificări au fost făcute şi cu privire la structura comitetului creditorilor, membrii acestuia pot fi, acum, 3, 5 sau 7. O singură persoană poate fi desemnată dintre cele care sunt strâns legate de debitor ca membru, iar aceasta nu are voie să fie preşedintele comitetului. De asemenea, creditorii salariali mai nou sunt în comitetul creditorilor, ceea ce nu se întâmpla până acum. Legea limitează numărul membrilor strâns legaţi de debitor în cadrul comitetului pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile unor persoane care sunt aliniate interesului debitorului. Aceşti creditori strâns legaţi au obligaţia de a dezvălui de la bun început legătura cu debitorul, iar administratorul judiciar poate să verifice aceste informaţii la Registrul Comerţului, în Registrul beneficiarilor reali sau în Registrul acţionarilor. După constituirea comitetului, dacă se constată că un membru este o persoană strâns legată de debitor, judecătorul-sindic îl poate înlocui, la cererea oricărui creditor sau a administratorului, iar aceste noi măsuri întăresc supravegherea procedurii şi evită manipularea deciziilor prin majoritatea afiliată”.
Analizând datele de anul trecut, reiese că tot mai mulţi debitori au văzut în procedura de concordat preventiv o şansă reală de salvare înainte de a ajunge la insolvenţă. Potrivit unui studiu prezentat de Adrian Lotrean, CEO al Infinexa, la nivel naţional, în perioada 1 ianuarie 2021 - 31 decembrie 2025 au fost introduse un număr de 549 de cereri care au privit deschiderea procedurii de concordat preventiv, în conformitate cu prevederile art. 16 şi următoarele din Legea nr. 85/2014. El a arătat că, dacă în anul 2021 concordatul preventiv era aproape necunoscut - doar 16 cereri depuse şi 8 deschise -, patru ani mai târziu, cifrele s-au multiplicat de 15 ori, ajungând la 244 de cereri în 2025.
„Această explozie semnalează o schimbare de mentalitate: tot mai mulţi debitori au văzut în concordat o şansă reală de salvare înainte de a ajunge la insolvenţă”, a punctat Adrian Lotrean.






































































































































Opinia Cititorului