CONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" Mihaela Sărăcuţ, Curtea de Apel Cluj: "Insolvenţa este despre dificultate, nu despre fraudă”

Insolvenţa este despre dificultate, nu despre fraudă, a declarat magistrata Mihaela Sărăcuţ, preşedinta Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Cluj.

Judecătoarea Mihaela Sărăcuţ a precizat: „Statisticile europene confirmă că, în România, doar 4% din insolvenţe sunt culpabile (frauduloase), ceea ce înseamnă că 96% sunt insolvenţe corecte, rezultate din probleme reale ale afacerii. Trebuie să plecăm de la această premisă în discuţiile cu legiuitorul: insolvenţa este despre dificultate, nu despre fraudă. Antreprenorii sunt adesea cele mai potrivite persoane să îşi conducă afacerile până la un punct, dar în momente de criză au nevoie de sprijinul instanţelor şi al specialiştilor pentru a redresa situaţia.”

Domnia sa a mai spus că antreprenorii au nevoie de educaţie financiară pentru a înţelege şi identifica momentele în care companiile pe care le conduc se confruntă cu o situaţie complicată din punctul de vedere al lichidităţii.

„Spun cu mare drag studenţilor mei de la Facultatea de Drept din Cluj că principalul lucru pe care antreprenorul român trebuie să-l stăpânească întotdeauna este capacitatea de a înţelege şi identifica momentul în care societatea pe care o conduce are cu adevărat probleme. Dacă acesta are educaţia financiară necesară, poate identifica rapid aceste dificultăţi. Directiva europeană implementată în 2022 poate fi de folos în acest sens, deşi procesul actual are multe deficienţe. De exemplu, un antreprenor a primit o notificare de la ANAF pentru o datorie plătită în urmă cu şapte ani, cerându-i-se tot lui să facă dovada plăţii. Există disfuncţionalităţi şi, deşi sperăm să fie doar excepţii, publicitatea unor astfel de avertizări emise de ANAF, care uneori nu sunt verificate suficient înainte de a fi trimise, expune excesiv societatea şi administratorul. Cu siguranţă se pot identifica mecanisme mai bune pentru a gestiona acest lucru”, a spus magistrata Mihaela Sărăcuţ.

Şefa Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Cluj a afirmat că, referitor la durata procedurilor de insolvenţă, cauza amânărilor este uşor de sesizat.

„Am identificat recent o procedură de observaţie care a durat 11 ani şi o alta care a continuat timp de 14 ani după o divizare a societăţii. Am descoperit-o când am avut primul dosar asociat. Cred că trebuie să pornim de la premisa bunei-credinţe: instanţa e de bună-credinţă, autorităţile statului la fel şi cel care a ajuns în această procedură e de bună-credinţă; toţi îşi doresc să găsească o modalitate pentru depăşirea situaţiei dificile în care a ajuns antreprenorul”, a spus judecătoarea Mihaela Sărăcuţ, care a adăugat: „Antreprenorul român are nevoie de instruire şi sprijin. Cred că, alături de avertizarea timpurie, de notificarea trimisă de ANAF, trebuie să existe un serviciu care să ofere minimum de informaţii pentru antreprenorul disperat, care nu ştie în ce direcţie să o apuce şi ce trebuie să facă. Mulţi consideră că îşi cunosc afacerea cel mai bine şi nu acceptă ajutor, însă o notificare ar trebui să vină cu un indiciu despre cum să înceapă gestionarea dificultăţilor. Acesta ar putea fi un prim pas pentru educaţia juridică şi financiară a antreprenorului. Cred că fiecare îşi doreşte să o scoată la capăt. Dacă, alături de notificare, ar găsi un kit, o informaţie, un indiciu, de unde ar putea să înceapă aventura societăţii aflate la limita insolvenţei sau în dificultate, antreprenorul ar simţi mai aproape organele statului. (...) În sala de judecată, am întâlnit antreprenori care se simt sufocaţi de agresivitatea autorităţilor statului. Deşi percepţia lor poate fi subiectivă în momente de criză, educaţia trebuie să îi ajute să recunoască problemele şi să apeleze la un specialist, adică la un practician în insolvenţă. Cred că e nevoie de o educaţie care să pornească din zona ANAF. Legislaţia e în continuă mişcare, dar nu e ceva secret, iar publicitatea procedurilor are tocmai scopul de a-i ghida pe cei care au nevoie de intervenţie”.

Domnia sa a mai spus că antreprenorii şi cetăţenii s-au obişnuit de multe ori să pună la colţ instituţiile statului, deşi ele funcţionează după proceduri pe care le regăsim în lege. Doamna judecător a recunoscut că se încearcă de cele mai multe ori să se găsească o poziţie privilegiată pentru creanţele bugetare, că înţelege realitatea în care trăim şi care vizează asigurarea unei anumite protecţii pentru creanţele statului, dar consideră că creanţele Fiscului trebuie introduse în procedura insolvenţei alături de creanţele chirografare.