English
Comitetul creditorilor joacă un rol esenţial în procedura de insolvenţă, şi anume supravegherea acesteia, iar prin modificarea recentă a Legii insolvenţei i se acordă o nouă atribuţie, la fel de importantă: să evalueze constant situaţia debitorului, astfel încât să vadă dacă sunt şanse reale de reorganizare sau nu, iar după caz să propună intrarea în faliment, afirmă Dana Buşcu, Managing Associate Muşat & Asociaţii.
Domnia sa adaugă: ”Modificări au fost făcute şi cu privire la structura comitetului creditorilor, membrii acestuia pot fi, acum, 3, 5 sau 7. O singură persoană poate fi desemnată dintre cele care sunt strâns legate de debitor ca membru, iar aceasta nu are voie să fie preşedintele comitetului. De asemenea, creditorii salariali mai nou sunt în comitetul creditorilor, ceea ce nu se întâmpla până acum. Legea limitează numărul membrilor strâns legaţi de debitor în cadrul comitetului pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile unor persoane care sunt aliniate interesului debitorului. Aceşti creditori strâns legaţi au obligaţia de a dezvălui de la bun început legătura cu debitorul, iar administratorul judiciar poate să verifice informaţiile la Registrul comerţului, în Registrul beneficiarilor reali sau în Registrul acţionarilor. După constituirea comitetului, dacă se constată că un membru este o persoană strâns legată de debitor, judecătorul sindic îl poate înlocui la cererea oricărui creditor sau a administratorului, iar aceste noi măsuri întăresc supravegherea procedurii şi evită manipularea deciziilor prin majoritatea afiliată”.
Dana Buşcu aminteşte că Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice (”Pachetul fiscal 2”) aduce modificări substanţiale legislaţiei insolvenţei, cu impact direct asupra debitorilor, creditorilor şi a practicienilor, vizând simplificarea procedurilor, consolidarea responsabilităţii organelor de conducere şi sporirea transparenţei. Domnia sa explică: ”Modificările au la bază patru piloni importanţi, şi anume - reducerea duratei procedurilor de insolvenţă, consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societăţii în stare de insolvenţă, creşterea gradului de recuperare a creanţelor, în principal a impozitelor şi taxelor locale, în procedura insolvenţei şi prevenirea practicilor de deturnare de către debitori a procedurii de la principiile şi finalităţile instituite de lege”.
• Verificare periodică a stării debitorului
Administratorul juciar trebuie să evalueze constant situaţia financiară a debitorului pentru a propune, dacă este cazul, în perioada de observaţie sau pe durata de implementare a planului, trecerea în faliment, declară Dana Buşcu, precizând: ”Această măsură evită menţinerea artificială a procedurii atunci când reorganizarea nu mai este valabilă sau posibilă. În ipoteza în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare sau vânzarea aprobată prin acest regulament nu se face într-o perioadă de maximum 12 luni, vânzarea bunurilor se va putea face prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă. De asemenea, sunt introduse atribuţii suplimentare pentru practicienii în insolvenţă, cu precădere în cadrul procedurilor de prevenire. Astfel, apare o nouă analiză a situaţiei economice a debitorului, din care să rezulte elemente care să probeze faptul că debitorul nu se află în stare de insolvenţă. Deci, nu mai este suficient că se află în stare de dificultate, trebuie să şi probăm că nu se află în stare de insolvenţă. Se vor anexa, după caz, documente precum acordul de restructurare sau cererea de deschidere a procedurii concordatului. Astfel, administratorul restructurării şi administratorul concordatar vor trebui să verifice şi să justifice, pe baza elementelor din raport, că debitorul nu se află în stare de insolvenţă, analizează înscrisurile din care rezultă creanţele şi întocmeşte lista creanţelor afectate, neafectate în litigiu şi tratamentul acestora. De asemenea, o importantă modificare în cadrul acestor proceduri de prevenire este aceea cu privire la încheierea prin care se admite sau se respinge cererea de concordat, încheiere executorie în procedură necontencioasă”.
• Consolidarea răspunderii
În privinţa modificării referitoare la consolidarea răspunderii, în primul rând, raportul asupra cauzelor este mult mai riguros, spune Dana Buşcu, adăugând: ”Sunt aduse noi condiţii pe care administratorul judiciar trebuie să le respecte, şi-anume - să întocmească raportul detaliat cu privire la starea debitorului, cauzele insolvenţei, persoanele cărora le sunt imputabile, care să permită creditorilor, şi în special creditorului fiscal, să-şi fundamenteze şi să declanşeze cererea de atragere a răspunderii. Acest raport trebuie să cuprindă informaţii privind asociaţii şi acţionarii, evoluţia capitalului social, actele juridice încheiate de debitor cu persoane strâns legate, precum şi operaţiunile care au contribuit la diminuarea averii debitorului. Administratorul judiciar trebuie, de asemenea, să precizeze ce măsuri au luat organele de conducere pentru a preveni intrarea în insolvenţă. Aceste detalii sunt menite să ajute atât instanţa, cât şi creditorii, să vadă dacă insolvenţa a fost cauzată de un management defectuos sau, dimpotrivă, de tranzacţii cu persoane apropiate, şi să poată să constituie baza eventualelor acţiuni de atragere a răspunderii. Împotriva raportului asupra cauzelor pot fi formulate obiecţiuni, de către debitori şi de către oricare dintre creditori”.
Domana Buşcu subliniază că există şi modificări cu privire la extinterea răspunderii administratorilor, precizând: ”Acţiunea în răspundere nu mai vizează doar administratorii formali, ci şi acele persoane care controlează, în fapt, deciziile financiare şi operaţionale ale debitorului”.
• Creşterea gradului de recuperare a creanţelor
Cu privire la creşterea gradului de recuperare a creanţelor, legea îşi propune să crească rata de recuperare prin măsuri care sporesc transparenţa şi responsabilizează participanţii, declară reprezentantul Muşat & Asociaţii, precizând: ”Debitorul este obligat să notifice, să informeze organul fiscal cu 15 zile înainte de deschiderea procedurii. De asemenea, în justificarea prioritizării plăţilor curente, dacă regula este ordinea scadenţei, planul de reorganizare poate acum să acorde prioritate unor creanţe curente doar în situaţii excepţionale şi temeinic motivate. Această cerinţă descurajează, practic, favorizarea nejustificată a unor creditori şi apără interesul colectiv al masei credale. (...) În perioada de observaţie, administratorul judiciar întocmeşte tabelul preliminar de creanţe, care acum trebuie să cuprindă informaţii mult mai clare şi mai riguroase privind creanţele persoanelor strâns legate de debitori”.
• Prevenirea practicii de deturnare a procedurii de către debitor
În ceea ce priveşte acest pilon, Dana Buşcu aminteşte că este definit un nou concept, menit să armonizeze legislaţia naţională cu cea europeană, legiuitorul urmărind să identifice din timp persoanele care beneficiază de pe urma unei relaţii privilegiate cu debitorul, pentru a preveni manipularea procedurilor de insolvenţă în detrimentul creditorilor. Domnia sa explică: ”În această categorie intră persoanele afiliate, soţul, soţia, rudele până la gradul al treilea, dar şi membrii din organele de supraveghere, conducere şi administrare ale debitorului. Pentru astfel de persoane sunt instituite restricţii suplimentare, iar actele juridice încheiate cu aceştia vor fi atent verificate, pentru a se preveni transferurile superficiale de active sau alte operaţiuni care să îi prejudicieze pe creditori”.
Dana Buşcu face referire şi la vânzarea către persoanele strâns legate de debitor, afirmând: ”Vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către persoanele strâns legate de debitor este reglementată în condiţii foarte stricte. Vânzarea trebuie să fie un proces deschis, competitiv, legătura cu debitorul trebuie să fie declarată, se informează comitetul creditorilor şi alţi ofertanţi, se întocmeşte un raport de evaluare, un raport de către lichidatorul judiciar şi, eventual, într-un final, se autorizează de către judecătorul sindic”.
Concluzionând, Dana Buşcu spune că modificările aduse domeniului insolvenţei de Legea 239/2025 pun accent pe preocuparea legiuitorului pentru eficienţă şi echitate, iar aplicarea practică a acestor norme va constitui ”un test” atât pentru sistemul judiciar, cât şi pentru practicieni.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
